Deciziile summitului de la Bucureşti

▲ De trei zile de asediu a avut parte Bucureştiul săptămâna trecută, când politicienii români au uitat de campania electorală şi şi-au concentrat forţele pentru buna desfăşurare a evenimentului de anvergură mondială, summitul Alianţei Nord-Atlantice ▲ Anunţat ca fiind cel mai mare din punct de vedere al numărului de participanţi, dar şi cel mai important din istoria NATO din punct de vedere al deciziilor luate, în declaraţia de sfârşit a întâlnirii nu au fost regăsite însă decizii majore ▲ Una dintre ele ar fi putut fi invitarea Ucrainei şi Georgiei, două state desprinse din fostul URSS, însă se pare că determinarea Rusiei de a nu face rabat de la propriile interese regionale au făcut ca momentul să fie amânat ▲

La finele summitului NATO de la Bucureşti a fost redactată declaraţia summitului, act oficial asupra căruia s-au pus de acord şefii de stat şi de guvern participanţi la eveniment.

Una dintre cele mai importante decizii luate în perioada 2-4 aprilie a fost cea de amânare a invitaţiei de a se alătura Alianţei Ucrainei şi Georgiei, ţări cu aspiraţii la statutul de membru NATO. Liderii NATO au dat asigurări în documentul final că nu vor închide uşa în nas niciunei democraţii europene care doreşte şi este capabilă să îşi asume responsabilităţile şi obligaţiile de a fi membru. Astfel, ţările membre NATO vor lua o decizie în privinţa oferirii Planului de Acţiune pentru Aderare celor două state ex-sovietice în luna decembrie.

Tot de un refuz s-a lovit şi Macedonia, de această dată din cauza numelui, Grecia votând împotriva aderării macedonenilor până la găsirea unei soluţii în acest sens, care să fie şi pe placul Atenei. Grecia se află într-o dispută de 17 ani cu ţara vecină, Macedonia, din cauza numelui acestei ţări, sinomin cu cel al unei provincii istorice din Grecia.

În schimb, Alianţa Nord-Atlantică a invitat oficial Albania şi Croaţia să i se alăture în decurs de un an. Ruşii nu au întârziat să-şi declare satisfacţia în acest caz: „Este evident că au fost ascultate argumentele Rusiei“, a declarat Dmitri Rogozin, reprezentantul Rusiei la NATO. Potrivit aceluiaşi oficial, la Moscova, decizia a fost primită cu naturaleţe, întrucât era o decizie cât se poate de „aşteptată“.

Apăraţi de un scut invizibil

Membrii NATO şi-au exprimat sprijinul pentru pla-nurile americane de creare a unui sistem de apărare antirachetă în Europa, în condiţiile în care proliferarea rachetelor balistice constituie o ameninţare pentru forţele, teritoriul şi populaţia statelor membre ale Alianţei.

„În aceste condiţii, recunoaştem contribuţia substanţială la protecţia aliaţilor împotriva rachetelor balistice cu rază lungă de acţiune, protecţie care va fi asigurată prin planificata desfăşurare a echipamentelor pentru apărare antirachete ale SUA cu baza în Europa. Analizăm mijloacele de a lega această capacitate de eforturile actuale ale NATO privind apărarea antirachetă, pentru a asigura ceea ce va constitui o parte integrală a oricărei arhitecturi viitoare cuprinzătoare a apărării antirachetă a NATO“, subliniază statele membre ale Alianţei Nord-Atlantice.

Statele membre au mandatat Consiliul Nord-Atlantic să găsească variante pentru o „arhitectură amplă a apărării antirachetă, pentru a o extinde asupra întregului teritoriu şi întregii populaţii a statelor aliate, dar nu într-o manieră diferită de cea acoperită de sistemul Statelor Unite, care va fi reexaminată la summitul din 2009, în scopul anunţării oricărei decizii politice viitoare“.

Preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, a declarat la Bucureşti, după lucrările Consiliului NATO-Rusia, că ţara sa nu a ajuns la un acord privind trei mari probleme, anume extinderea NATO, Kosovo şi scutul american antirachetă.

Washingtonul intenţionează să amplaseze în Europa de Est (Polonia şi Republica Cehă) elemente ale scutului ei antirachetă pentru a contracara eventuale atacuri din partea Iranului sau a Coreei de Nord. SUA doresc să instaleze un radar în Republica Cehă şi zece interceptoare de rachete în Polonia. Moscova, care se simte ameninţată, şi-a exprimat în repetate rânduri opoziţia faţă de acest proiect, în pofida tentativelor americane de a da linişti Moscova. „Războiul Rece s-a sfârşit“, au dat asigurări americanii, însă ruşii nu par a crede acest lucru.

