Cum te înscrii într-un grup de producători

Atât specialiştii agricoli, cât şi reprezentanţi ai Comisiei Europene au pomenit, deseori, de avantajele fermierilor care aderă la un grup de producători, de subvenţiile importante ce pot fi asimilate de la Uniunea Europeană, însă puţini fermieri cunosc ce reprezintă de fapt un grup de producători şi, mai ales, paşii pe care trebuie să-i urmeze pentru a face parte din această entitate

Potrivit site-ului oficial al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR), în România sunt înregistrate 49 grupuri de producători de producţie vegetală. Prin comparaţie, în Polonia, ţară predominant agricolă, stat membru al Uniunii Europene, „aceste grupuri au negociat contracte de lungă durată şi au contribuit la creşterea preţurilor şi a volumului de marfă comercializat“, grupurile contribuind la crearea unor locuri de muncă în mediul rural, ceea ce a dus şi la creşterea nivelului de trai a ţăranilor, deci şi la dezvoltarea comunităţilor locale. Euractiv.ro arată că în Polonia există 700 de astfel de grupuri, cu aproximativ 60 de membri fiecare.

Rolul principal al acestor grupuri de producători este acela de a comercializa produsele fermierilor individuali, asocierea în astfel de entităţi juridice întărind puterea economică a fermierilor. Mai mult, grupurile de producători care îndeplinesc anumite condiţii pot obţine subvenţii foarte importante de la Uniunea Europeană, precum şi alte susţineri financiare.

Minimum 5 fermieri pot forma un grup de producători

Grupurile de producători sunt organizaţii economice, societăţi comerciale, societăţi agricole, cooperative agricole, asociaţii agricole, care se conduc pe baza statutului propriu. Acestea se constituie şi funcţionează la iniţiativa liberă a producătorilor, bazată pe unitatea de interes şi actiune a grupului, însă numărul minim al membrilor trebuie să fie 5. De asemenea, grupurile de producători trebuie să aducă dovada, prin intermediul unei evidenţe contabile, că deţin o valoare minimă a producţiei comercializate, pentru grupa de produs pentru care se solicită recunoaşterea, de cel puţin 10 mii de euro, echivalent în lei, aceste sume variind în funcţie de domeniul de activitate. Grupurile trebuie să respecte anumite legi şi să deţină un sistem centralizat de contabilitate, facturare, înregistrare şi urmărire cantitativă, calitativă şi valorică a producţiei membrilor. Potrivit legii, orice producător agricol, silvic, piscicol, care este deţinătorul legal al bazei de producţie şi îşi declară în scris intenţia de a comercializa producţia proprie, poate deveni membru al unui grup de producători, în conformitate cu prevederile statutului acestuia.

Un grup de producători se poate înfiinţa pentru comercializarea pentru anumite categorii de produse: 1. cereale; 2. plante tehnice; 3. hamei; 4. tutun; 5. produse horticole; 6. struguri de vin; 7. plante medicinale şi aromatice; 8. flori şi plante ornamentale; 9. lapte; 10. carne (bovine, ovine şi/sau caprine, porc, pasăre); 11. miere de albine şi produse apicole; 12. lână, păr, piei, blănuri şi alte subproduse animaliere; 13. produse silvice (lemnoase, nelemnoase); 14. produse pescăreşti.

Avantajele şi dezavantajele membrilor grupurilor de producători

Gruparea fermierilor într-o astfel de asociaţie întăreşte puterea economică ca urmare a posibilităţii de a negocia preţurile produselor; costurile de transport se micşorează, iar adaosul intră în buzunarul producătorului, eliminând astfel veriga intermediarilor. De asemenea, grupurile de producători pot beneficia de o mai bună poziţie pe piaţă, preţurile bunurilor comercializate vor fi mai mari, au acces mai uşor şi mai ieftin la anumite informaţii de piaţă. În ceea ce priveşte costurile privind investiţiile, acestea sunt diminuate şi datorită susţinerii financiare de care pot beneficia prin intermediul anumitor programe naţionale şi comunitare. Un avantaj îl constituie subvenţiile importante ce pot fi obţinute de la Uniunea Europeană, cât şi un minim de risc, întrucât acesta se împarte la numărul de membri şi nu la un singur producător. Acest din urmă avantaj se poate transforma şi într-un dezavantaj, producătorii membri ai unui grup pierzându-şi independenţa. La categoria dezavantaje ar putea fi menţionată şi necesitatea investiţiilor, însă investiţiile aduc, de cele mai multe ori, câştiguri importante ca urmare a măririi capitalului. Un plan strategic bine întocmit, o rigurozitate şi seriozitate în ceea ce priveşte îndeplinirea sarcinilor pot aduce, fără îndoială, succesul financiar şi bunăstarea membrilor grupului de producători.

