Copiii, salvarea Europei îmbătrânite

▲ Peste patruzeci de ani, pe străzile noastre nu se vor mai auzi zarva şi jocul copiilor, iar băncile din parcuri vor fi ticsite de pensionari ▲ S-ar putea să se ajungă la situaţia ca doi salariaţi să „ţină în spate“ un pensionar, iar sistemele de pensii şi de sănătate să ajungă în pragul falimentului ▲ Având această perspectivă, autorităţile de la Bruxelles, precum şi cele din statele membre ale UE, încearcă să găsească soluţii pentru a nu transforma, la propriu, Europa într-un bătrân continent ▲ Se vehiculează idei precum acordarea de stimulente financiare consistente femeilor care vor da naştere la mai mulţi copii, dar şi prelungirea activităţii ▲ Potrivit statisticilor, nemţii muncesc cel mai mult, iar italienii oferă cele mai mari stimulente financiare femeilor, la naştere ▲ În ce priveşte România, la noi se munceşte cel mai puţin, însă avem şi cele mai mici pensii şi cele mai mici alocaţii de creştere a copilului ▲

Statisticile la nivel european privind demografia sunt extrem de îngrijorătoare, populaţia Europei scăzând dramatic, fără a exista practic soluţii care să împiedice acest lucru. Populaţia bătrânului continent european va ajunge, în 2050, la o vârstă medie de 49 de ani, în contextul în care, în prezent, este de 39 de ani, şi se va ajunge ca doi salariaţi să ţină „în spate“ un pensionar, sistemele de pensii fiind în pericol de prăbuşire. Tot în 2050, dacă nu se vor găsi măsuri viabile, populaţia Europei va reprezenta doar 5% din totalul de pe glob, în condiţiile în care europenii reprezentau 15% din total, la începutul secolului al XIX-lea.

Mai mult, în UE, femeile au în medie 1,52 copii, sub nivelul minim de 2,1, cât este necesar înlocuirii populaţiei. Pe măsură ce generaţia născută între 1943 şi 1960 ajunge la vârsta pensionării, iar speranţa de viaţă creşte, numărul celor care muncesc şi plătesc impozite se va diminua, iar efectul va fi unul devastator: sistemul de sănătate şi de pensii, precum şi piaţa forţei de muncă se vor afla în pragul prăbuşirii.

Pe de altă parte, femeile îşi doresc mai mulţi copii, însă anumiţi factori de naturi diverse se interpun, iar printre soluţii se numără şi anumite stimulente financiare acordate la naştere de către stat.

De ce nu mai fac europenii copii?

În acest moment, la nivelul ţărilor Uniunii Europene există patru persoane active pentru fiecare persoană de peste 65 de ani, însă până în 2050, proporţia va scădea la doar două persoane active la un pensionar. Îmbătrânirea populaţiei va exercita o presiune din ce în ce mai mare asupra sistemelor de sănătate din Europa, mai ales că PIB-ul UE ar putea scădea cu până la 1,2% între 2031 şi 2050.

Experţii Comisiei Europene susţin că schimbările demografice ar putea modifica radical structura populaţiei şi piramida vârstelor. Numărul tinerilor cu vârste cuprinse între 0 şi 14 ani ar scădea de la 100 de milioane (indicele în 1975) la 66 de milioane în 2050, populaţia de vârstă activă ar ajunge la 331 de milioane în 2010 şi ar scădea apoi în mod constant (până la aproximativ 268 de milioane în 2050), în timp ce speranţa de viaţă ar creşte cu 6 ani la bărbaţi şi cu 5 ani la femei între 2004 şi 2050, iar numărul persoanelor cu vârste de peste 80 de ani ar creşte de la 4,1% în 2005 la 11,4% în 2050.

De asemenea, schimbările demografice au un impact important asupra cheltuielilor publice, care se aşteaptă să crească cu 10% între 2004 şi 2050.

Paradoxal, deşi cuplurile îşi doresc mai mulţi copii decât au în prezent, rata natalităţii scade vertiginos.

