Codul de bare, garanţia produsului original

▲ Falsurile şi produsele contrafăcute sunt întâlnite peste tot, cu o frecvenţă mai mică sau mai mare, în funcţie de puterea de cumpărare şi de interesul producătorilor de a le arăta cu degetul ▲ Chiar dacă reprezintă aceeaşi calitate proastă, produsele contrafăcute şi cele falsificate sunt două chestiuni distincte ▲ O soluţie la îndemâna consumatorului de a verifica veridicitatea originii produsului este codul de bare, care dezvăluie atât originea ţării, cât şi originea producătorului ▲ Românii sunt „specialişti“ în contrafacerea hainelor, a CD-urilor şi a DVD-urilor ▲

Produsele falsificate, de o calitate îndoielnică, uneori chiar foarte proastă, pot fi întâlnite peste tot, la tarabe sau chiar în marile centre comerciale. Anul trecut, cele mai multe falsuri au fost depistate în rândul produselor de îmbrăcăminte şi încălţăminte, reprezentând aproximativ 60% din totalul produselor contrafăcute. Pe locul următor s-au situat produsele de folosinţă îndelungată, parfumurile şi telefoanele mobile. Specialiştii în depistarea falsurilor susţin că produsele de folosinţă îndelungată sunt cel mai uşor de contrafăcut, întrucât „nu există comparaţia cu produsul autentic“, în timp ce, la polul opus, regăsim produsele alimentare, în cazul lor contrafacerea fiind cel mai uşor de depistat.

Comisia Europeană a ajuns la concluzia că infracţiunile din domeniul proprietăţii industriale sunt „în creştere“ la nivelul Uniunii Europene, în unele sectoare produsele contrafăcute fiind considerate un potenţial de risc la adresa sănătăţii consumatorului. Astfel, s-au înregistrat 264% în cazul confiscărilor individuale de produse cosmetice şi de igienă corporală, 98% în cel al jucăriilor, 62% în cel al produselor alimentare şi echipamentelor IT şi 51% în cazul medicamentelor. China a fabricat circa 58% dintre produsele confiscate în 2007 şi ocupă primul loc în aproape toate sectoarele industriale. Produsele contrafăcute cel mai des în România sunt hainele şi produsele IT (CD-uri, DVD-uri), falsurile reprezintând peste 40% din totalul cosmeticelor şi hainelor „de firmă“ aflate pe piaţă.

Cum ne ferim de falsuri?

Produsul contrafăcut şi produsul falsificat reprezintă două lucruri distincte, chiar dacă amândouă sunt de proastă calitate. Produsul contrafăcut este acel produs obţinut astfel încât să semene cu un produs autentic, dar nici un procent din produsul autentic nu se regăseşte în el. Produsul falsificat este obţinut astfel încât să semene cu un produs autentic, un procentaj din cel real regăsindu-se în fals. Chiar dacă ultimul dintre produse, cel falsificat, are în el ceva autentic, el este tot de proastă calitate şi contravine legilor în vigoare.

De cele mai multe ori, consumatorii pot depista produsele contrafăcute dacă urmăresc cu mare atenţie documentele însoţitoare, informaţiile de pe ambalaj sau calitatea produselor. Inspectorii ANPC susţin că „produsele contrafăcute nu sunt însoţite de declaraţia de conformitate, carte tehnică, instrucţiuni de folosire, certificat de garanţie sau bon fiscal“, fiind mai uşor de depistat de consumatori.

În cazul produselor contrafăcute, ambalajul acestora este realizat din materiale necalitative, informaţiile de pe ambalaj sau etichetă fiind incomplete, nefiind menţionat numele importatorului sau producătorului şi nici termenul de garanţie sau alte informaţii de interes privind produsul.

În ceea ce priveşte produsele alimentare contrafăcute, caracteristicile organoleptice ce pot fi identificate cu ajutorul simţurilor (culoare, miros, consistenţă, gust, aromă, limpiditate, luciu, etc.) nu sunt specifice produselor respective.

La vinuri, elementul de siguranţă este holograma, la unele produse electrocasnice eticheta de radiofrecvenţă (de grosimea unei foi de hârtie ce are încorporat un circuit integrat), la produsele textile, elementul de siguranţă îl reprezintă un fir textil de siguranţă vizibil doar sub câmpul razelor ultraviolete.

Denumiri asemănătoare

Potrivit ANPC, pentru a nu fi păcăliţi de falsuri, consumatorii trebuie să urmărească atent denumirea mărcilor de produse sau servicii. Asemănarea denumirii unor mărci de produse (servicii) se poate realiza foarte uşor prin suprimarea sau adăugarea unei litere, a unei cifre, a unui sufix (de exemplu „Reabok“ în loc de „Reebok“, care este produsul original de încălţăminte sport). Locul de comercializare şi preţurile produselor ar trebui să fie un alt reper după care consumatorul trebuie să ţină cont în momentul în care doreşte să achiziţioneze un produs original. Astfel, preţul produselor contrafăcute este mult mai mic comparativ cu cel al produselor originale, întrucât falsificatorii urmăresc ca produsul falsificat să se vândă mult mai repede decât cel original.

Ce este codul de bare şi cum poate fi citit

Un element de siguranţă îl reprezintă acel cod de bare care însoţeşte fiecare produs. Puţini consumatori ştiu însă să citească un cod de bare şi astfel să poată identifica dacă produsul respectiv provine din ţara din care i-a spus vânzătorul sau importatorul. Pe codul de bare al fiecărui produs trebuie să scrie ţara de provenienţă, iar veridicitatea acesteia poate fi uşor depistată de consumator.

Codificarea produselor şi structura codului, făcută la nivel internaţional EAN-UCC, este următoarea: primele trei cifre reprezintă prefixul ţării de provenienţă, următoarele patru cifre numărul producătorului, următoarele cinci cifre reprezintă numărul de identificare al produsului, iar ultima cifră este denumită cea de control. Majoritatea produselor sunt marcate cu un număr format din 13 cifre, însă întâlnim produse cu opt sau mai puţine cifre.

▲ Şapte ţări au prefixe formate din două cifre

Sistemul de codificare a produselor a fost înfiinţat în România în anul 1994, tot atunci înfiinţându-se şi EAN România, licenţiată de EAN Internaţional - Asociaţia Internaţională de Numerotare a Articolelor.

Toate ţările au un prefix din trei cifre, excepţie făcând ţările fondatoare ale sistemului care au prefixe numai din două cifre:

Franţa - 33;

Germania - 49;

Grecia - 30;

Australia - 27;

Brazilia - 55;

Canada - 61;

Belgia - 32.

Prefixul alocat României de către Asociaţia Internaţională de Numerotare a Articolelor (EAN Internaţional) este 594.