Apicultori puţini, miere puţină

▲ În timp ce în zona de munte apicultorii se bucură de o „recoltă“ bună în acest an, la şes, acestora le este teamă că nu vor avea miere nici pentru hrana micilor lucrătoare ▲ Un ajutor nesperat pentru această ramură vine din partea Comisiei Europene, care a aprobat Programul Naţional Apicol ▲ Astfel, de la 15 septembrie, ar putea fi accesate fondurile pentru combaterea unor boli sau pentru achiziţia de roiuri, mătci şi familii, atât de către apicultorii individuali, cât şi de către asociaţii, cooperative şi grupuri de producători ▲

În zona de şes, seceta din acest an a afectat şi producţia de miere de albine, apicultorii având temerea că nu vor trece cu bine peste iarna 2007-2008. „Flori nu au fost pe copaci în această zonă, aceştia uscându-se din cauza secetei, astfel că albinele nu au avut ce culege. Mierea este puţină, cred că nu va ajunge nici pentru hrana lor ca să treacă peste iarnă“, a spus cu mâhnire în glas, tanti Saveta din Frumuşica, Botoşani. Aceeaşi situaţie este întâlnită şi în judeţul Iaşi, acest lucru ducând şi la creşterea preţului la mierea de albine şi la produsele auxiliare: polen, propolis.

Situaţia sumbră de la şes nu este însă întâlnită în zona de munte, aici producţia de miere de albine fiind, spun apicultorii, de o calitate ridicată în acest an, iar în ceea ce priveşte cantitatea, multumirea este cuvântul care caracterizează acest lucru. Apicultorilor care au întâmpinat probleme, şi nu numai lor, Comisia Europeană le întinde o mână de ajutor, avizând favorabil Programul Naţional Apicol, prin intermediul căruia se pot accesa fonduri europene de circa două milioane de euro anual, în perioada 2008-2010. La aceste fonduri se adaugă alte două milioane de euro de la bugetul de stat.

Fondurile sunt destinate apicultorilor individuali, asociaţiilor de crescători de albine, grupurilor de producători, dar şi cooperativelor, şi vor putea fi folosite pentru combaterea anumitor boli ale albinelor sau pentru achiziţia de roiuri, mătci şi familii de albine. De asemenea, în planul naţional pe acest sector sunt cuprinse activităţile care nu sunt prevăzute deja în cadrul Planului Naţional de Dezvoltare Rurală, cum ar fi investiţiile în stupine sau cercetarea în domeniu.

Fondurile ar putea fi accesate începând cu 15 septembrie, când vor fi aprobate normele metodologice de acordare a finanţărilor, printr-un ordin al ministrului Agriculturii.

Mierea, hrana albinelor pe timp de iarnă

Din diferite motive, stuparii ajung în situaţia de a ierna albinele fără rezerve suficiente de hrană, fie din cauza unei producţii foarte slabe, cum s-a întâmplat în acest an, fie din cauza lipsei de experienţă a apicultorilor. Pentru a depăşi anotimpul rece cu bine, apicultorii trebuie să se asigure că toamna, în fiecare stup, fagurii conţin minimum 1,5 kg de miere, la care se adaugă un fagure cu păstură.

Pe fiecare fagure, pentru a înlătura problemele ce ar putea să apară iarna, mierea trebuie să fie prezentă pe o suprafaţă de 70-80 % din fagure. În cazul în care nu se poate asigura necesarul de hrană, apicultorii recomandă completarea cu sirop de zahăr (1/1 ^ 2g sare de lămâie). Albinele nu se vor ierna pe miere care cristalizează şi nici pe faguri cu miere necăpăcită, întrucât poate să fermenteze. În ceea ce priveşte prelucrarea siropului de zahăr în miere, acest procedeu trebuie făcut de albina bătrână, de aceea se va demara această lucrare la începutul lunii august.

În afara pregătirilor privind cantitatea şi calitatea mierii de albine necesară trecerii cu bine a familiilor de albine peste anotimpul rece, se impune o seriozitate privind curăţenia la stupul de albine, precum şi asigurarea protecţiei împotriva inamicilor, a frigului, în mod special.

Puţini apicultori în România

În România activau, la sfârşitul anului trecut, puţin peste 37.000 de apicultori, dintre care, majoritatea de 35.000, fiind grupaţi în asociaţii, potrivit datelor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Aproape jumătate dintre crescătorii de albine deţin stupine de mărime medie, între 51 şi 80 de stupi, în timp ce numărul apicultorilor care au peste 150 de stupi este foarte redus - doar 4,2%.

Domeniul nu a fost atractiv pentru investitori, numărul de persoane implicate în afaceri cu miere variind foarte puţin din 1999 (35.500 de apicultori) şi până în 2006 (36.900 de apicultori). În afara acestora, ar putea fi trecuţi la număr şi apicultorii care deţin stupi într-un număr mai redus, 10-20 de stupi, şi, care, nu-şi permit să meargă cu vietăţile în pastorală. De aceea, spun apicultorii, nu se mai poate vorbi de miere de albine de salcâm sau de tei, poliflora fiind cea mai întâlnită. Deşi s-a încercat stimularea sectorului apicol şi motivarea celor care practică această meserie, s-a dovedit că apicultura nu este un domeniu tocmai atractiv pentru tineri, doar 16% dintre crescători având sub 35 de ani, majoritatea apicultorilor având vârste cuprinse între 35 şi 50 de ani, şi tot majoritatea practicând apicultura ca meserie auxiliară uneia de bază, rentabile, sau pur şi simplu ca pasiune.