De ce au românii salarii mici, deși le-a crescut productivitatea

Țara noastră se menține atractivă pentru investitori întrucât mâna de lucru rămâne ieftină, iar românii sunt primii la creșterea productivității în Uniunea Europeană (UE). Econo­mistul-șef al Băncii Naționale a României (BNR),Valentin Lazea, afirmă că la noi forța de muncă este subplătită, iar capitalul - supraplătit, și că „dacă vrem să vorbim de salarii trebuie să rezolvăm cu drumurile, producția și justiția”.

Investitorii sunt atraşi de piaţa internă a ţării noastre - în general de regi­unea Europei Centrale și de Est - în proporție de 37%, în timp ce 30% dintre aceștia caută infrastructură logistică şi de transport, 29% vor o creştere a productivităţii pentru companie, 24% sunt interesaţi de costurile de muncă, iar 22% îşi doresc un nivel al abilităţilor de muncă, se arată într-o analiză Ernst&Young. Un avantaj în plus pentru investitori, pe lângă mâna de lucru ieftină, este acela că românii au înregistrat cea mai mare creş­tere a productivităţii muncii din UE în ultimul deceniu, de la un indice al productivităţii muncii de 34,2 în anul 2005, faţă de media statelor Uniunii de 100, la 59,4 în 2015, după cum arată datele Eurostat.

Însă, deși productivitatea an­gajaţilor români a crescut, decalajele salariale nu s-au atenuat cu acelaşi ritm. Un angajat român câştigă, în medie, circa 2.000 de lei net pe lună (aproximativ 450 de euro), de cinci ori mai puţin faţă de salariul mediu din statele UE. Comparativ cu angajaţii din Germania, românii câştigă de 6,4 ori mai puţin, iar faţă de angajaţii din Franţa, de 4,8 ori mai puţin. „Scăderea demografică şi deficitul de personal au obligat, practic, la o creştere a productivităţii anga­jaţilor români, în condiţiile în care firmele au fost nevoite să producă cel puţin la fel de mult sau poate chiar mai mult cu mai puţini oameni”, explică Florin Godean, country manager al liderului pieţei locale de recrutare, citat de o publicație financiară.

Economistul-șef al BNR, Va­lentin Lazea, afirmă că în România forța de muncă este subplătită, iar capitalul este supraplătit. „Capitalul ia aproape 60% din VNB (venitul național brut, n.r.), iar forța de muncă, aproape 40%”, a spus acesta. Lazea a adăugat că „acest lucru se întâmplă pentru că întreprinzătorul străin și/sau român își face planurile cu toate măsurile pe care le are de plătit, cu drumuri care iau mai mult timp și înseamnă cheltuieli, cu pro­ducție care înseamnă cheltuieli, cu cadrul legislativ care în­seamnă avocați, juriști și așa mai departe, toate astea se varsă în salarii mai mici”.

Pentru ca să putem vorbi despre salarii pe măsura muncii prestate, trebuie să lovim „alte popice cu bila noastră”, mai spune reprezentantul BNR, și anume „să rezolvăm problemele legate de infrastructură, de producție sau cele de justiție”; „până când vom face aceste lucruri, nu avem decât să stăm aici, să facem confe­rințe, să ne lăudăm «ce ne merge capitalul»”.

Dacă atuurile României în fața investitorilor sunt costul scăzut al muncii şi dis­ponibilitatea forţei de muncă, dezavantajul constă în neîncrederea în sistemul de jus­tiţie, sistemul educaţional şi infrastructura traficului, potrivit unui studiu Deloitte. Repre­zen­tanții sindicatelor din România subli­niază într-o analiză proprie, trans­misă Comisiei Europene și Confe­de­ra­ției Europene a Sindicatelor, că fir­mele din România investesc extrem de puțin în formarea profe­sională a angajaților, mai puțin decât oriunde în Euro­pa, în timp ce „statul investește doar în șo­meri sau persoane ina­c­tive, dar și în acest caz extrem de limitat și fără obiective concrete”. În ace­lași studiu se mai arată că în 2015 câștigul salarial în sectorul bugetar era cu apro­ximativ 12% mai mare decât în sectorul concu­ren­țial, iar pentru 2020 se esti­mează că, tot în sectorul bugetar, salariul mediu brut va fi mai mare cu 28% față de cel din sectorul privat.