Dinamizarea vieţii parohiale prin misiunea Facultăţilor de Teologie

Pornind pe firul istoric, se cuvine să subliniem faptul că modernizarea statului român este, între altele, consecinţa unei sinergii între idealurile formative ale Bisericii şi deopotrivă ale Şcolii. O evoluţie vizibilă a acestei relaţii simbiotice îşi pune amprenta astăzi, în postmodernitate, asupra dăinuirii identitare a neamului nostru, în contextul dificilei simfonii pluraliste şi globalizante a competiţiilor economice şi militare actuale.

Referatul de faţă îşi propune realizarea unei analize a şan­se­lor şi, totodată, a constrângerilor misionare caracteristice conlucrării dintre Biserică şi Şcoală, dintre spaţiul ecle­zial local, definit în forma parohiei, şi cele mai înalte forme de învăţământ religios ortodox - Facultăţile de Teologie.

1.  Exigenţe

a)  Creşterea calităţii actului didactic - premisă a dinamizării vieţii parohiale

Valoarea activităţii pastorale şi misionare a unui preot reflec­tă întru totul calitatea actului di­dactic al celor ce i-au fost mentori în pregătirea sa teologică. Toc­mai de aceea, actul didactic universitar în ansamblu, prin aceasta înţelegând şi cercetarea aferentă, trebuie să ţină seamă de unele stringenţe fără de care nu se poate obţine niciodată un feedback pozitiv. Aşadar, se impune o atenţie sporită în ceea ce priveşte următoarele aspecte:

- Militarea asupra integrităţii lucrărilor de cercetare. Vigilenţa şi insistarea, în practica didactică, asupra înfierării furtului in­telectual (plagiatul) şi asupra promovării originalităţii;

- Conceperea mesajului teolo­gic şi ştiinţific într-o manieră atrac­tivă, în ideea că acesta are şi trebuie să aibă un destinatar polimorf şi dinamic; fiecare vo­lum/articol/referat ar trebui să în­deplinească, la o adică, inge­rin­ţele formale, structurale şi informale ale unui bestseller; cu alte cuvinte, creaţiile profesori­lor de teologie ar trebui să fie su­fi­cient de interesante încât să nu atragă drept unic public pe stu­denţii nevoiţi, într-un fel, să le parcurgă...;

- Exersarea capacităţii de exprimare orală/în scris şi de dez­ba­tere, a tinerilor teologi, prin în­fiinţarea, în facultăţi, a unor cercuri de debate sau/şi de crea­tive writing;

- Lărgirea orizontului cultural prin introducerea, în programa universitară, a unor cursuri de literatură creştină, de istoria artei şi estetică (în special estetica arhitecturii şi a picturii bizantine, a monumentelor istorice);

- Pregătirea viitorilor slujitori ai altarelor în vederea înfiinţării de centre social-filantropice şi cultural-educaţionale pentru co­pii/tineri/vârstnici/persoane aflate în dificultate, prin intro­du­­cerea de cursuri universitare spe­cifice; implicarea în mod or­ga­nizat, a studenţilor,  în acţiuni de voluntariat.

