Cum a apărut agricultura ecologică

▲ Uneori privite ca un adevărat trend în materie de consum, produsele agroalimentare obţinute în urma practicării agriculturii ecologice sunt tot mai căutate, deşi acestea sunt mai costisitoare din punct de vedere financiar ▲ Potrivit companiei franceze Agence Bio, care promovează agricultura ecologică, în 2008, vânzările de produse „eco“ sau „bio“ au crescut cu 25% faţă de anul 2007 ▲ Practica agriculturii ecologice, în care nu se folosesc fertilizanţi şi pesticide de sinteză la obţinerea culturilor, nu este nici pe departe un fenomen actual, seva acesteia fiind regăsită încă din anul 1924, potrivit „Manualului de agricultură ecologică“, coordonat de conf. univ. dr. Viorel Ion, USAMV Bucureşti ▲

Agricultura ecologică reprezintă un sistem agricol în urma căruia se obţin alimente proaspete, gustoase şi autentice şi care, în acelaşi timp, respectă ciclul natural de viaţă al sistemelor. Când vorbim de agricultură „eco“, „bio“ sau „organică“, ne referim la acelaşi tip de practică, care presupune rotaţia culturilor, limite foarte stricte privind folosirea pesticidelor sintetice chimice şi a îngrăşămintelor chimice, a antibioticelor pentru animale, a aditivilor alimentari şi a altor substanţe complementare folosite pentru prelucrarea produselor agricole, interzicerea folosirii organismelor modificate genetic.

În agricultura eco se foloseşte drept fertilizator gunoiul provenit de la animale, iar pentru o bună recoltă se aleg speciile de plante şi animale rezistente la boli şi dăunători, adaptate condiţiilor locale. În ceea ce priveşte animalele, acestea sunt crescute în libertate şi adăposturi deschise, iar hrănirea acestora se face cu furaje ecologice.

În 1924 exista conceptul de „agricultură biodinamică“

Izvoarele agriculturii ecologice sunt reprezentate prin cele trei curente apărute în Europa încă din anul 1924. Atunci, în Germania, apăruse un nou curent împotriva fertilizatorilor chimici, concretizat de către o comunitate de agricultori sub numele de agricultură biodinamică.

Un al doilea curent, apărut în Marea Britanie, în 1940, potrivit „Manualului de agricultură ecologică“ - de Viorel Ion, Lenuţa Iuliana Bucată, Ştefan Diaconescu, Jochem Gieraths, Wilfried Weiller -, citat de portalul de agricultură www.agriculturae.ro, era bazat pe teoria dezvoltată de către Sir Albert Howard şi Lady Eve Balfour sub denumirea de agricultură organică.

Cel de-al treilea curent, sub denumirea de agricultură organobiologică a fost dezvoltat în Elveţia de către Hans Peter Rusch şi H. Muller, toate acestea având la bază îngrăşarea organică prin compostarea gunoiului de grajd şi a altor resturi vegetale şi organice, cu diferite adaosuri de alte componente (plante medicinale, stomac de rumegătoare).

Cele trei curente au contribuit semnificativ la apariţia sistemului de producţie, însă o amploare mai mare în dezvoltarea agriculturii ecologice o regăsim după cel de-al Doilea Război Mondial.

Agricultura ecologică şi nevoia de a mânca sănătos

Pe plan european, agricultura ecologică a apărut ca urmare „a conştientizării oamenilor de ştiinţă în ceea ce priveşte impactul agriculturii intensive asupra mediului, asupra sănătăţii populaţiei prin consumul de produse provenite din agricultura chimizată“. Acest tip de agricultură, deşi a fost descoperit atât de producători, cât mai ales de consumatori, nu a bifat un foarte mare succes imediat după cel de-al Doilea Război Mondial întrucât, la acea vreme, „principalul atribut al agriculturii era de a satisface nevoiele de hrană şi creşterea nivelului de trai, astfel că soluţia pentru creşterea productivităţii agricole o reprezentau fertilizatorii chimici“, susţin autorii.

După o perioadă de redresare, în anii â60 şi â70 a început să se conştientizeze importanţa mediului şi răul pe care agricultura convenţională îl reprezintă. „S-au creat noi asociaţii, regrupând producători, consumatori şi alte persoane interesate de ecologie, de o viaţă legată de natură. Aceste organizaţii şi-au dezvoltat propriile caiete cu îndatoriri, cu reguli de producţie ce trebuie respectate“, iar agricultura ecologică a „înflorit cu adevărat în decursul anilor â80, când modelul nou de producţie şi interesul consumatorilor pentru aceste produse a continuat să crească“, în ţările europene, dar şi în SUA, Canada, Australia şi Japonia. Totul a fost posibil însă printr-o campanie continuă „de conştientizare a consumatorilor, vizibilă şi astăzi, pentru o alimentaţie mai sănătoasă şi contribuţia la protecţia mediului înconjurător“.

În 2008, piaţa produselor bio a crescut cu 25% faţă de anul precedent

Cea mai mare pondere de ferme ecologice o deţine Europa (37,7%), urmată de America Latină (30,9%), Africa (15,4%) şi Asia (13,3%), iar consumul de produse eco se află în plină ascensiune, în ciuda unor factori negativi precum criza financiară globală sau preţul mai ridicat al acestora în comparaţie cu cele convenţionale. Compania franceză Agence Bio, care se ocupă cu dezvoltarea şi promovarea agriculturii ecologice (biologice), susţine că, anul trecut, vânzările de produse obţinute prin metode eco au crescut cu 25% faţă de anul 2007.

Cu 2,6 miliarde de euro, piaţa produselor bio a avut în 2008 cea mai mare cifră de afaceri înregistrată vreodată. Previziunile sunt pozitive, până în 2012 urmând ca suprafaţa agricolă dedicată culturilor biologice să se tripleze.

De asemenea, numărul agricultorilor care cultivă astfel de produse este astăzi în jur de 13.000, cu 11% mai mult decât în 2007, mai arată datele agenţiei, care subliniază că cele mai consumate produse bio sunt lactatele şi ouăle.

În România, consumul de produse bio este sub 1%

Potrivit Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR), în acest moment sunt înregistraţi aproape 4.200 de operatori care funcţionează în agricultura ecologică şi dintre aceştia 89 sunt procesatori şi comercianţi, în creştere faţă de anii trecuţi. În ceea ce priveşte consumul de produse ecologice pe piaţa internă, acesta este sub 1%, cu toate că oficialii MAPDR şi-au propus o ţintă de 5% până în 2013. Pe de altă parte, produsele ecologice sunt însă cu 20% până la 40% mai scumpe decât cele convenţionale. Pe plan european, Italia este cel mai mare cultivator de culturi ecologice, iar cea mai mare piaţă o deţine Germania, Austria şi Franţa. Potrivit „Agenţiei Bio“, peste o treime din restaurantele din Franţa au optat pentru alimentaţia bio.