Discriminarea muncitorilor din est, „un fenomen paneuropean“

▲ Muncitorii din statele est-europene membre ale UE se confruntă cu discriminarea sistematică atunci când merg să muncească în „vechea Europă“, arată un nou raport, prezentat pe 16 septembrie, la Centrul European de Studii Politice din Bruxelles (CEPS), conform www.euractiv.ro ▲

Discriminarea în rândul muncitorilor reprezintă „un fenomen paneuropean“, după cum a arătat autorul raportului, profesorul Carby Hall, citând abuzurile care variază de la obstacole birocratice până la crime al căror motiv îl reprezintă ura. Raportul, ce se bazează pe investigaţiile întreprinse între 6 martie 2006 şi 31 august 2007 în toate statele membre ale UE, a fost coordonat de comisarul polonez pentru drepturi civile şi elaborat începând cu 31 august anul trecut.

Recent, raportul a fost actualizat. Deşi cele mai multe state membre au ridicat restricţiile impuse muncitorilor din statele membre est-europene, acestea nu au reuşit să aplice în mod egal drepturile angajaţilor pentru aceste grupuri conform prevederilor tratatelor europene, arăta Hall. Tratatul Comunităţii Europene acorda tuturor muncitorilor anumite drepturi, cum ar fi salariul minim, protecţie împotriva discriminării injuste, protecţia sănătăţii şi a securităţii muncii şi drepturi referitoare la programul de lucru. În locul unui tratament egal, mulţi muncitori imigranţi est-europeni au trebuit să facă faţă unui sistem pe care Hall l-a descris ca „sclavie modernă“. Intimidarea, abuzul emoţional sau „practicile exploatatoare“ cum ar fi întârzierea sau lipsa plăţii, lipsa oricăror contracte de muncă sau a concediului şi inaccesibilitatea protecţiei sociale au reprezentat cazuri „frecvente“, se arată în raportul lui Hall.

El a criticat ţările europene pentru „lipsa lor de voinţă“ în ceea ce priveşte combaterea discriminării muncitorilor imigranţi. Hall crede că un prim pas înainte ar fi ratificarea Convenţiei ONU pentru protecţia muncitorilor imigranţi, care nu a fost semnată de către nici un stat membru al UE. El a mai făcut apel la o „legislaţie naţională mai robustă“ în toate sectoarele, prin care să se asigure drepturi la protecţie nu numai pentru locurile de muncă din „lanţul trofic“, cum a fost cazul până acum, dar şi pentru muncitorii din construcţii sau din sectorul social.

Migraţia economică, mai importantă decât schimbările climatice

În alocuţiunea sa la conferinţa CEPS, comisarul polonez pentru Protecţia drepturilor civile, Janusz Kochanowski, a susţinut că „migraţia economică a devenit unul dintre principalii factori ai globalizării“, mai important chiar decât îmbătrânirea populaţiei sau schimbarile climatice. „Intensificarea migraţiei economice din noile state membre către vechile state membre a depăşit orice aşteptări“, a declarat Kochanowski, referindu-se la estimările conform cărora, până la sfârşitul anului 2007, numai din Polonia au plecat la lucru în străinătate circa 2,3 milioane de persoane, din care 1,9 milioane au ales o ţară din UE. Marea Britanie şi Germania au reprezentat „ţările de primă opţi-u-ne“ pentru polonezi, deşi Germania era una dintre cele patru ţări care nu ridicaseră total restricţiile pentru muncitorii din Europa de Est. Recent, condiţiile de acceptare s-au mai ameliorat, dar modificările au rămas aplicabile numai muncitorilor foarte calificaţi.

Europarlamentarul PSE Gabriela Creţu a subliniat, în cadrul dezbaterii, importanţa analizării consecinţelor libertăţii de circulaţie a lucrătorilor şi, mai precis, a plecării persoanelor dintr-o ţară europeană spre a munci în alte state ale UE. Potrivit Gabrielei Creţu, „există consecinţe individuale pe termen scurt (de ex. salarii mai mari, dar şi posibila discriminare pe temei de naţionalitate), respectiv pe termen lung (de ex. mai multe oportunităţi profesionale şi financiare, dar şi desprinderea de familia din ţara de origine), dar şi consecinţe pentru societate pe termen scurt (de ex. pierderea de forţă de muncă calificată în ţara de origine) şi lung (folosirea ulterioară a expertizei celor întorşi în ţara de origine, dar şi deficitul demografic din moment ce majoritatea celor care pleacă sunt tineri)“. Potrivit tratatelor, statele membre din „vechea“ UE 15 trebuie să ridice până la 30 aprilie 2011 toate restricţiile asupra ţărilor care au aderat în 2004. Pentru România şi Bulgaria, care au aderat în 2007, această perioadă se încheie la 31 decembrie 2013.