Discuţiile globale cu privire la schimbările climatice au ajuns într-o „perioadă critică“

▲ Liderii lumii sunt neîncrezători în găsirea unei formule în ceea ce priveşte lupta împotriva schimbărilor climatice, la care toate statele ONU să adere ▲ „Desigur, nu vom avea până la reuniunea de la Copenhaga un Tratat complet şi constrângător, de tipul Acordului de la Kyoto. Nu mai este timp pentru aşa ceva“, a recunoscut José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene ▲ În decembrie, la Copenhaga, se va desfăşura summitul la nivel înalt pe teme de mediu ▲

Cu o lună înainte de Conferinţa pe teme de mediu ce se va desfăşura în capitala Danemarcei, statele lumii sunt tot mai puţin convinse că se va ajunge la un acord final, complet, de tipul celui de la Kyoto. Preşedintele Comisiei Europene a înaintat ideea că se doreşte cel puţin un acord-cadru, unul complet nemafiind posibil. „Este puţin probabil ca la summitul de la Copenhaga din decembrie să se ajungă la un acord internaţional complet privind schimbările climatice, dar este posibil să se convină asupra unui acord-cadru“, a declarat preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Durão Barroso.

Şeful Executivului european a recunoscut că, în mod sigur, „nu vom avea un Tratat complet şi constrângător, de tipul Acordului de la Kyoto“, nemafiind „timp pentru aşa ceva“.

Barroso, prezent la discuţiile în cadrul summitului UE-SUA, desfăşurat în această săptămână la Washington, s-a arătat însă convins că este posibilă totuşi stabilirea unor angajamente clare din partea statelor dezvoltate şi în curs de dezvoltare.

Un astfel de acord va include calendare precise pentru diminuarea de către statele dezvoltate a emisiilor de gaze şi un inventar al acţiunilor ce vor fi întreprinse de statele mai sărace. Ţări precum SUA sau statele membre ale UE trebuie să „vină cu cifre concrete în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi finanţarea ajutorului pentru ţările în curs de dezvoltare“, a mai subliniat Barroso.

„Un acord global nu poate fi semnat fără China şi India“

Şi cancelarul german Angela Merkel, aflată tot la Washington, a atras atenţia că „nu este timp de pierdut“ în lupta împotriva schimbărilor climatice, însă ea a insistat pe necesitatea ajungerii la un acord internaţional constrângător. „Avem nevoie de un acord asupra unui obiectiv: încălzirea globală nu trebuie să depăşească două grade Celsius“, a subliniat Merkel într-un discurs susţinut în faţa Congresului american.

Merkel a recunoscut că un acord global pentru climă nu poate fi semnat în lipsa sprijinului Chinei şi Indiei, cancelarul german invocând topirea gheţii de la Arctic şi seceta ce afectează Africa, pentru a sublinia urgenţa problemelor de mediu.

Simultan cu apelul cancelarului german pentru limitarea emisiilor Statelor Unite, senatorii republicani boicotau negocierile pe tema pachetului de legi ce le reglementează. Cu toate acestea, preşedintele democrat Barack Obama şi-a afirmat sprijinul pentru un acord global. „Statele Unite, Germania şi alte ţări din toată lumea încep să recunoască de ce este atât de important să lucrăm împreună pentru a preveni potenţiala catastrofă ce poate rezulta în cazul în care încălzirea globală nu este stopată“, a explicat Obama, după ce s-a întâlnit cu Angela Merkel la Casa Albă.

Secretarul general al Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon, a apreciat şi el că discuţiile globale cu privire la schimbările climatice au ajuns într-o „perioadă critică“, în perspectiva conferinţei-cheie consacrate climatului. Ban Ki-moon a recunoscut că pericolul reprezentat de eventualii refugiaţi provocaţi de încălzirea globală în ţările în curs de dezvoltare pune presiune suplimentară pe liderii politici care vor încerca să ajungă la un numitor comun.

Ce este dispusă să facă UE pentru mediu?

Oficiali din întreaga lume se vor întâlni, începând cu 7 decembrie, timp de aproape două săptămâni, în capitala Danemarcei, pentru a încerca ajungerea la un acord global de diminuare a emisiilor de gaze cu efect de seră, considerate responsabile de încălzirea globală.

Angajamentele pe care UE este dispusă să şi le asume sunt, de departe, cele mai ambiţioase: statele membre au convenit să-şi reducă emisiile de CO2 cu 20% faţă de nivelul anilor 1990 până în 2020 şi sunt dispuse să meargă chiar până la 30% dacă şi alte ţări dezvoltate vor face la fel. Şi Statele Unite vizează - potrivit unui proiect de lege dezbătut în prezent în Senat - să îşi reducă cu 20% nivelul emisiilor, însă comparativ cu anul 2005. China - deşi s-a angajat să-şi reducă şi ea emisiile - nu a avansat deocamdată nici un fel de cifre concrete.