Creşterea bivoliţelor, o resursă neexploatată în România

▲ Deşi laptele produs de bivoliţe este considerat un medicament, iar aceste animale sunt rezistente la boli precum boala vacii nebune sau TBC, specialiştii români se declară îngrijoraţi de faptul că efectivul acestora a scăzut de cinci ori în ultimii 20 de ani ▲ Mai mult, un avantaj de care România nu profită, în opinia specialiştilor, îl reprezintă inexistenţa unei cote de lapte impuse de Uniunea Europeană ▲

Specialiştii din Transilvania prezenţi la seminarul cu tema „Actualitate şi perspectivă în creşterea bivolilor“, desfăşurat la Târgul internaţional „Agraria“, au subliniat că bivoliţele, cunoscute în terminologia de specialitate cu numele bubaline, dau cel mai bun şi hrănitor lapte, dar, cu toate că aceste animale reprezintă o valoare inestimabilă, în România nu sunt apreciate precum merită.

„Bivolul este printre animalele cele mai sănătoase care trăiesc pe planetă şi, întreb, în cunoştinţă de cauză, unde găsiţi alte animale cu autoprotecţie la boala vacii nebune, la bruceloză, leucoză sau la TBC? Laptele de bivoliţă este un medicament şi este rar“, a susţinut dr. ing. Ioan Cherecheş, directorul Unităţii de Ameliorare şi Reproducere în Zootehnie (UARZ) Sălaj.

Potrivit experimentatului specialist, istoria acestei specii a bubalinelor face parte din însăşi istoria creşterii animalelor pe meleagurile româneşti. „Cam toate efectivele de bivoli existente, în prezent, în comunitatea europeană au la bază bivolul românesc. În ultimii ani, am populat cu bubaline ferme din Marea Britanie, Scoţia, Irlanda, Elveţia Germania şi Ungaria. La baza populaţiei de bubaline din Italia stă tot bivolul românesc, iar brandul de brânză Mozzarella a avut un rol decisiv în creşterea acestei specii în Italia. Inexplicabil, însă, efectivele de bubaline au scăzut dramatic în România în ultimii 20 de ani“, a subliniat ing. Ioan Cherecheş.

Şi reputatul profesor dr. Constantin Velea de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca se declară îngrijorat că în 20 de ani efectivul de bubaline din România s-a redus de cinci ori. „Iar este nevoie să vină cineva din străinătate să ne spună ce bogăţie fantastică avem şi că ne batem joc de ea. Există în ţară o singură staţiune de creştere a bubalinelor. Nu înţeleg cum este posibil ca la o asemenea întâlnire, cum este cea de la „Agraria“, un judeţ precum Braşovul - cu un efectiv important de bubaline - să nu fie prezent. Apreciez ceea ce a făcut domnul Călin Andrei Zanc, care, deşi nu este de profesie, a constituit prima Asociaţie a Crescătorilor de Bivoli din Transilvania“.

Bivoliţele, rezistente la boli

La ora actuală, rasa comună de bivol poate aduce nenumărate avantaje României, au punctat experţii prezenţi la seminar, subliniind că producţia de lapte de bivoliţă nu este limitată în UE, aşa precum este cea de vacă. Nici piaţa de desfacere nu este restricţionată.

Bubalinele sunt animale cu o viaţă productivă mai lungă decât taurinele, trăind în jur de 30 de ani. Au carnea foarte gustoasă. Pe de altă parte, nu sunt pretenţioase la hrană şi sunt foarte rezistente la boli. „Calitatea laptelui este deosebită şi, în plus, fără colesterol. Acizii graşi saturaţi ramificaţi din lapte nu se depun sub formă de colesterol în procesul de asimilare în organismul uman. Laptele de bivoliţă este folosit, cu succes, în hrana copiilor cu probleme de sănătate, datorită excelentelor sale calităţi“, a punctat Ioan Cherecheş.