Conform experţilor în domeniu, rata fertilităţii necesară pentru înlocuirea generaţiilor este estimată la 2,1, însă ea nu depăşeşte în acest moment 1,52, din cauza „schimbării valorilor individuale şi culturale, reducerii numărului de căsătorii şi creşterii celui de divorţuri, precum şi stilului nou de viaţă şi modelului de comportament nou creat în ceea ce priveşte stilul de viaţă“.

Un studiu din 2004 legat de politica demografică, întocmit de Fundaţia Robert Bosch şi finanţat de Comisia Europeană, arată că două dintre cele mai des întâlnite motive pentru a nu avea copii sunt cheltuielile mari şi preocuparea pentru viitorul copiilor.

Susţinerea financiară, o soluţie pentru creşterea natalităţii

Pentru îmbunătăţirea situaţiei, s-a ajuns la concluzia că una dintre soluţii o reprezintă imigraţia însă, contrar aşteptărilor, tot mai multe state aplică politici anti-imigraţie severe. O altă soluţie, mult mai la „îndemână“ şi aproape unanim recunoscută de statele membre este munca pe o perioadă mai îndelungată şi ieşirea la pensie mai târziu.

De asemenea, se crede că încurajarea familiilor prin acordarea unor stimulente financiare şi fiscale, îi va determina pe europeni să aibă mai mulţi copii.

Securitatea socială pentru numărul crescut de mame singure, diverse facilităţi în îngrijirea copiilor, dar şi dreptul la concediu parental pentru ambii părinţi şi promovarea concediului pentru taţi reprezintă alte soluţii la problema natalităţii scăzute.

Tatăl francez are dreptul la concediu de paternitate de 11 zile

Uniunea Europeană este formată, la momentul actual, din 27 de state, însă sistemele de pensii, sistemele de sănătate şi de susţinere a mamelor diferă de la ţară la ţară.

Prin comparaţie, am ales să subliniem diferenţele întâlnite în sistemele de securitate socială din Franţa, Italia, Germania şi România.

De la vârsta de 60 de ani, se aplică pensia de bătrâneţe în cazul francezilor, însă pentru a beneficia de o pensie de vârstă la plafonul maxim, trebuie ca asiguratul să aibă 65 de ani sau să fi cotizat 160 de trimestre. Francezii primesc ca pensie 75% din salariu, pensia medie fiind de 640 de euro, la care se poate adăuga asigurarea „non contributivă“, echivalenta pensiei facultative româneşti.

Concediul de maternitate este de cel puţin 16 săptămâni în caz de sarcină simplă, şi de 34 de săptămâni pentru sarcină multiplă. Pe durata acestui concediu, asiguratul va primi alocaţia zilnică de maternitate, egală cu câştigul zilnic de bază calculat pe baza mediei ultimelor trei luni care precedă concediul prenatal (în limita a 2.682 de euro pe lună). Pentru a beneficia de aceste alocaţii financiare, persoana interesată ar trebui să fi fost înregistrată ca asigurat social cel puţin cu 10 luni înainte de data prevăzută pentru naştere şi să fi cotizat la un anumit nivel al salariului.

De asemenea, orice tată asigurat conform sistemului general are dreptul la un concediu de paternitate de 11 zile consecutive în perioada celor patru luni care urmează naşterii. Francezii beneficiază, de asemenea, de o „prestaţie de întâmpinare a copilului mic“, care cuprinde o primă acordată la naştere sau adopţie, o alocaţie de bază.

Cel mai mult muncesc nemţii

În Germania, orice salariat poate solicita un concediu parental destinat educaţiei copiilor săi. Fiecare părinte are dreptul la un concediu parental timp de maximum 3 ani pe copil şi poate, apoi, să-şi reia activitatea iniţială sau o activitate similară. Cu acordul angajatorului poate cere ca 12 luni să-i fie acordate între vârsta de 3 şi 8 ani a copilului, de exemplu, în cursul primului an de şcolarizare.

Alocaţia parentală în vigoare de la 1 ianuarie 2007 serveşte la uşurarea poverii financiare a tinerelor familii, pentru ca cei doi părinţi să poată avea grijă de noul născut. Este plătită mamei şi tatălui pe o durată de maximum 14 luni, iar cuantumul este de 67% din venitul pierdut, până la maximum 1.800 de euro lunar. Suma minimă pentru alocaţia parentală este de 300 de euro. Unul dintre părinţi o poate cere maximum 12 luni, restul de 2 luni fiind rezervate celuilalt părinte.