Alte avantaje obţinute în urma constituirii grupurilor de producători: procurarea de material săditor, pesticide, utilaje pentru membrii grupului; depozitarea, sortarea, ambalarea şi comercializarea produselor pentru membrii grupului; protejarea produselor împotriva importurilor; planificarea producţiei şi adaptarea ei la cerinţele pieţei: reducerea costurilor de aprovizionare cu materii prime şi materiale şi a costurilor de comercializare.

Grupurile de producători se conduc pe baza unui statut propriu aprobat de adunarea generală, în prealabil însă este necesară obţinerea unui aviz de recunoaştere a grupului de producători, în funcţie de grupa de produse, de la autorităţile teritoriale competente ale MAPDR.

Ministerul dă avizul

Constituirea şi recunoaşterea grupurilor de producători pentru comercializarea produselor agricole şi silvice - să se constituie la iniţiativa producătorilor agricoli şi silvici, interesaţi pentru o activitate comercială comună; să aibă personalitate juridică şi statut propriu, adoptat de adunarea generală a grupului; să fie constituit în conformitate cu Legea nr. 338/2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 1098/6 decembrie 2005 şi a Ordinului Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 171/28 martie 2006. După constituire, dosarul cu actele necesare se transmite la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală din judeţul respectiv pentru verificare şi întocmirea „Procesului Verbal de Constatare“ - conform anexei nr. 13 din Ordinul MAPDR nr. 171/2006. Mai departe, dosarul va merge spre verificare la Direcţia Generală de Dezvoltare Rurală care îl transmite, ulterior, ministerului, în final, aceeaşi direcţie generală urmând să dea „Avizul de recunoaştere a grupului de producători“.

▲ Grupurile de producători se pot înfiinţa pentru comercializarea următoarelor categorii de produse:

a) Produse horticole: 1. fructe şi legume; 2. fructe; 3. legume; 4. produse horticole destinate procesării; 5. fructe cu coajă; 6. ciuperci; 7. cartofi timpurii şi de vară; 8. struguri de vin; 9. flori, plante ornamentale, plante dendrologice (plante vii);

b) Produse agricole: 1. cereale (porumb, grâu, orz, orzoaică etc.); 2. orez; 3. plante oleaginoase; 4. leguminoase; 5. plante textile; 6. sfeclă de zahăr; 7. cartofi; 8. plante furajere; 9. tutun; 10. hamei; 11. plante medicinale şi aromatice de cultură;

c) Produse de origine animală: 1. lapte şi produse lactate; 2. carne de bovine; 3. carne de ovine şi/sau caprine; 4. carne de porcine; 5. carne de pasăre şi ouă; 6. miere de albine şi produse apicole; 7. gogoşi de mătase; 8. lână, păr, piei şi pielicele, blănuri şi alte produse animaliere;

d) Produse silvice: 1. lemn; 2. produse din lemn; 3. răchită; 4. produse din răchită; 5. material forestier de reproducere (seminţe, puieţi, butaşi etc.); 6. fructe de pădure; 7. ciuperci din flora spontană; 8. plante medicinale şi aromatice din flora spontană; 9. vânat împuşcat (carne, blănuri şi produse cornoase); 10. vânat viu; 11. răşină; 12. produse apicole; 13. produse ornamentale (cetină, conuri, ferigă etc.); 14. produse de artizanat obţinute din lemn, corn, blănuri, fructe etc.

(surse: Ministerul Agriculturii, Euractiv.ro)