Aproximativ un sfert dintre români sunt afectaţi de sărăcie

Aproape 4,8 milioane de români sunt afectaţi de sărăcie, în acest context asistenţa socială trebuie să devină prioritară, susţine un raport al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali din România (CNASR). Odată cu raportul prezentat săptămâna trecută la dezbaterea publică „Asistenţa socială în România. Probleme şi oportunităţi“, CNASR a redactat şi „Manifestul asistentului social“, document care trasează mai multe direcţii pentru o reformare eficientă a sistemului de asistenţă şi protecţie socială.

Realitatea socială, în special cea din me­diul rural, dezvăluie necesitatea adop­tă­rii unor măsuri urgente privind reformarea sistemului de a­sis­tenţă şi protecţie socială, aceasta fiind concluzia dezbaterii publice „Asistenţa socială în România. Probleme şi oportunităţi“, orga­nizată săptămâna trecută de Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali din România (CNASR), cu sprijinul Institutului pentru Politici Sociale şi Administrative şi în parteneriat cu Asociaţia Şcolilor de Asistenţă Socială din România.

Potrivit unui raport al CNASR, aproape 4,8 milioane de români sunt afectaţi de sărăcie, iar printre persoanele vulnerabile sunt 1,85 milioane de romi, 1,4 milioane de copii (cu vârste cuprinse între 0 şi 17 ani), peste 725.000 de persoa­ne vârstnice (peste 80 de ani), 687.000 de copii şi adulţi cu di­za­bilităţi care trăiesc în gospodării şi alţi 16.800 care trăiesc în in­sti­tuţii. De asemenea, peste 62.000 de copii sunt cuprinşi în sistemul de protecţie specială (fie în centre de plasament, fie în puncte de îngrijire familială) şi aproximativ 1.500 de copii abandonaţi în unităţi medicale. Potrivit aceleiaşi surse, unul din doi copii din me­diul rural, respectiv unul din trei copii la nivel naţional trăiesc în să­răcie. De asemenea, unul din trei tineri cu vârsta între 18 şi 24 de ani trăieşte în sărăcie. În plus, 33 la sută dintre copiii cu vârsta între 0 şi 6 ani suferă de privare materială severă, adică de peste trei ori mai mulţi decât media celorlalte 27 de state UE.

O persoană este afectată de privare materială atunci când nu îşi permite nici măcar şase din următoarele nouă lucruri: chiria, căldura în casă, ipoteca, să mă­nânce carne în mod regulat, să meargă în vacanţă, să aibă televi­zor, maşină de spălat, telefon, să facă faţă unor cheltuieli neaş­tep­tate, iar privarea mate­rială este severă atunci când nu îşi permite nici măcar patru din cele nouă lucruri. „Încă mai exis­tă în România copii care nu au mers niciodată la şcoală, iar procentul tinerilor fără o educaţie adecvată este ridicat. Totodată, există inegalităţi în ceea ce pri­veşte acoperirea cu servicii medi­cale de bază. În multe comunităţi dezavantajate, aceste probleme se cumulează, făcând aproape imposibilă întreruperea ciclului excluderii”, mai arată raportul CNASR.

Ţinând cont de statisticile ofici­a­le, dar mai ales de realitatea so­ci­ală din mediul rural, reliefată şi în documentul amin­tit, repre­zen­tanţii Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali din România sus­ţin că asistenţa socială trebuie să devină o prioritate în România.

În cadrul dezbaterii a fost re­dactat şi „Manifestul asistentului so­cial“, un document care tra­sea­ză mai multe direcţii pentru o reformare eficientă a sistemului de asistenţă şi protecţie so­cială: stabilirea standardelor de calitate şi de cost pentru servicii­le sociale pornind de la nevoile beneficiarilor; acordarea benefi­ciilor de asistenţă socială (pres­taţii) numai în completarea pachetului de servicii sociale; de­fi­ni­rea rolului central al asistentu­lui social ca profesionist în cadrul sistemului de asistenţă socială; asigurarea şi respectarea condi­ţiilor necesare exercitării profesiei de asistent social conform deontologiei asistenței sociale. (Oana Nistor)