„Adolescenţii îşi iubesc părinţii, dar se şi revoltă împotriva lor“

"Nu mă mai înţeleg cu el, face numai ce vrea şi cum vrea"; "Este superficial, nu ştie că doar cu multă învăţătură va ajunge om în viaţă" - sunt doar câteva dintre reproşurile părinţilor la adresa propriilor copii. De cealaltă parte, adolescenţii se declară neînţeleşi, neglijaţi şi neascultaţi de adulţi. Specialiştii susţin că tipul acesta de conflicte a existat în toate perioadele istorice, doar că acesta a devenit mai evident în epoca contemporană şi din cauza mediatizării comportamentelor ieşite din tipar. Un studiu, realizat de Gallup, arată că unul din doi copii stă cel mult o oră în compania părinţilor.

Un părinte nu va dori niciodată răul propriului copil, însă din dorinţa de a-l proteja sau de a-l pregăti pentru un viitor de el imaginat poate da greş în educaţia acestuia. Restricţiile impuse adolescenţilor în materie de vestimentaţie, limbaj sau alţi factori externi îi determină pe adolescenţi să se simtă nedreptăţiţi şi neînţeleşi. De cealaltă parte, părinţii susţin că, din contră, nu găsesc înţelegere din partea propriilor copii, că aceştia sunt superficiali şi nu mai au simţul măsurii.

Şi, totuşi, această situaţie, denumită, generic, conflict între generaţii, a existat dintotdeauna, susţin sociologii.

"Cei mai în vârstă au considerat că tinerii nu se comportă aşa cum ar trebui, iar tinerii au reproşat celor mai în vârstă obtuzitatea şi fixarea în nişte modele comportamentale, de a simţi, de a gândi, de a face, care nu mai sunt potrivite cu vremurile pe care le trăiesc, deopotrivă, şi tinerii şi vârstnicii. Din punctul acesta de vedere, în orice epocă istorică şi în toate societăţile, tinerii au avut senzaţia că nu sunt înţeleşi de către cei în vârstă, iar cei în vârstă au avut, la limită, viziunea extrem de pesimistă că nu-i mai înţeleg pe tineri sau că au eşuat în modul în care i-au educat", ne-a explicat conf. dr. Petronel Dobrică, prodecanul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti.

Mass-media dă amploare fenomenului

Canalele mass-media, în special televiziunile, urmăresc cu precădere anumite fapte, de obicei ieşite din tiparul normalului. "Media, televiziunea, are nevoie de senzaţional, iar atenţia o poţi capta, cum altfel, decât prezentând fapte care ies din tipar. Probabil că în momentul de faţă, în comparaţie cu perioadele trecute, oamenii pot să aibă senzaţia că acest fenomen este mai acut decât în alte perioade. Dar asta se datorează, în primul rând, supramediatizării faptelor care ies din tipar. Eu nu cred că cei mai în vârstă de astăzi sunt mai exigenţi decât cei de generaţia bunicilor mei, iar tinerii de astăzi sunt mai nonconformişti decât cei care au acum 40-50 de ani", a mai apreciat sociologul Petronel Dobrică.

În opinia specialistului, epoca aceasta este caracterizată de un ritm extrem de dinamic, astfel că părinţii sunt puşi în faţa unei situaţii delicate: se întreabă dacă îşi educă bine copii, dacă îi socializează potrivit cu ce le va cere societatea în momentul în care vor deveni adulţi. "Aceste întrebări şi le pun nu doar părinţii, ci şi şcoala şi celelalte instituţii care au funcţii de socializare. Este greu să anticipăm foarte bine ce le va cere la acel moment societatea, pentru că e rezultanta unei multitudini de factori care scapă analizei. Părinţii au însă tendinţa să-şi educe copiii în raport cu nişte modele ideale, iar copiii, devenind tineri, constată că distanţa între modelele ideale şi viaţa concretă e uneori extrem de mare şi se simt neputincioşi pentru că au fost pregătiţi în raport cu un univers ideal", a mai susţinut prodecanul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială din Bucureşti.

"Exagerările pot conduce la opoziţie totală şi durabilă din partea adolescentului"

Din punct de vedere psihologic, conflictul se resimte, în mod special, între părinţi şi adolescenţi, cauza principală fiind "reorganizarea pe o nouă temelie a relaţiilor cu părinţii". "Adolescentul repune în discuţie personalitatea părinţilor, această reaşezare fiind în directă legătură cu reorganizarea psihologică şi emoţională pe care o impune perioada adolescenţei. Adolescentul trebuie să-şi convingă atât părinţii, cât şi o parte din el însuşi, că nu mai are nevoie de aceştia şi legătura lor devine diferită faţă de cea din copilărie", a susţinut Răzvan Pleteriu, psiholog clinician principal în cadrul Spitalului de Psihiatrie "Gh. Preda" Sibiu şi psihoterapeut.

Acesta a susţinut că pentru un adolescent este normal să fie derutat, să aibă un comportament incoerent şi imprevizibil, însă, la un moment dat, "cu ajutorul timpului îşi va găsi drumul". "Adolescenţii îşi iubesc părinţii, dar se şi revoltă împotriva lor, îşi doresc să se delimiteze de părinţi, însă, în acelaşi timp, vor să le vorbească cu inima deschisă. Trebuie să li se acorde timpul şi libertatea necesară pentru a-şi găsi singuri drumul. Părinţii şi profesorii sunt cei care, de multe ori, au cu adevărat nevoie de ajutor şi de sfaturi pentru a putea depăşi situaţia. Adulţii trebuie să fie la curent cu toate aceste revendicări ale adolescentului şi să îşi schimbe atitudinile şi exigenţele în funcţie de evoluţia acestuia", a îndemnat psihoterapeutul.

Psihologul Răzvan Pleteriu a atras atenţia asupra neplăcerilor care pot deriva din constrângerea exagerată şi impunerea brutală a părinţilor faţă de adolescent: "În anumite cazuri, aceste exagerări pot conduce la o opoziţie masivă, totală şi durabilă din partea adolescentului către adulţi, autorităţi şi chiar întreaga societate. Aceste interacţiuni riscă să devină rigide, determinându-l pe adolescent să se precipite în conduite din ce în ce mai patologice".