Afganistan, între da şi nu

În ceea ce priveşte Afganistanul, un alt subiect important de pe agenda reuniunii, documentul menţionează că mandatul ISAF pe care Alianţa îl are în Afganistan reprezintă prioritatea principală a Alianţei Nord-Atlantice. Securitatea euro-atlantică este strâns legată de viitorul paşnic al Afganistanului, respectul faţă de drepturile omului şi lupta împotriva ameninţărilor teroriste, se precizează în documentul citat.

Ţările participante la reconstrucţia Afganistanului se angajează să pună la dispoziţia autorităţilor afgane echipe de antrenament şi echipament necesar pentru a atinge obiectivul creării unei armate afgane puternice, de 80.000 de oameni, până în 2010, pentru un transfer progresiv al responsabilităţilor de securitate din întreaga ţară către forţele afgane, susţinute de ISAF.

După negocieri NATO-Rusia, Alianţa a primit acceptul ruşilor de a folosi spaţiul lor aerian pentru transportul de bunuri nemilitare în Afganistan.

George W. Bush a precizat că SUA vor trimite încă 3.200 de militari în Afganistan şi a cerut şi celorlalte state membre să furnizeze forţe suplimentare. Preşedintele Sarkozy a anunţat deja că va suplimenta trupele franceze din Afganistan, însă a condiţionat această decizie de reprimirea Franţei în structurile militare NATO. De altfel, Franta şi Germania au fost vizate de criticile aliaţilor din NATO, deoarece au refuzat să-şi transfere trupele în regiunile din sudul Afganistanului, unde se duc lupte cu insurgenţii talibani.

România şi-a exprimat imediat sprijinul faţă de Alianţă şi a anunţat că va mai trimite aproximativ 150 de soldaţi în Afganistan.

„Beneficiile“ românilor

Fără îndoială că organizarea unei astfel de întâlniri importante aduce şi beneficii ţării gazdă, principalul fiind vizibilitatea, chiar dacă aceasta a avut şi notele ei negative percepute şi relatate de agenţiile de presă internaţionale.

O promisiune certă din partea americanilor a venit pe problema vizelor: Bush nu a susţinut eliminarea vizelor, ci o explicaţie mai clară pentru cei care se lovesc de refuzul americanilor.

„Este o contradicţie aici, e greu pentru români să înţeleagă că unii sunt trataţi într-un fel, iar alţii altfel. Înţeleg contrarierea lor şi vom lucra cu Guvernul dumneavoastră pe câteva măsuri. Una dintre acestea ar fi să ne dăm seama de ce rata de respingere este aşa ridicată. Trebuie să existe mai multă transparenţă şi e de datoria noastră să explicăm de ce anumiţi oameni nu primesc vize“, a spus preşedintele Bush.

Un alt câştig al românilor de pe urma summitului de la Bucureşti îl reprezintă invitaţia înaintată de liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, către preşedintele român, Traian Băsescu, de a vizita Federaţia Rusă. Această invitaţie, deşi făcută pe final de mandate prezidenţial, reprezintă, în opinia analiştilor de politică externă, un pas important spre normalizarea relaţiilor dintre România şi Rusia.

▲ Summitul, între zâmbete şi aplauze

Presa străină a relatat îndelung despre Summitul desfăşurat la Bucureşti.

Revista germană „Der Spiegel“ a sancţionat o veselie nemotivată a participanţilor care nu a făcut decât să salveze aparenţele. În opinia nemţilor, NATO nu şi-a rezolvat diviziunile şi criza de identitate cu care se confruntă, iar deciziile cu adevărat importante au fost din nou amânate, notează „Der Spiegel“. Totuşi, nemţii admit şi un mic succes, respectiv evitarea disputei între aliaţi şi extinderea pe jumătate a Alianţei.

Zâmbetele participanţilor la Summit au fost şterse însă de prezenţa lui Vladimir Putin, un personaj care, la final de mandat în Rusia, a fost aplaudat la scenă deschisă de ziariştii de la Summit, ruşi sau occidentali.

Următorul Summit va fi organizat anul viitor în comun de Franţa şi Germania, la Strasbourg şi la Kehl, însă va fi marcat de aniversarea a 60 de ani de existenţă a NATO, astfel că presa străină susţine că nici atunci nu vor fi luate decizii importante pentru viitorul Alianţei.