„Arta cămăşii cu altiţă”, propusă pentru patrimoniul UNESCO

Dosarul „Arta cămăşii cu altiţă - element de identitate culturală în România şi Republica Moldova” a fost depus luni la UNESCO, pentru înscrierea în Lista reprezentativă a elementelor de patrimoniu cultural imaterial al umanităţii. La dosarul de nominalizare au lucrat, în perioada 2020-2021, experți din România şi Republica Moldova. O decizie din partea UNESCO este așteptată în noiembrie sau decembrie 2022.

Ministerul Culturii a anunțat că, pentru realizarea dosarului care propune „arta cămășii cu altiță” pentru a fi înscrisă în lista patrimoniului UNESCO, experţii din România şi Republica Moldova au desfăşurat o activitate amplă de documentare, cercetare, filmare şi repertoriere care a urmărit evoluţia şi viabilitatea tehnicilor de realizare a cămăşii cu altiţă în comunităţile rurale şi urbane din cele două ţări. 

Cămașa cu altiță are denumiri care variază de la o regiune la alta, fiind cunoscută drept: ciupag (Oltenia, Muntenia, Transilvania), ie cu umăraș (sudul Transilvaniei), ie fetească (Transilvania), spăcel (Arad), cămașă zoroclie (Teleorman), mânecar (Loviște, Vâlcea), cămașă răsucită (Vrancea), cămeșă cu lăncez (Neamț, Suceava).

Documentele reunite în dosarul de candidatură ilustrează complexitatea acestui element şi din punctul de vedere al arealului de manifestare, punctându-se croiul şi tipologia specifice, precum și răspândirea ei pe teritoriul României în secolele al XIX-lea şi al XX-lea.

Dosarul se mai referă la etimologia cuvântului „altiţă”, diversitatea regională a elementului, cu menţionarea materiilor prime, a instrumentarului de lucru, a croiului, a modalităţilor de structurare a decorului, a motivelor decorative, a cromaticii.

„Cercetările zonelor etnografice de manifestare a cămăşii cu altiţă au atestat răspândirea acesteia, în prezent, în Moldova, Bucovina, Oltenia, Muntenia şi sudul Transilvaniei şi au oferit detalii semnificative cu privire la existenţa vie a elementului. Documentul semnalează continuitatea artei cămăşii cu altiţă pe teritoriul României şi în Moldova de peste Prut, semnificativă pentru definirea sa ca marcă identitară menită să asigure coeziune şi apartenenţă”, precizează ministerul, arătând că propunerea va fi evaluată în cadrul sesiunii din noiembrie - decembrie 2022 a Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial.

Potrivit site-ului Institutului Național al Patrimoniului, patrimoniu.ro, România mai are înscrise în lista patrimoniului cultural ima­terial al umanităţii UNESCO următoarele elemente: ritualul călușului (din 2008), doina (2009), ceramica tradițională de Horezu (2012), colindatul de ceată bărbătească (2013), jocul fecioresc din România (2015), tehnici tradiţionale de realizare a scoarţei în România și Republica Moldova (2016), mărțișorul (2017). (C. Z.)