Cum încearcă autoritățile să îi facă pe elevi să le placă la școală

Cercetări privind modul cum se simt elevii din România la școală arată că 70% din aceștia trăiesc sentimentul singurătății, sunt nefericiți și într-un stres continuu. Autoritățile susțin că încearcă să schimbe sentimentul negativ al copiilor față de școală prin schimbarea programei cu una concentrată mai degrabă pe aptitudini și mai puțin pe cunoștințe, cel puțin în cazul celor din învățământul primar. Deocamdată, ghiozdanele copiilor încă atârnă de cărți și caiete.

Există o plictiseală a elevilor, mai ales în preuniversitar, şi „cred că această plictiseală, care conduce la o rată a abandonului foarte mare, se datorează programei noastre şcolare”, spunea în urmă cu două luni ministrul educației, Pavel Năstase. În perfect acord cu ministrul dinaintea sa, Mircea Dumitru, care vorbea, la sfârșitul anului trecut, despre cercetările din România ce indicau că „peste 70% dintre elevi se simt singuri la şcoală, nefericiţi şi în stres continuu”. Copilul stă „35 de ore la şcoală, nu 20, ca în Finlanda. Imaginaţi-vă că staţi 7 ore pe zi într-un loc şi sunteţi singur, neajutat şi nefericit”, spunea ex-ministrul educației.

Pavel Năstase susține că școala trebuie făcută pentru elev, pentru ca acesta să se simtă bine când învaţă, și nu să fie obligat să ia o diplomă. Cel puțin în privința învățământului primar, ministrul își concentrează atenția mai mult spre atitudini decât spre cunoştinţe, încercând să preia din modelul japonez. În Japonia, copiii până la 10 ani nu sunt obligaţi să memoreze cunoştinţe, trebuie să se obişnuiască cu mediul ambiant, să vadă cum se dezvoltă natura, să respecte oamenii şi animalele, o educaţie de bază care îi ajută ulterior să înmagazineze cunoştinţe, afirma ministrul educației în urmă cu puțin timp la un post de televiziune.

În România, când se vorbește despre rezultatele învăţării se face referire la competenţe, ceea ce înseamnă cunoştinţe, aptitudini şi atitudini. Cum trebuie dozată ponderea între cele trei componente? este întrebarea pe care și-o pune ministrul educației și căreia îi caută răspuns. „Când copilul e mic, cred că e mai degrabă îndreptat să asimileze anumite atitudini şi mai puţin cunoştinţe”, iar atitudinile se pot forma „prin joacă, plimbări, să vadă întâi lumea şi apoi să-l învăţ de lumea respectivă”. Linia este așadar aceasta: „Preponderent, în ciclul primar spre secundar, să mergem pe această zonă care este dovedită de exemplul japonez, iar pe măsură ce avansăm spre liceu – cunoştinţele. La universitate, în licenţă să avem o pondere mai mare de cunoştinţe, dar când mergem spre masterat - care trebuie să-i pregătească pentru piaţa forţei de muncă - punem accent pe aptitudini, activităţi practice”, explică ministrul.

În opinia sa, principalele probleme la acest moment, și care se menţin, sunt materia stufoasă şi lipsa manualelor. Se lucrează în prezent la „subțierea” manualului de clasa a V-a, care ar trebui introdus în acest an conform unui program început în anii precedenţi. Pentru a grăbi procesul, Pavel Năstase a spus că a modificat procedura de achiziţie publică. „După ce lansăm licitaţia cu aceste manuale, care trebuie să fie gata la 1 septembrie, vreau să fac o evaluare a întregului ciclu de manuale - de la clasa I la a XII-a - pentru a elimina redundanţele”, a ținut să precizeze ministrul.

Un studiu recent realizat în rândul a peste jumătate de milion de elevi din țări membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și din alte 30 de state partenere arată că elevii din Olanda sunt cei mai mulțumiți de activitatea școlară, în timp ce elevii turci sunt cei mai puțin fericiți. Cercetătorii au descoperit că temele și fenomenul de „bullying” au fost principalele surse de anxietate declarate. În statele OECD, 59% dintre elevi au raportat că principala cauză a anxietății o reprezintă testele, iar 66% că perspectiva obținerii unor note slabe.