Centrul istoric al Bucureştiului va fi refăcut după modelul Sibiului

În perioada 2006-2008, dintr-un total de 14 străzi care urmau să fie reabilitate, s-a reuşit finalizarea lucrărilor pe doar patru străzi din centrul istoric al Bucureştiului. Primarul general Sorin Oprescu intenţionează să încheie o colaborare contractuală cu specialiştii din Sibiu care au executat reabilitarea centrului istoric din acest municipiu, propus să facă parte din lista UNESCO a monumentelor culturale. Zona-pilot a centrului istoric al Capitalei este delimitată la nord de strada Lipscani, la est de bulevardul I. C. Brătianu, la sud de strada Halelor şi Splaiul Independenţei şi la vest de Calea Victoriei.

Clădirile din centrul istoric al Bucureştiului sunt în majoritatea lor notificate şi ar trebui să revină proprietarilor, dar municipalitatea nu a finalizat încă operaţiunile de notificare a imobilelor, pentru a vedea exact care pot fi retrocedate sau nu, ca să poată fi administrate de autoritatea locală, au spus reprezentanţi din cadrul Administraţiei Fondului Imobiliar, conform Agerpres.

Se ştie însă că aproximativ 60% din imobile sunt notificate şi numai 40% aparţin fondului locativ de stat şi pot fi supuse unor lucrări de renovare şi conservare, în baza unor decizii ale consilierilor municipali. Reprezentanţii municipalităţii susţin însă că aceste lucrări nu se pot face în cazul acestor ultime imobile prea curând, pentru că în prezent nu există bază legală pentru aceste execuţii.

„A fost Legea 5 din 1973 care impunea clar refacerea faţadelor clădirilor vechi şi prevedea sancţiuni pentru proprietarii care refuzau acest lucru, dar acum ea este abrogată. Legea locuinţei pe care lucrăm acum este Legea 114/1996, care nu reglementează aceste probleme. Nu există posibilitatea încheierii unor contracte de prestări-servicii pentru renovări sau reparaţii ale faţadelor“, au explicat specialişti din Primăria Capitalei, conform Agerpres.

O soluţie pentru refacerea centrului istoric al Capitalei propusă de specialişti este ca imobilele cu situaţie juridică clară să fie scoase la licitaţie şi concesionate cu clauze precise în ceea ce au de făcut noii adminstratori, respectiv care ar fi obiectivul de funcţionare şi obligaţia unor plăţi de redevenţă la municipalitate.

Cu „frâna de mână trasă“, Primăria Bucureşti a publicat luna trecută un anunţ de licitaţie pentru proiectare şi asistenţă tehnică în vederea consolidării unui imobil din centrul istoric, situat pe strada Franceză nr. 9, în care se află, la parter, Teatrul Casandra.

Imobilul a fost construit în 1910 şi are şase etaje. El este primul edificiu din centrul istoric care va fi consolidat şi modernizat, potrivit intenţiei primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu. Acesta a declarat, în repetate rânduri, că în centrul istoric nu este necesară doar refacerea infrastructurii stradale, ci şi renovarea şi consolidarea clădirilor din acea zonă. Primăria Capitalei este gata să plătească cel mult 124.000 de euro pentru proiectarea şi asistenţa tehnică în vederea consolidării imobilului de pe strada Franceză nr. 9. Municipalitatea este preocupată în această perioadă să facă o selecţie de oferte şi pentru punerea în siguranţă a lucrărilor începute şi neterminate în centrul istoric al Bucureştiului, urmare a rezilierii contractului cu firma spaniolă Sedesa pentru refacerea infrastructurii din centrul istoric al Bucureştiului. Lucrările la cele 10 străzi a căror reabilitare nu a fost efectuată de firma spaniolă ar putea fi reluate începând cu lunile ianuarie-februarie, municipalitatea urmând să lanseze o nouă procedură de licitaţie. În perioada 2006-2008, dintr-un total de 14 străzi care urmau să fie reabilitate, s-a reuşit finalizarea lucrărilor pe doar patru străzi. Primarul general Sorin Oprescu intenţionează să încheie o colaborare contractuală cu specialiştii din Sibiu care au executat reabilitarea centrului istoric din acest municipiu, deoarece acest obiectiv este considerat reuşit, fiind propus să facă parte din lista UNESCO a monumentelor culturale.

