Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Actualitate socială Caligrafie la Prima Şcoală Românească din Sfântu Gheorghe

Caligrafie la Prima Şcoală Românească din Sfântu Gheorghe

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Actualitate socială
Data: 30 Ianuarie 2015

Muzeografii de la Prima Şcoală Românească din Sfântu Gheorghe vor deschide un atelier de caligrafie cu pană, în cadrul căruia elevii vor putea exersa acest mod de scriere. Muzeul Prima Şcoală Românească din cadrul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni a fost amenajat în fosta şcoală a Bisericii Ortodoxe, construită în anul 1799 şi care a funcţionat până în 1872.

Anul trecut, la Muzeul Prima Şcoală Românească din Sfântu Gheorghe au fost organizate mai multe ateliere de scriere pe tăbliţe din lemn, asemenea celor folosite pe vremuri de elevii care învăţau în această şcoală, iar anul acesta activitatea în cadrul muzeului începe cu un atelier de scriere cu pană, a spus muzeograful Florin Herţeg, citat de Agerpres.

„Am făcut rost de pene de curcan şi de gâscă, acum căutăm peniţe şi ne pregătim să deschidem acest atelier. Vrem să le arătăm copiilor cum a fost scrierea în decursul timpului (...) Am avut ateliere de scriere pe tăbliţe din lemn, iar copiii au fost entuziasmaţi, dar şi destul de miraţi să vadă cum se învăţa în trecut, a spus Florin Herţeg.

El a menţionat că în patrimoniul muzeului există mai multe tăbliţe din lemn şi ardezie pe care se scria cu grafit, dar şi bănci originale care datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea - începutul secolului XX. De asemenea, există şi alte obiecte vechi, cum ar fi mobilier, tocuri, călimări, manuale, cărţi religioase, registre şi documente şcolare ce amintesc despre începuturile învăţământului confesional ortodox pe aceste meleaguri.

O sală de clasă de acum 150 de ani

Clădirea primei şcoli româneşti are trei încăperi, în care a fost reconstituită o sală de clasă, camera învăţătorului şi a fost amenajată o sală multimedia unde pot fi vizionate filme legate de istoricul acestei instituţii şi al comunităţii româneşti din zonă.

„Avem două bănci originale, după care au fost făcute mai multe replici. Copiii se pot aşeza în ele, pot participa la ore, avem table, socotitori, caiete, cărţi vechi (...) Avem şi câteva tăbliţe originale, din care se mai găsesc foarte puţine în ziua de azi (...), vitrine cu manuale vechi, iar într-o încăpere este amenajată locuinţa învăţătorului. Mobilierul provine din Covasna şi din judeţul Harghita, avem îmbrăcăminte tradiţională, iar încăperea e amenajată aşa cum era acum 150 de ani. Şcoala aceasta de fapt aparţinea bisericii ortodoxe, a fost construită în anul 1799 şi a funcţionat până în anul 1872 ca şcoală pentru comunitatea românească din Sfântu Gheorghe. Într-o singură încăpere învăţau toţi elevii, de la clasa I la clasa a V-a, iar preotul paroh era şi învăţător“, a mai spus Florin Herţeg, citat de Agerpres.

Atelierele se înscriu în strategia conducerii muzeului de a crea o instituţie „vie“, în care vizitatorii să interacţioneze într-un fel sau altul cu obiectele din jur şi să poată percepe într-un mod mult mai eficient informaţia ştiinţifică.

215 ani de la prima atestare

Prima şcoală românească din Sfântu Gheorghe, care funcţionează ca secţie a Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, a împlinit anul trecut 215 ani de la prima atestare documentară. Şcoala confesională a funcţionat până în anul 1872, după care elevii români de religie ortodoxă au frecventat şcolile comunale de stat în limba maghiară. Clădirea vechii şcoli a intrat în anul 2003, prin Hotărâre de Guvern, în administrarea Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe, iar ulterior a fost reabilitată cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi transformată în muzeu în anul 2011. Lucrările de restaurare, începute în anul 2008, au fost realizate de specialişti pe bază de documente vechi şi expertize, dar, pentru că imobilul a fost preluat într-o stare avansată de degradare, s-a reuşit doar recuperarea parţială a elementelor originale. Ani la rând, imobilul a fost locuit de mai multe familii de rromi, cărora Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei, prin grija Înaltpreasfinţitului Ioan Selejan, le-a construit alte case pentru a elibera clădirea şi a o putea transforma în muzeu, conform Agerpres.

Prima Şcoală Românească

Muzeul Prima Şcoală Românească din cadrul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni cuprinde, în cele patru încăperi - sala de clasă, vestibulul, biblioteca şi locuinţa învăţătorului -, piese şi documente reprezentative pentru istoricul învăţământului confesional românesc ortodox.

Prima încăpere, sala de clasă, era spaţiul în care elevii îşi desfăşurau activitatea zilnică. Pe lângă piesele originale expuse, s-au realizat şi o serie de reproduceri ale băncilor şcolare, astfel încât în sala de clasă au loc şi astăzi activităţi interactive pentru public. Pe băncile şcolare sunt reprezentate evolutiv rechizitele şcolare: tăbliţe de ceară, tăbliţe negre pe care se scria cu cretă sau cu grafit, caiete, tocuri, peniţe, stilouri, călimări, penare de lemn, socotitori etc. Astfel, este reconstituită atmosfera specifică perioadei, conform descrierii făcute de reprezetanţii muzeului.

A doua încăpere este vestibulul, care în prezent funcţionează ca spaţiu de primire a vizitatorilor. În ce-a de-a treia încăpere, cea a bibliotecii, este amenajat un spaţiu pentru expoziţii temporare, în care sunt prezentate diverse documente ale epocii: cărţi, reviste, ziare, documente de arhivă, care aduc dovezi cu privire la istoricul învăţământului confesional românesc din judeţul Treiscaune.

Astfel, sunt prezentate manuale antebelice şi interbelice, cărţi religioase, cărţi, anuare şi alte documente de popularizare a cunoştinţelor din diverse domenii (lucrarea pământului, casa ţărănească, călăuză agricolă, orânduirea satului, a gospodăriei etc.). În ce-a de-a patra încăpere este amenajată locuinţa învăţătorului, unde se păstrează piese de mobilier de epocă şi piese personale ale învăţătorului, care ilustrează aspecte din viaţa privată a acestuia. Sunt prezentate piese precum costumul popular românesc, ţesăturile de interior specifice zonei, obiecte de uz casnic. Într-unul din colţuri este amenajat biroul la care învăţătorul îşi pregătea planurile de lecţii şi îşi redacta corespondenţa.