Alocaţiile familiale sunt atribuite în funcţie de numărul de copii, 154 de euro pe lună pentru primul până la al treilea copil, şi la 179 de euro pe lună începând cu al patrulea copil.

O persoană care iese la pensie la limită de vârstă, dar care nu a urmat de-a lungul vieţii studii superioare primeşte o pensie de 600 de euro pe lună, iar în funcţie de studiu, de locul de muncă, de funcţiile ocupate, poate ajunge să primească 2.000 de euro pe lună.

Cuantumul contribuţiei asigurărilor de bătrâneţe depinde de nivelul venitului. Persoanele active care au o remuneraţie de peste 5.200 de euro pe lună (în Germania vestică) şi 4.400 de euro pe lună (în Germania estică) plătesc numai contribuţia maximă corespunzând acestui plafon. O femeie iese la pensie la 65 de ani, iar un bărbat la 67.

Bonus la naştere de 1.000 de euro, pentru italience

În Spania, pentru a primi indemnizaţie de maternitate, persoana trebuie să fie înregistrată, să fie asigurată şi să fi contribuit 180 de zile în perioada ultimilor 5 ani anteriori datei naşterii sau a datei începerii concediului medical. În cazul naşterii unui copil, dacă mama lucrătoare nu îndeplineşte condiţia privind respectiva perioadă de contribuţie, tatăl va putea primi indemnizaţia pentru întreaga perioadă de concediu permisă, minus 6 săptămâni.

Concediul de maternitate este de 16 săptămâni, dintre care de 4 săptămâni înaintea naşterii, iar mama va primi 100% din salariu.

Ajutorul finanicar de la stat este între 291 şi 2.910 euro, în funcţie de numărul de copii aflaţi în întreţinere şi de nivelul veniturilor.

Spaniolul se pensionează la 65 de ani şi poate primi o pensie de 100% din salariu, dacă a cotizat minimum 35 de ani la sistemul de asigurări.

În Italia, mama primeşte la naştere un bonus de 1.000 de euro. Concediul prenatal este de două luni înainte de naştere, în cuantum de 85%, după care, concediul de creştere a copilului, alte 3 luni tot cu 85% din salariu. Până la vârsta de doi a copilului, mama italiancă are drept de concediu, însă fără plată, doar municipalitatea acordând o alocaţie de sprijin, în funcţie de venit.

La vârsta de 65 de ani, se pensionează la limită de vârstă, însă să fi contribuit la sistemul de asigurări sociale timp de 32 de ani. Pensia medie în Italia este de 700 de euro, un fost militar primeşte 1.200 de euro. Pensionarii din statele UE beneficiază de pensie din mai multe surse, sistem care a fost introdus de curând şi la noi.

▲ În România, bani puţini şi pentru pensionari, şi pentru creşterea copiilor

Pensia medie lunară în sistemul public din România este de 110 euro. Pentru limita de vârstă, femeile se pensionează la 57 de ani, iar bărbaţii la 62 de ani, stagiul complet de cotizare fiind de 30 de ani pentru femei şi 35 de ani pentru bărbaţi. Pe viitor însă, s-ar putea egaliza vârsta de pensionare, la 65 de ani.

Statul român acordă o serie de drepturi mamelor şi taţilor, printre care, indemnizaţia de maternitate (mamei), indemnizaţia pentru creşterea copilului (mamei sau tatălui), alocaţia de stat, ajutorul pentru prima naştere (mamei) şi alte indemnizaţii pentru cazurile copiilor bolnavi sau handicapaţi. Indemnizaţia de creştere a copilului este de 600 de lei/lună, aproximativ 170 de euro, alocaţia de stat de 200 de lei/lună pentru copii cu vârsta de până în 2 ani. Se mai acordă 150 de lei la naştere, sub denumirea de trusou.

Alocaţia lunară pentru copii de peste 2 ani este în cunatum de 40 de lei noi, deci puţin peste 10 euro, de douăzeci de ori mai puţin decât în statele vest-europene.