Creăm supertehnologii pentru vestici, dar importăm din China

Cristalele produse de fizicienii de la Universitatea de Vest Timişoara (UVT), în unicul laborator de cercetare de profil din România, sunt solicitate de mediul economic din străinătate, dar nici un agent economic din ţară nu este interesat de acestea.

 

„În laboratorul nostru s-au produs, în urmă cu circa 40 de ani, primele cristale de fluorură de calciu, de safir, din România. Erau folosite la fabricarea aparatelor de măsură a curentului electric de la AEM, la Optica şi în industria de apărare. După 1990, odată cu prăbuşirea industriei, nici agenţii economici nu au mai fost interesaţi de prototipurile noastre“, a declarat prof. univ. dr. Daniel Vizman, conducătorul Şcolii doctorale din cadrul Facultăţii de Fizică a UVT, într-un interviu acordat Agerpres. Potrivit prof. Vizman, creşterea unui astfel de cristal este anevoioasă: materia primă trebuie topită şi apoi solidificată încet, astfel încât să li se dea timp atomilor să se organizeze cu câţiva milimetri pe oră. Tocmai de aceea, preţul unui cristal de câţiva centrimetri pătraţi poate ajunge la zeci de mii de euro. „În urma colaborării pe care am avut-o cu Institutul Fraunhofer din Germania, de-a lungul a 10 ani, am dezvoltat un program care, ulterior, a fost folosit de toţi liderii mondiali de pe piaţa siliciului, din Japonia, Europa, SUA sau Coreea. Problema este că, în România, noi nu avem firme care să crească cristale. Nici o firmă din România nu creşte cristale, cu toate că sunt vitale pentru tehnologii. China a monopolizat toată piaţa cristalelor pentru panourile fotovoltaice (...) În România, practic, nu avem cu adevărat tehnologii de vârf, adică o industrie care să facă nanotehnologii. Cercetare se face, de nanotehnologie auzim la Bucureşti, la Iaşi, la Timişoara, dar o firmă serioasă care să folosească aceste lucruri în România nu există. Şi asta e, într-adevăr, o problemă pentru noi. Nu suntem susţinuţi economic de firme din interior. În loc să producem aici (aparatură şi instalaţii, n.r.) de la A la Z, cumpărăm din China“, a spus fizicianul. 

 

Cu toate că rezultatele cercetării fizicienilor timişoreni par să nu treacă dincolo de pereţii laboratorului, mulţi studenţi sunt atraşi de cercetare, în condiţiile în care, chiar dacă în România nu li se oferă mare lucru, munca lor este foarte apreciată şi căutată în străinătate. Potrivit prof. Daniel Vizman, cea mai mare problemă în cercetarea românească este lipsa de predictibilitate, care nu dă şansa unei perspective pe 2-3 ani. „Câştigi acum un proiect şi, peste 2-3 ani, s-ar putea să ţi se reducă fondurile. Nu te poţi baza pe nimic. Cercetătorii sunt nişte oameni cu un alt grad de sensibilitate şi, dacă nu le construieşti o atmosferă în care să se simtă bine, sigur vor pleca“, explică prof. Vizman.

 

În opinia sa, cel mai important lucru îl reprezintă predictibilitatea şi organizarea unor competiţii pe proiecte cât mai corecte şi coerente, pentru că orice discontinuitate în cercetare are efecte pe termen lung. „Prin 2009, când în România au fost tăiate toate fondurile de cercetare, în România nu au mai fost competiţii de cercetare 2 ani. În celelalte ţări s-au mărit, în criză, procentele alocate cercetării. Este un lucru pe care trebuie să ni-l asumăm. Nu fiecare proiect va avea un rezultat semnificativ, un impact imens, dar sunt de ajuns unul, două, trei pentru a descoperi lucruri formidabile“, a conchis prof. Vizman.