Aventura ingineriei genetice intră în zona neliniştilor morale

Nenumărate instituţii şi organizaţii s-au creat, în ultima vreme, cu scopul de a avertiza societatea asupra pericolelor pe care le comportă ingineria genetică. Pe de altă parte, există la fel de multe organizaţii care promovează progresul tehnologiei genetice şi beneficiile ei. Mass-media preia cu entuziasm toate noutăţile din acest domeniu, de cele mai multe ori, fără prea mult spirit critic. Pentru cei care scriu cu lejeritate despre acest domeniu nu se ascunde nimic suspect sub formulele de genul "suntem setaţi genetic să...".

Netrezită încă din acest tip de entuziasm, presa anunţă despre descoperirea de gene pentru toate atributele fiinţei umane - de la cea a memoriei fenomenale până la cea a cancerului mamar. Iată doar câteva titluri: "Tulburările de comportament alimentar, cauzate de un defect genetic", "Bărbaţii infideli, rezultatul unui defect genetic", "Fumatul este determinat genetic", "Caracterul sociabil este determinat genetic", "Boala Parkinson este determinată genetic", "Nevoia de a consuma glucide este determinată genetic", "Zâmbetul este determinat genetic", "Rezistenţa la alcool este determinată genetic", "Instabilitatea cromozomială este determinată genetic", "Cancerul esofagian este determinat genetic", "Oamenii se pot regenera ca şopârlele prin schimbarea unei singure gene" etc. Un articol dintr-un mare ziar menţiona despre predispoziţii genetice pentru maşini hibride, ciocolată, filme SF, muştar şi jazz. Nici nu trebuie să ai destul de multe argumente ca să-ţi dai seama că acest fapt poate fi pe cât de ilar, pe atât de periculos.

Nu există nici o dovadă pentru determinarea genetică

Motivele îngrijorării în ceea ce priveşte ingineria genetică sunt pe deplin îndreptăţite. Să presupunem că genele ne influenţează, însă, până acum, nu există nici o dovadă temeinică, probată, că întregul nostru comportament este determinat genetic.

În decembrie 2009, un judecător american l-a condamnat pe un bărbat la şase ani şi jumătate de închisoare şi supraveghere pe viaţă pentru deţinere de pornografie infantilă. În acest caz, este mai mult decât îngrijorătoare afirmaţia că cel învinuit deţinea "o genă pornografică", genă care nu există, dar despre care judecătorul a afirmat că va fi descoperită în 50 de ani. Judecătorul n-a luat în calcul că învinuitul avea un risc scăzut sau moderat de a recidiva, potrivit evaluărilor psihologice, ci a susţinut că e vorba "de o genă cu care acuzatul s-a născut şi de care nu poate scăpa". Din fericire, acuzatul a putut face apel, iar tribunalul a respins complet teoria ciudată a acestui judecător.

O altă ştire de acest gen a fost despre reducerea cu un an a pedepsei unui criminal, de către Curtea cu juri din Trieste, Italia, motivându-se că acesta este "predispus genetic" la un comportament agresiv.

Schimbarea unei gene poate aduce transformări ireversibile

Cele mai discutate teme în ceea ce priveşte ingineria genetică se referă mai ales la schimbările de gene, corectarea unor tulburări genetice, schimbarea trăsăturilor fizice ale unui copil sau chiar schimbarea sexului copilului. Mulţi părinţi doresc să se asigure că urmaşii lor vor avea sănătatea cea mai bună posibilă. Găsirea şi corectarea tulburărilor genetice le poate îndrepta copiilor anumite probleme de sănătate chiar înainte ca acestea să apară. Totuşi, schimbarea unei gene poate antrena un şir întreg de schimbări ireversibile, care nu se pot vedea imediat, ci în timp, şi tocmai de aceea sunt incontrolabile şi controversate. Schimbarea celulelor sexuale ale unui copil ar putea însemna ca nu numai copilul din uter să sufere schimbări, dar toţi copiii lui care vor fi concepuţi după aceea să aibă aceste schimbări. Ştiinţa a făcut progrese însemnate în studiul ADN-ului uman, totuşi, cât de responsabil este ca părinţii să-şi supună copiii unui asemenea joc al hazardului? În acelaşi timp, rămâne în picioare şi prezumpţia că nimeni nu doreşte să aibă un copil cu afecţiuni din cauza vreunui virus sau vreunei boli.

Avortul şi progresele ingineriei genetice

Recent, cercetătorii au făcut paşi mari în analizarea ADN-ului fătului prin colectarea unei singure probe de sânge matern. Un studiu publicat în British Medical Journal relata că un simplu test de sânge este capabil să determine dacă fătul are sindromul Down.