Necesitatea înfiinţării la nivel naţional a unei structuri specializate în intervenţii în situaţii de criză epidemiologică, microciparea animalelor din ferme şi modificarea legislaţiei, astfel încât să
Drama armenilor din enclava Nagorno-Karabah
În aceste zile, în Caucazul de Sud, lumea întreagă asistă la dispariția unui conflict vechi de peste 30 de ani, prin încetarea existenței republicii separatiste autoproclamate Nagorno-Karabah, și la nașterea unei crize umanitare, cea a populației armene care fuge din regiune și caută adăpost în Armenia.
Enclavă muntoasă situată în Azerbaidjan și devenită regiune secesionistă la prăbuşirea URSS, republica Nagorno-Karabah și toate instituţiile sale se vor autodizolva începând de la 1 ianuarie 2024, a anunțat liderul separatist Samvel Şahramanian, la câteva zile după o ofensivă victorioasă fulger, de 24 de ore, a armatei azere în teritoriu, relatează AFP.
Lipsiți de sprijinul tradițional oferit de Armenia, separatiştii au suferit la 19 septembrie o înfrângere militară care i-a forţat să capituleze în faţa Azerbaidjanului, țară căreia enclava locuită de circa 120.000 de armeni i-a fost ataşată în 1921 de sovietici.
Capitularea și teama de represaliile azere au determinat populaţia armeană din Karabah să plece în exod. Există și frica de persecuția religioasă, armenii fiind creştin ortodocşi, iar azerii, musulmani. Până vineri, peste 85.000 de locuitori luaseră deja calea exilului.
„Este decizia lor personală şi nu are nimic de-a face cu migraţia forţată. Dacă unii dintre rezidenţii armeni nu doresc să trăiască sub incidenţa legilor din Azerbaidjan, nu îi putem forţa să facă acest lucru”, a transmis Ministerul azer de Externe. Celor care au decis să rămână, preşedintele azer Ilham Aliev le promite drepturi „garantate” și deschidere pentru o vizită a ONU în regiune.
Premierul armean Nikol Paşinian se declarase pregătit să primească 40.000 de refugiaţi din Karabah în Armenia, ţară cu 2,9 milioane de locuitori. Dar guvernul de la Erevan nu a reuşit să găzduiască decât circa 3.000 de persoane, ceea ce arată că o criză umanitară este iminentă.
Pe plan diplomatic, Armenia cere sancțiuni împotriva Azerbaidjanului, însă, potrivit unei analize France Presse preluate de Agerpres, Uniunea Europeană pare să practice o diplomaţie minimală în legătură cu acest conflict puţin cunoscut. Doar Franţa, unde se află cea mai mare comunitate armeană din Europa, se implică mai mult, iar preşedintele Emmanuel Macron şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la „ameninţările” azere la adresa „integrităţii teritoriale” a Armeniei.
Republica Nagorno-Karabah nu a fost recunoscută niciodată la nivel internaţional, nici măcar de către Armenia, acest element fiind cel care justifică moliciunea diplomatică a Europei, potrivit cercetătorului Bayram Balci de la Science Po. La acest argument se adaugă și cel economic, deoarece Baku a promis UE 12 miliarde de metri cubi de gaze, o cantitate „deloc neglijabilă” pentru europeni, potrivit analistei Catherine Locatelli. (C. Z.)