Lipscanii şi „Oraşul Crucii“

Zona-pilot a centrului istoric al Capitalei este delimitată la nord de strada Lipscani, la est de bulevardul I. C. Brătianu, la sud de strada Halelor şi Splaiul Independenţei, iar la vest de Calea Victoriei. Municipalitatea bucureşteană a reuşit până acum să reabiliteze circa 50% din reţelele de canalizare din zona istorică şi să termine strada Smârdan şi o parte din strada Lipscani.

Proiectul din zona-pilot a centrului istoric include străzile Smârdan, Lipscani, bd. I. C. Brătianu, Splaiul Independenţei, Calea Victoriei şi presupunea, până la 28 aprilie 2008, refacerea străzilor, a iluminatului public şi dotări urbane. Proiectul beneficiază de o finanţare de 8 milioane de euro din partea BERD şi de 12 milioane de euro din partea municipalităţii, conform Agerpres.

În centrul istoric se află străzile: Lipscani, Şelari, Covaci, Doamnei, Stavropoleos, Franceză, Şepcari şi altele; tot aici se găsesc Curtea Veche, Hanul lui Manuc, Bisericile Stavropoleos şi „Sfântul Anton“, ca şi numeroase alte clădiri vechi declarate monumente istorice. În apropiere este amplasat kilometrul zero (oficial) al României, în Piaţa Bisericii „Sfântul Gheorghe“ - Nou.

Denumirea străzii Lipscani provine de la negustorii din Lipsca (Leipzig). În trecut a fost una dintre cele mai importante artere comerciale bucureştene. Clădirile, în mare parte construite în stil neocalsic şi neobaroc, au fost naţionalizate în 1948. Lucrările de restaurare a zonei par să nu se mai termine, mai ales că sub pavajul străzii Lipscani au fost descoperite ruinele mai multor hanuri medievale. Pe strada Lipscani se găseau Banca Berliner Gesellschaft între anii 1910-1913. Pe strada Lipscani, în 1854, librarul Iosif Romanov, în asociere cu Hristache Ioanin, institutor la Şcoala Oţetari, a înfiinţat Librăria Şcoalelor Naţionale, prin care erau difuzate cărţile şcolare în toate regiunile locuite de români. Pe stradă se afla şi Hanul Gabroveni ridicat în 1739, amplasat între străzile Gâbroveni şi Lipscani.

Prima Curte domnească din Bucureşti

Curtea Veche a devenit nefuncţională după incendiul din 1718, care a distrus întregul Bucureşti, şi după cutremurul din 1738. Curtea domnească era formată dintr-un palat - Palatul Voievodal, o biserică - Biserica „Buna Vestire“, cunoscută ulterior sub numele de Biserica Curtea Veche, case cu saloane de recepţie, cancelariile domneşti, grajduri şi grădini. Curtea Veche a suferit diverse rezidiri şi refaceri de-a lungul timpului. Acum, ruinele Palatului Voievodal au devenit sit arheologic protejat, fiind amenajat şi un muzeu, Muzeul Curtea Veche.

Hanul lui Manuc este un alt reper din centrul vechi al Capitalei. Manuc Bei a terminat construcţia hanului în 1808. Manuc a dorit ca hanul să fie ridicat după un nou stil de arhitectură, să nu se asemene cu o fortăreaţă aşa cum erau celelalte construcţii de acest gen din secolul al XVIII-lea. La începutul secolului al XIX-lea hanul avea, la subsol, 15 pivniţe boltite, la parter, 23 de prăvălii, două saloane mari, zece magazii, camere de servitori, bucătării şi un tunel în care încăpeau cam 500 de persoane. La etaj erau 107 odăi, cele mai multe folosite pentru oaspeţi. În curtea interioară era o cafenea şi o grădină cu fântână arteziană. Între faţada dinspre Dâmboviţa şi râu se construise un chei de piatră, lat de peste un metru.

Biserica Stavropoleos construită în stil brâncovenesc are hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil“. Numele Stavropoleos este forma românească a cuvântului grecesc Stauropolis, care se traduce prin „Oraşul Crucii“. Biserica a fost ridicată în 1724, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, de către arhimandritul Ioanichie Stratonikeas. Altădată mănăstire, acum a rămas doar biserica, alături de care există o clădire construită după planurile arhitectului Ion Mincu.