b)  Viaţa parohială - subiect necesar al cercetării teologice academice

Din păcate, se constată în prezent, în unele medii academice, o accentuare a dimensiunii sco­lastice a cercetării, abordân­du-se cu predilecţie teme lipsite de aplicabilitate practică, impu­nând preţiozităţi de documen­tare din surse exhaustive sau for­mulări de referinţe critice care au făcut să explodeze ve­chea casetă a „notelor de subsol“, în desfăşurări conceptuale care depăşesc prin întindere însuşi corpusul de text principal al lucrărilor în sine. În acest context, multe contribuţii va­loroase, bazate pe argumentări simple sau susţinute prin discursuri teologice originale, corect ancorate în realităţile misionare actuale, însă nearticulate în maniera mai sus descrisă, sunt privite cu reticenţă. Voi oferi un exemplu concret. Unul dintre numerele recente ale revistei Studii Teologice, care, după cum ştiţi, este revista Facultăţilor de Teologie din Patriarhia Română, se deschide cu un articol al unui autor penticostal, care vorbeşte despre pu­terile cereşti în termeni străini de Tradiţia dreptmăritoare ortodoxă şi textele ei liturgice, descriind doar lucrarea malefică a puterilor întunericului. Bogat argumentat cu varii citări din surse de sorginte protestantă şi neoprotestantă, sprijinit pe o bibliografie în consecinţă, studiul respectiv a trecut înaintea celor având autori ortodocşi. Există, în acelaşi timp, semnale ale unor profesori de teologie ortodoxă de la diverse centre universitare, autori ai unor studii trimise spre publicare res­pectivei reviste, care au sesizat decizia discreţionară de respingere a contribuţiilor lor, pe motivul insuficientei documen­tări. Însă, adeseori, originalitatea şi actualitatea unor noi teme de cercetare, aşa cum este şi dinamismul vieţii parohiale în contextul lumii de azi, ar trebui să prevaleze în faţa... dimensiunii notelor bibliografice.

c)  Cultura teologică a slujitorilor Bisericii - o consecinţă a procesului de învăţare continuă

Libertatea religioasă din postcomunism a deschis larg porţile publicării unei ample li­teraturi teologice, ale cărei diversitate şi complexitate au gene­rat rapid o reacţie de supra-saturaţie a receptorilor. Inflaţia de autori şi titluri, cu diferenţe de valoare uneori frapante, a generat scăderea automată a tirajelor şi creşterea costurilor, rezultând un adevărat blocaj. Atât clericii, cât şi profesorii de religie, fără să mai vorbim şi de ceilalţi intelectuali sau de marea masă a credincioşilor, sunt puşi în faţa unor alegeri, iar rezultatul poate fi surprinzător: sunt mai vandabile titlurile, coperţile, autorii nespecialişti, veleitari, decât adevărata teologie. Este un adevăr mai mult decât vi­zibil: cărţile unor profesori contemporani de teologie sunt cvasi-necunoscute publicului, chiar şi celui teologic mai larg. Consider că aici putem face mai mult. Facultăţile, în colaborare cu editurile, ar trebui să se implice în promovarea literaturii teologice de calitate. De asemenea, ar trebui demascată cu mai mult curaj impostura teologică, indiferent de nivelul la care este situată.

d) Redefinirea criteriilor de performanţă academică în selectarea şi numirea personalului parohial - un obiectiv prioritar

Aceasta reprezintă una dintre soluţiile imperative pentru dinamizarea vieţii parohiale. Facultăţile noastre de teologie oferă eparhiilor, an de an, promoţii de absolvenţi de licenţă, master sau chiar doctori în teologie, dintre care ne dorim să se efectueze o selecţie pe criterii de competenţă. În acest sens, ar fi necesare:

- preocuparea constantă a centrelor eparhiale pentru aplicarea unor proceduri stricte şi transparente de ocupare, prin concurs, a posturilor vacante;

- un nou concept privind exa­menele de capacitate preo­ţeas­că, accentuând dimensiunea mi­si­onară a vieţii parohiale, mai ales sub aspectele sale concrete;

- stimularea competitivităţii academice prin promovarea cu prioritate în posturi a absolven­ţi­lor merituoşi, a şefilor de pro­moţie şi a doctorilor în teologie.

e) Cultivarea relaţiei de filiaţie duhovnicească a teo­lo­gilor cu eparhia şi parohia de provenienţă

În era globalizării şi a noilor migraţii, existenţa unor hotare fizice ale unităţilor de cult, fie că vorbim de eparhii sau mă­năs­tiri, trebuie înţeleasă nu ca o în­re­gimentare represivă, ci ca o po­sibilitate de întărire şi dezvol­ta­re a legăturilor spirituale dintre membrii comunităţilor. Exis­tenţa avizului de cult (Înalta bi­ne­cuvântare) pentru fiecare teo­log aflat la studii presupune o res­ponsabilitate sporită, atât din partea celui în cauză, cât şi din partea centrelor eparhiale, me­nite să vegheze asupra parcursului educaţional al tuturor celor aflaţi în evidenţe. Recenta Hotărâre a Sfântului Sinod pri­vind raportarea anuală, de către spiritualii facultăţilor, a si­tu­a­ţiei disciplinare nominale către cen­trele eparhiale reprezintă un mare pas înainte. De asemenea, se înţelege implicit faptul că nu mai poate fi eliberată o „binecu­vân­tare doar pentru studii“, aşa cum au procedat în trecut unele eparhii dornice de a atrage teo­logi din alte teritorii canonice către centrele lor universitare.

