„Boala cu o mie de feţe“ pândeşte în iarbă

Odată cu venirea zilelor frumoase de vară reînvie dorul de iarbă verde şi de ieşirile în sânul naturii. Pe lângă relaxare şi bucurii inerente, lipsa de atenţie în privinţa protejării de muşcăturile sau de înţepăturile insectelor ascunse în iarbă poate crea grave probleme de sănătate.

Căpuşele sunt insecte mici, care fac parte din aceeaşi familie ca şi păianjenii şi se hrănesc cu sânge.

Trăiesc agăţate de firele de iarbă şi sunt uşor de transferat de la animale la om. De obicei se târăsc până găsesc o gazdă unde se pot hrăni cu sânge. Chiar dacă ele mor dacă nu se hrănesc cu sânge, există şi specii de căpuşe care pot supravieţui până la un an fără a se hrăni. Astfel, transmiterea de boli poate apărea după câteva ore. Unele specii de căpuşe se hrănesc însă cu mai puţin sânge, iar transmiterea de boli se face doar în câteva minute. Muşcătura căpuşelor poate fi foarte dureroasă.

Prevenirea înţepăturilor de căpuşe

Infestarea de către căpuşe este răspândită şi în zonele urbane, unde animalele de companie, în special câinii, aduc acasă aceste insecte. Chiar şi copiii care se joacă în parcuri sau în curţi pot lua căpuşe. Pentru a preveni apariţia căpuşelor în locuinţe trebuie luate un minimum de măsuri. Astfel, copiii trebuie verificaţi atent atunci când se întorc de la joacă. După o ieşire la iarbă verde, hainele care au intrat în contact direct cu iarba trebuie spălate cu apă fierbinte. Iarba din curte trebuie tunsă. Când mergeţi în excursii, purtaţi pantaloni lungi băgaţi în adidaşi şi părul strâns sau legat în coadă. Animalele de companie trebuie controlate cât mai des pentru a vedea dacă au căpuşe. Nu staţi direct pe iarbă atunci când mergeţi la un picnic şi evitaţi zonele cu multă iarbă şi tufişuri. Folosiţi insecticide pentru iarba şi vegetaţia din curte.

Modul în care poţi scăpa de insectă

Atunci când depistaţi o căpuşă pe piele, nu o atingeţi cu mâinile goale. Folosiţi o mănuşă sau un şerveţel şi îndepărtaţi-o cu o pensetă. Nu omorâţi căpuşa, ci depozitaţi-o într-o pungă pe care o sigilaţi şi o aruncaţi la gunoi. După ce aţi îndepărtat căpuşa, zona respectivă se spală bine cu apă şi săpun şi se aplică o soluţie antiseptică, apoi sunaţi medicul.

Simptomele muşcăturii

De cele mai multe ori, persoanele muşcate de căpuşă nu simt acest lucru. Simptomele unei muşcături de căpuşă apar numai după ce căpuşa s-a umplut de sânge şi cade de pe zona de unde a muşcat.

Simptomele imediate ale muşcăturii de căpuşă sunt roşeaţa, mâncărimile şi arsurile. După ce căpuşa se dezlipeşte de piele apar şi dureri intense. Simptomele grave care pot apărea după o muşcătură de căpuşă sunt similare răcelii, febră, amorţeală, mâncărime, dureri şi umflături ale încheieturilor, palpitaţii, greaţă şi vomă. Căpuşele răspândesc boala Lyme sau "Boala cu o mie de feţe". Simptomele acesteia se aseamănă, cel puţin la început, cu o gripă ce se încăpăţânează să dispară, aşa că ar putea trece ceva timp până când problema să fie tratată, răstimp în care poate să facă ravagii în organism.

Tratamentul antialgic

Printre cele mai frecvente recomandări ale medicilor specialişti se numără aplicarea unor comprese cu gheaţă pe zona lezată. Gheaţa se pune învelită într-un prosop sau material de bumbac. Se ţine timp de 15-20 de minute la fiecare oră, timp de şase ore. De asemenea, se recomandă administrarea unor antialgice şi antiinflamatoare uşoare, ce pot fi eliberate fără prescripţie medicală.

Cele mai recomandate medicamente sunt: spray anestezic local pe bază de benzocaină cu efect analgezic (se recomandă sistarea utilizării sale dacă apar manifestări cutanate neplăcute), loţiuni calmante, antiinflamatoare (ibuprofen, aspirină), acetaminofen (paracetamol).

Pacienţii sunt sfătuiţi să îşi autoadministreze astfel de medicamente doar dacă acuzele sunt minore. Febra, durerea intensă sau modificările locale importante trebuie tratate de către medic. În cazuri foarte grave, când apare paralizia, persoanele care prezintă aceste simptome trebuie să meargă de urgenţă la medicul specialist.