Nu există cote de producţie pentru laptele de bivoliţă

În judeţul Sălaj, de pildă, de la 30.000 de capete de bivoliţe în 1980, s-a ajuns la ora actuală la 7.000. Judeţul Cluj are mai puţine efective de bubaline decât Sălajul. În 1980, la nivel naţional, efectivele de bubaline se ridicau la 228.000 de capete. În prezent, în ţară sunt 42.000 de exemplare. În alte ţări din UE, care au importat bivoliţele din România, efectivele se măresc pe zi ce trece, au arătat specialiştii. În Italia, de exemplu, de la 37.000 în 1965, s-a ajuns, în 2009, la peste 300.000 de capete. Crescători de bivoliţe din judeţul Sălaj, precum Aurel Ciupe, Nicolae Ciupe şi Ioan Bărbînţă din comuna Buciumi, au fost premiaţi, la concursuri zonale, în ultimii ani.

Pentru laptele de bivoliţă nu există cote de producţie acordate de Uniunea Europeană. Acest avantaj nu a fost însă valorificat în România. Laptele de bivoliţă are o compoziţie complexă şi se caracterizează printr-o pondere ridicată în substanţă uscată şi grăsimi, superioară laptelui produs de către toate celelalte specii de animale de fermă. De asemenea, are un conţinut ridicat în vitamine şi compuşi minerali.

Un investitor britanic, Stuart M. Meikle, s-a stabilit special în România pentru a pune pe picioare o mare fermă de bivoliţe. Ferma britanicului are în prezent 450 de exemplare. Din 2002, Stuart M. Meikle este preşedintele companiei „Produse naturale Transilvania“.

„În Bucureşti nu se găseşte lapte de bivoliţă“

Prezent şi el la Târgul Internaţional „Agraria“, Gheorghe Vaida, consilierul ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, a arătat că producătorii de profil aşteaptă mult de la Ministerul Agriculturii, dar în acelaşi timp este important să aibă loc un proces esenţial, şi anume asocierea în ferme a crescătorilor individuali de animale. Laptele de bivoliţă, atât de apreciat în Europa, este, fără îndoială, deosebit de valoros, la fel cel de capră, însă, din păcate, românii preferă să consume lapte din import, pe care îl găsesc în supermarketuri. „De pildă, în Bucureşti, nu se găseşte deloc lapte de bivoliţă. Piaţa este acum liberă, şi nici o unitate comercială, de tip supermarket sau hipermarket, nu poate fi obligată să ofere consumatorilor lapte de bivoliţă sau de vacă produs în ţară“, a declarat consilierul Gheorghe Vaida.

Potrivit acestuia, este necesar ca politica agricolă a României „să se bazeze pe ceea ce se întâmplă în Uniunea Europeană“. Acest fapt presupune ca specialiştii din judeţe să cunoască foarte bine politica din UE, dar şi realităţile din zonele rurale ale ţării, specificul creşterii animalelor în România, astfel încât să fie aplicate acele politici care sunt în avantajul crescătorilor români. „Toată lumea ştie că producţiile performante se obţin în ferme mari, cu efective mari de animale. Gospodăriile care au 3-4 vaci sau bivoliţe şi cinci hectare de teren nu au mari perspective, dar, în acest moment, trebuie să fie încurajate şi sprijinite, de pildă, cu aparate de muls mecanic“, a arătat Gheorghe Vaida. De asemenea, asociaţiile de crescători de animale trebuie să acceseze fonduri comunitare, prin proiecte eligibile de construire de micro-fabrici de procesare a laptelui sau a cărnii, pentru că numai astfel se vor putea aproviziona cu produse de calitate pieţele locale. Produsele de calitate din carne şi lapte, ecologice şi tradiţionale, asigură şansa de supravieţuire şi de bunăstare a crescătorilor de animale în viitor, consideră Gheorghe Vaida.