Dezbateri asupra rasismului şi intoleranţei din Italia, după cazul Rosarno

„Am vrut braţe de muncă, au venit oameni“, scrie editorialistul cotidianului „Corriere della Sera“, Gian Antonio Stella, citându-l pe scriitorul elveţian Max Frisch, care, în urmă cu trei decenii, încerca să explice ostilitatea conaţionalilor săi faţă de italienii care invadaseră piaţa muncii

Dezbaterile şi controversele pe teme precum imigraţia, rasismul şi intoleranţa, provocate de incidentele violente din oraşul Rosarno, care au fost urmate de evacuarea din zonă a peste o mie de imigranţi extracomunitari africani, au intrat în atenţia principalelor ziare italiene.

„Am vrut braţe de muncă, au venit oameni“, scrie editorialistul cotidianului „Corriere della Sera“, Gian Antonio Stella, citându-l pe scriitorul elveţian Max Frisch, care, în urmă cu trei decenii, încerca să explice ostilitatea conaţionalilor săi faţă de italienii care invadaseră piaţa muncii.

Despre conceptul de „toleranţă zero“ faţă de imigraţia ilegală a vorbit, în ultimele zile, ministrul de Interne Roberto Maroni. Cotidianul „La Repubblica“ citează declaraţia făcută de Maroni, după evacuarea imigranţilor extracomunitari din Rosarno: „Dacă va reieşi că străinii se află ilegal în Italia, vor fi expulzaţi“.

Papa Benedict al XVI-lea vorbeşte, în schimb, despre toleranţă. „Imigrantul este o fiinţă umană, diferit prin cultură şi tradiţii, dar trebuie respectat, şi violenţa nu este un mod de rezolvare a dificultăţilor“, a spus Papa, citat de „Corriere della Sera“.

Conform ultimului bilanţ al confruntărilor de la Rosarno, întocmit de autorităţi, 67 de persoane au fost rănite, dintre care 31 de extracomunitari, majoritatea africani ajunşi ilegal în Peninsulă, 19 poliţişti şi 17 localnici. Protestele au izbucnit după ce două persoane de origine africană au fost rănite de indivizi neidentificaţi.

„The Guardian“: Italia face afaceri pe seama imigranţilor africani

Rasismul şi xenofobia s-au intensificat în Italia, inclusiv în discursul politicienilor, în ultimii doi ani fiind înregistrate peste 300 de cazuri de violenţe împotriva persoanelor de etnie romă, a africanilor şi a cetăţenilor români, relatează „The Guardian“ în ediţia online.

Organizaţiile nonguvernamentale şi Vaticanul au condamnat climatul excesiv de rasism alimentat de politicieni iresponsabili. Partidul Democrat, aflat în opoziţie, a reuşit numai să facă tardiv anumite critici timide în acest sens, notează „The Guardian“. Preşedintele Camerei Inferioare a Parlamentului, neofascistul Gianfranco Fini, a părut a fi mai progresist în momentul în care a fost redusă perioada de aşteptare în vederea obţinerii cetăţeniei. În vreme ce Fini încearcă să reprezinte o alternativă, o dreaptă democratică, ministrul de Interne, Roberto Maroni (Liga Nordului), a demarat în mai 2009 o politică de „deportare“ prin interceptarea în apele internaţionale a ambarcaţiunilor cu imigranţi africani ce încercau să ajungă în Sicilia şi trimiterea acestora înapoi în Libia, deşi practica încalcă Convenţia de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaţilor.

Potrivit „The Guardian“, Italia se foloseşte de deportarea imigranţilor pentru a obţine oportunităţi de afaceri. În 2008, premierul italian Silvio Berlusconi a semnat un acord pentru despăgubirea „colonială“ a lui Muammar Kadhafi. Acordul prevedea investiţii în valoare de cinci miliarde de euro în infrastructură şi locuinţe şi o creştere a volumului de petrol libian destinat pieţei italiene.

Ipocrizia Guvernului italian nu se opreşte aici, subliniază „The Guardian“. Preşedintele statului Eritreea, Isaias Afewerki, considerat de ONU unul dintre cei mai brutali dictatori din lume, este, în opinia premierului italian, un bun partener de afaceri. În fosta colonie italiană, investiţiile italiene sunt alimentate de compania Italcantieri, ce are legături cu familia Berlusconi.