Circa 3 milioane de locuinţe au nevoie de reparaţii

România este o naţiune de proprietari de locuinţe. În 2016, 96% din locuinţele principale erau în proprietate personală, iar pentru marea majoritate a românilor, casa în care locuiesc reprezintă partea cea mai mare sau chiar toată averea de care dispun, arată un studiu IRSOP. Totodată, circa 40% din familii, adică aproximativ 3 milioane, au nevoie de reparaţii curente sau capitale la casele în care locuiesc.

Pentru un număr mare de cetăţeni, locuinţa reprezintă o parte însemnată din averea personală. Datele INS, citate de directorul IRSOP Market Research & Consulting Petre Datculescu, arată că în prezent există în România aproximativ 7,4 milioane de gospodării (familii) şi peste 9 milioane de locuinţe. Predomină casele separate, în jur de 60%, mai ales datorită mediului rural, unde incidenţa e de 97%. Oferta creşte cu circa 50.000 de locuinţe pe an, iar câteva mii de locuinţe ies anual din fondul locativ datorită demolărilor sau schimbării destinaţiilor.

Totuşi rata de înnoire imobiliară este mult prea mică în raport cu vechimea stocului de locuinţe. Marea majoritate a populaţiei locuieşte în case construite între 1919 şi 1980, iar întreţinerea acestor locuinţe este problema principală a locuirii în România.

Cercetările realizate de IRSOP pe eşantioane mari de gospodării arată că în mod constant între 60% şi 70% din populaţie reclamă diverse forme de deteriorare sau insuficienţă locativă. În unele grupuri sociale procentul ajunge până la 85%.

Problemele persistă sau se rezolvă greu pentru că un număr mare de oameni nu au bani şi nici nu pot obţine împrumuturi. „Mă refer la tineri, la vârstnici, la persoane sau familii cu venituri mici sau la cupluri cu copii. Aceste persoane au şanse mici să obţină un credit ipotecar”, a explicat directorul IRSOP.

„Reparaţiile vizează o paletă largă de neajunsuri, de la deprecierea acoperişului şi probleme la uşi, ferestre sau instalaţii până la izolări şi consolidări. IRSOP a calculat că 40% din gospodării, cam 3 milioane, au nevoie de reparaţii curente sau capitale la casele în care locuiesc”, arată acesta.

În ţările dezvoltate, mai mult de jumătate din proprietarii imo­bilelor cheltuie în fiecare an bani pentru reparaţii. Înseamnă că îşi îmbunătăţesc confortul locuirii în fiecare an. Românii nu au resurse suficiente pentru a face reparaţii remediale sau preventive în regim continuu. Dacă reparaţiile sunt rare şi au loc la intervale mari, ele costă mai mult, putând ajunge până la 10.000 de euro, a mai spus Datculescu, potrivit Agerpres.

O altă problemă a locuirii din România este faptul că o treime din totalul locuinţelor sunt fără grup sanitar, în mediul rural proporţia este dublă (62%), iar în zona urbană circa 8% din case au facilităţi sanitare în curte.

„Asigurarea condiţiilor sanitare face parte din accesul populaţiei la servicii de bază cum sunt apa, lumina electrică, comunicaţiile, asistenţa medicală şi educaţia. Cade în întregime în sarcina statului”, arată Datculescu.

Şi „înghesuiala” locativă la români este neobişnuit de mare pentru o ţară europeană, spune directorul IRSOP.

Potrivit studiului IRSOP, unul din patru clienţi cu domiciliul la bloc locuia într-un apartament unde numărul colocatarilor era mai mare decât numărul camerelor de locuit. Legea locuinţei din 1996 precizează ce suprafaţă minimă utilă trebuie să aibă o garsonieră sau un apartament cu două, trei, patru sau cinci camere. De exemplu, 37 metri pătraţi la o garsonieră şi 52 mp la două camere. E o prevedere importantă. Dar până la urmă contează câţi oameni sunt nevoiţi să trăiască în spaţiul respectiv, împotriva nevoii obiective de a avea o locuinţă mai spaţioasă”, a explicat Datculescu.

Viaţa unei familii de talie medie îngrămădită într-un apartament prea mic are toate şansele să se transforme într-o sursă de promiscuitate, stres şi nefericire continuă, consideră acesta.