Bune maniere pentru servirea băuturilor la mesele de sărbătoare

O componentă esenţială a meselor de sărbătoare sunt băuturile. De la ritualurile dedicate lui Dionisoss din Antichitate până la mesele festive de astăzi, regulile şi eticheta servirii băturilor au evoluat. Bunele maniere de astăzi, deşi sunt mult mai puţin stricte decât ritualurile din istorie, impun totuşi anumite reguli respectate cam în toate ţările lumii.

O masă festivă are drept prolog servirea unor aperitive, sau cum se numesc mai nou “digestive”. Aperitivele se beau întotdeauna înainte de masă în altă încăpere decât sufrageria, iar invitaţii nu stau la masă, ci pe scaune, canapele, fotolii sau chiar în picioare. Pentru aperitiv e bine ca sortimentul să fie cât mai variat: votcă, gin, rom alb, whisky, vermut. Nu se serveşte vişinată sau coniac. Ţuica este tot un aperitiv, dar se bea la începutul mesei la antreuri. Există persoane care nu beau alcool, aşa că atât pentru aperitiv, cât şi pentru masă trebuie prevăzută o rezervă de apă minerală şi sucuri de fructe.

Conform “Codului bunelor maniere” expus de Mădălin Filip pe blogul “gandeste-rational. ro”, sunt o serie de reguli ce trebuie respectate la servirea băuturilor la mesele de sărbătoare. Astfel, sticlele de vin şi apă vor fi dispuse simetric pe masă, la îndemâna bărbaţilor, ei fiind cei care servesc băuturile.

La ocazii festive nu se bea şpriţ

Vinul nu se amestecă cu apa. Ele au valoarea lor numai băute separat. Şpriţul este recomandabil doar pentru mesele în familie. Paharele folosite pentru servitul vinurilor nu trebuie să diminueze cu nimic însuşirile exterioare ale băuturii, adică limpezimea şi culoarea. De aceea sunt indicate paharele cu picior, în formă de pocal, confecţionate din sticlă incoloră, perfect transparente. La turnarea vinului, sticla nu se ţine de gât. Se serveşte cu mâna dreaptă, cu braţul întins şi cu eticheta la vedere. Paharele nu se ridică de pe masă. În pahare se toarnă doar după ce acestea au fost golite.

În paharele de whisky se toarnă foarte puţin, urmând ca invitatul să-şi adauge, dacă doreşte, cuburi de gheaţă. Păhărelele de ţuică se umplu până la margine. După folosire, paharele de ţuică sau whisky se iau de pe masă.

La turnarea berii, paharele se ţin uşor înclinate, pentru ca lichidul să curgă pe peretele paharului pentru a se evita formarea spumei în exces. Vinul obişnuit se toarnă de la o distanţă de  aproximativ 15 cm. Vinurile roşii şi cele vechi se toarnă uşor, aproape de pahar.

Singurele pahare care se ridică, atunci când se toarnă, sunt cupele de şampanie. Se poate toasta şi cu primul pahar de vin. Paharele se ridică în dreptul bărbiei, se spun urările de cuviinţă, dar nu se ciocnesc precum cupele de şampanie. După toast, se bea obligatoriu din pahar sau din cupă.

Cu excepţia apei, băuturile (tării şi vinuri) sunt servite numai de bărbaţi.

Vara vin alb, iarna vin roşu

În capitolul ”Servirea vinurilor la masă” din ”Cartea tinerelor gospodine”, scrisă în 1988 de Smaranda Sburlan şi Valeriu Manta, se fac precizări şi se aduc aminte multe reguli neglijate la servirea ”licorii lui Bachus”.  Astfel, paharele se umplu de regulă la 2/3 din capacitatea lor, permiţând astfel aprecierea buchetului vinului respectiv.

Vinurile dulci, naturale, vinurile spumante, albe licoroase, vinurile albe demiseci, vinurile albe seci şi cele roze se servesc la o temperatură cuprinsă între 5° C şi maximum 10° C. Vinurile roşii uşoare se servesc la o temperatură cuprinsă între 10° C şi 15° C. Vinurile roşii mai tari, intens colorate, se servesc la o temperatură cuprinsă între 15° C şi 18° C. Înainte de a se servi un alt vin, pentru a-l putea aprecia pe următorul, se recomandă o înghiţitură de apă.

Vinurile seci se servesc înaintea celor dulci, cele albe seci înaintea celor roşii, cele roşii înaintea celor albe dulci, cele reci înaintea celor mai calde. Vinurile spumante de tip demisec, albe şi roze se servesc de obicei spre sfârşitul mesei. Spumantele de tip demidulce şi dulce se servesc la sfârşitul mesei şi însoţesc obligatoriu desertul. Servirea vinurilor se recomandă, potrivit oenologului Ion Puşcă, a se face şi în funcţie de anotimp. Astfel, primăvara, vara şi toamna este recomandabil să se consume mai mult vinurile albe, iar în timpul iernii sunt indicate vinurile roşii.

Aperitivele se servesc la temperatura pivniţei - 10-12° C. Berea se serveşte foarte rece, în pahare mari fără picior sau în halbe. În mod excepţional, anumite tipuri de bere sunt servite în pahare speciale, cu picior scurt. Sub paharele de bere se pun mici suporturi de carton. Apa plată sau minerală se serveşte rece, în pahare obişnuite. Ţuica de fructe se serveşte rece, fără cuburi de gheaţă, apă sau apă minerală. Rachiul din vin, coniacul şi diferitele brandy-uri sunt servite la temperatura încăperii, la fel alcoolul de cereale de tip whisky. Pentru ultimul se aduc la masă cuburi de gheaţă, într-un vas special. Lichiorurile şi vinurile foarte dulci se servesc la temperatura camerei, într-un pahar mai mic şi mai scurt.

Toate băuturile se aduc în sticlele lor originale, în afara vinului vărsat din cramă. Turnatul din sticlă în carafă nu se face la masă. Dacă tragem vinul obişnuit din butoi, se serveşte tot în carafe. Şampania se ţine într-o frapieră cu gheaţă. Vinurile dulci, şampania dulce sunt servite de obicei reci (8-10° C). La peşte se recomandă vinuri albe, seci. La carnea albă se recomandă vinuri roşii uşoare, iar la carnea roşie mai tari şi mai puternice; la vânat se potrivesc vinurile roşii seci.