2. Oportunităţi:

a) Proclamarea anului 2015 de către Sfântul Sinod ca An omagial al misiunii parohiale şi mănăstireşti

Punerea anului sub semnul unei teme vibrante pentru teologie şi Biserică s-a dovedit o ini­ţi­a­tivă dintre cele mai rodnice pen­tru viaţa creştină. De aceea, sun­tem îndreptăţiţi a crede că şi anul ce urmează, având drept temă prioritară viaţa parohială şi mănăstirească, va oferi prilejul conturării unor noi strategii, pe multiple planuri, pentru o lucrare eclezială dinamică şi eficientă. Congresele de teologie, proiectele şi programele centrale şi locale, simpozioanele epar­hi­a­le şi protopopeşti, cercetarea teologică - toate vor sprijini, spe­răm, acest deziderat.

b) Conferinţele preoţeşti, cercurile pastoral-misionare din protopopiate

Intrate deja în tradiţie, conferinţele preoţeşti de primăvară şi de toamnă, precum şi cercurile pastoral-misionare lunare din ca­drul protopopiatelor ilustrea­ză deplin implicarea universita­ri­lor în realităţile parohiale cu­rente.

c) Cursurile pastoral-misio­nare pentru dobândirea gradelor profesionale în preoţie

Şi în cadrul organizat al acestora, profesorii de teologie se află în contact nemijlocit cu via­ţa parohială, atât prin specificul temelor tratate, a căror formula­re este axată pe nevoile pasto­ral-misionare curente, cât mai ales în partea de seminarizare, în care preoţii cursanţi sunt invi­taţi să ofere exemplificări proprii ale unor situaţii cu care se confruntă în mod direct.

d) Implicarea universitarilor în dialogurile cu tinerii

Apetenţa spre cunoaştere şi deschiderea spre dialog a tineri­lor reprezintă premise  incontes­ta­bile ale unei relaţionări cu me­diul academic teologic, ce se do­reş­te a fi din ce în ce mai vizi­bi­lă. Se au în vedere următoarele:

- intensificarea legăturilor dintre facultăţile de teologie şi organizaţiile de tineret aflate sub patronajul Sfântului Sinod;

- promovarea dialogurilor culturale, catehetice şi misionare prin intermediul serviciilor pentru tineret din cadrul co­mi­te­telor parohiale;

- oferirea răspunsurilor competente şi argumentate faţă de unele controverse şi interpretări gre­şite din mediul online, sus­ţi­nu­te de persoane sau organizaţii de tineret pretins „ortodoxe“.

e) Stimularea creşterii angajabilităţii absolvenţilor de Teologie-Asistenţă Socială şi Artă Sacră prin proiecte parohiale şi parteneriate locale

Parohiile deţin un potenţial enorm, încă insuficient exploa­tat, în ceea ce priveşte elaborarea şi implementarea de pro­iec­te şi programe filantropice, cul­turale, educaţionale sau ar­tis­tice, în parteneriat cu auto­ri­tăţi publice, ONG-uri sau alte instituţii, beneficiind de posibila atragere a unor fonduri euro­pe­ne. În cadrul acestora, s-ar pu­tea augmenta rata inserţiei pe pia­ţa muncii a absolvenţilor de te­ologie, de la celelalte speci­a­li­zări decât Pastorala (Didactica, Sociala, Arta Sacră).

3. Limite

a) Contextul social şi pro­vo­cările postmodernităţii

Creşterea gradului de confort material al omului contemporan, consecinţă a dezvoltării teh­no­logice, într-o societate afecta­tă de hedonism şi consumism, îşi amplifică influenţele nefaste în plan spiritual: cotele individua­lis­mului, secularismului, nihilismului, ateismului sunt în progresie lentă, dar sigură. Conştientizarea acestor provocări a determinat Biserica să adopte o stra­tegie misionară adecvată. Un modern centru de presă - Basilica, un post TV - Trinitas, mai multe posturi ra­dio, nume­roase site-uri paro­hi­ale, mănăs­ti­reşti şi eparhiale, fe­lurite pro­iec­te şi programe con­textuali­za­te fenomenelor amin­tite - toate acestea repre­zin­tă do­va­da lim­pede a adap­tă­rii me­sa­jului ecle­zi­al la mij­loa­ce­le de comunicare în masă ale vremii.

b) Scăderea nivelului general educaţional; mentalităţi retrograde şi idei preconcepute

Sunt limitări ce trebuie conştientizate, mai cu seamă în privinţa aşteptărilor, uneori prea înalte, în mediul universitar. Vin generaţii din ce în ce mai slab pregătite, cu disponibilităţi scăzute pentru studiu, consecinţe ale sistemului edu­caţional românesc, aflat într-o interminabilă „tranziţie“. Ca­zu­rile unor personalităţi, care şi-au construit carierele având la bază furtul intelectual, influenţează în mod negativ mentalităţile multor tineri, care apelează, la rândul lor, la mijloace necinstite pentru a frauda exa­menele sau pentru a plagia în lucrările ştiinţifice.

c) Curba descendentă a interesului privind dezvoltarea unei cariere vocaţionale în domeniul teologic, având drept cauză principală criza financiară

Efectele acesteia se văd în numărul din ce în ce mai redus de persoane care se înscriu la studii teologice. Dacă la specializarea Teologie Pastorală interesul rămâne relativ constant (deşi în evidentă regresie faţă de anii 1990, când era la apogeu), la celelalte specializări toate Facultăţile de Teologie Ortodoxă româneşti au raportat în 2014 existenţa unor locuri bugetare neocupate în sesiunea din vară, fapt nemaiîntâlnit până acum. Criza financiară a filtrat, oarecum, interesele oportuniştilor, rea­du­când în câmpul teologiei perspectiva apostolatului.

d) Gradul ridicat de ocupare a posturilor din schemele de personal, de către slujitorii bi­sericeşti şi profesorii de religie

Acest fapt, coroborat cu cifrele de şcolarizare nerealiste propuse de unele facultăţi de teologie româneşti, a generat fenomene nedorite: existenţa şomajului cu diplomă de teologie, angajarea în alte domenii de activitate, migraţia în alte eparhii cu speranţa găsirii unui loc de muncă etc.

e) Presiunea mediatică şi campania de manipulare antieclezială

Acesta este, poate, cel mai grav dintre pericolele care afectează, în egală măsură, atât dinamismul vieţii parohiale, cât şi activitatea învăţământului superior teologic.

Persistă nemulţumiri pri­vind cadrul legislativ, mai ales faţă de încheierea, cu dată recentă, a noului Protocol dintre Pa­triarhia Română, Ministerul Educaţiei şi Secretariatul de Stat pentru Culte, invocându-se legătura Statului cu Biserica şi pretinsa nerespectare a lai­ci­tă­ţii. Sunt lansate acuze privind fapte imorale ale unor feţe bise­ri­ceşti având şi funcţii didactice. Asistăm la o adevărată ofensivă la adresa predării religiei în şcoli, faţă de care reacţiile sunt încă greoi articulate. Aici mediul academic se poate implica mai mult, iar vocile universitarilor ar putea răsuna mai viguros.

Concluzie

În urma analizei exigenţelor, oportunităţilor şi limitelor existente, dinamismul vieţii parohiale poate şi trebuie să fie influenţat benefic prin con­tri­bu­ţiile facultăţilor de teologie, atât la nivel instituţional, cât şi în plan personal, prin abnegaţia mi­sionară a cadrelor didactice uni­versitare. (Referat susţinut la cea de-a şasea ediţie a Con­gresului Facultăţilor de Teo­logie, Arad, 22-24 septembrie 2014) – (Pr. conf. dr. David Pestroiu)