Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Actualitate socială Drepturile consumatorilor, de ziua lor

Drepturile consumatorilor, de ziua lor

Un articol de: Oana Nistor - 14 Martie 2008

▲ 15 martie a fost declarată Ziua Internaţională a Consumatorului şi a fost marcată, pentru prima dată, în anul 1983 ▲ În ideea că prezenţa pe piaţă a unor consumatori bine informaţi contribuie la modelarea pieţei şi la încurajarea concurenţei, an de an, sunt reamintite drepturile consumatorului şi obligaţiile agenţilor economici ▲

Articole din Tratatul de la Amsterdam, semnat de statele membre ale Uniunii Europene în 1997, stipulează clar un interes deosebit faţă de protecţia consumatorului: „Comunitatea va contribui la protejarea sănătăţii, siguranţei şi intereselor economice ale consumatorilor ca şi la promovarea dreptului acestora de a fi informaţi, educaţi şi de a se organiza în scopul apărării propriilor interese“.

Prezenţa pe piaţă a unor consumatori bine informaţi contribuie la modelarea pieţei şi la încurajarea concurenţei. Atunci când nu pot vedea preţurile clar afişate sau când nu pot compara uşor ofertele, consumatorii nu pot face alegeri în cunoştinţă de cauză. În acest sens, politica europeană privind protecţia consumatorilor trebuie să remedieze acest aspect.

La acest moment, respectul agenţilor economici din România faţă de consumatori nu a crescut foarte mult, cei mai mulţi cultivând mai departe o mentalitate bolnavă legată de îmbogăţirea rapidă în urma înşelăciunilor, dovedite sau nu, la adresa statului, partenerului de afaceri şi, mai ales, a consumatorului. Exemple în acest sens pot fi date din majoritatea sectoarelor economice: afişaj neconform cu legea la casele de schimb valutar, clauze contractuale ascunse, apă mai multă decât permite legea în mezeluri, curse aeriene anulate, etc.

Potrivit Centrului de Informare a Comisiei Europene în România (CICER), Uniunea Europeană recunoaşte un număr de cinci drepturi de bază ale consumatorului, acceptate la nivel internaţional:

- dreptul la protecţia sănătăţii şi securităţii;

- dreptul la protejarea intereselor financiare;

- dreptul la protejarea intereselor legale;

- dreptul la reprezentare şi participare;

- dreptul la informaţie şi educaţie.

Capacitatea consumatorului de a se autoproteja depinde direct de nivelul de cunoştinte, de aceea este imperativă îmbunătăţirea standardelor de informare în legătură cu produsele de larg consum. Printre liniile generale ale acestei politici se numără: transparenţa informaţiei privind produsul, dezvoltarea serviciilor de informare a consumatorului, precum şi extinderea testării comparative a produselor. Consumatorul ar trebui să fie capabil să evalueze caracteristicile de bază (felul, calitatea, cantitatea, preţul) ale bunurilor şi serviciilor ce i se oferă, pentru a putea face o alegere avizată între produsele şi serviciile aflate în competiţie pe piaţă.

Principalele drepturi ale consumatorilor:

- Libertatea consumatorului de a alege produsele şi serviciile pe care le apreciază ca fiind cele mai potrivite pentru satisfacerea nevoilor lui de consum;

- Dreptul la protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau serviciu care ar putea să-i prejudicieze sănătatea sau viaţa, să-i afecteze drepturile şi interesele legitime;

- Dreptul de a fi informat complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o va lua, în legătură cu achiziţionarea unui produs sau serviciu, să corespundă cât mai bine nevoilor sale;

- Dreptul de acces liber la pieţele, magazinele, furnizorii care-i asigură o gamă variată de produse şi servicii şi care-i dau posibilitatea să le aleagă pe cele pe care le considera mai bune sau pe cele care răspund cel mai bine sferei de utilităţi pe care o are în vedere consumatorul;

- Dreptul de a fi despăgubit pentru prejudiciile cauzate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi/sau serviciilor;

- Dreptul de a se organiza în diverse forme asociative, ca: asociaţii, fundaţii, grupuri socio-economice, uniuni şi federaţii.

Drepturile consumatorului de credite

Potrivit legii nr. 289 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, consumatorul trebuie să fie informat în scris până cel puţin târziu în momentul încheierii contractului de credit, cu privire la plafonul creditului (dacă există), dobânda anuală şi costurile aplicabile de la data încheierii contractului de credit, precum şi condiţiile în care acestea pot fi modificate. De asemenea, consumatorul trebuie să fie informat despre orice modificare survenită pe durata contractului de credit.

Potrivit legii, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:

- dau dreptul comerciantului de a modifica, în mod unilateral, clauzele contractului, fără a avea un motiv specificat în contract şi acceptat de consumator prin semnarea acestuia.

- obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia la cunoştinţă la data semnării contractului.

- obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale chiar şi în situaţiile în care comerciantul nu şi le-a îndeplinit pe ale sale.

- restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a pretinde despăgubiri, în cazurile în care comerciantul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale.

- permit stabilirea preţului la livrare sau creşterea preţului la livrare, faţă de cel stabilit la încheierea contractului, în măsura în care nu se dă dreptul consumatorului de a rezilia contractul, când consideră că preţul este prea mare faţă de cel stabilit iniţial. (sursa: www.anpc.ro)

Definiţii folosite în codul consumatorului

Consumator: Persoana fizică care beneficiază de un credit de consum.

Creditor: Persoană fizică sau juridică care acordă credite consumatorilor.

Calitate: Ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu, care îi conferă însuşirea de a satisface, conform destinaţiei acestuia, necesităţile explicite sau implicite.

Cerere de retragere: Orice măsură prevăzută de a returna un produs periculos de către consumatori, produs ce a fost deja furnizat sau pus la dispoziţia acestora de către producători sau distribuitori.

Produs sigur: Produsul care, folosit în condiţii normale sau previzibile, nu prezintă riscuri sau care prezintă riscuri minime, ţinând seama de întrebuinţarea acestuia. Riscul se consideră acceptabil şi compatibil cu un grad înalt de protecţie pentru siguranţa şi sănătatea consumatorilor, în funcţie de următoarele aspecte: caracteristicile produsului, ale ambalării şi ale instrucţiunilor de montare şi întreţinere; efectul asupra altor produse, împreună cu care acesta poate fi folosit; modul de prezentare a produsului, etichetarea, instrucţiunile de folosire şi orice alte indicaţii şi informaţii furnizate de producător; categoria de consumatori expusă riscului prin folosirea produsului.

Clauză abuzivă: Clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi care, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorilor şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Durata medie de utilizare: Intervalul de timp, stabilit în documente tehnice normative sau declarat de către producător ori convenit între părţi, în cadrul căruia produsele de folosinţă îndelungată trebuie să îşi menţină caracteristicile funcţionale, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi exploatare.

Garanţia: Orice angajament asumat de vânzător sau producător faţă de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a preţului plătit de consumator, de reparare sau de înlocuire a produsului cumpărat, în cazul în care acesta nu corespunde condiţiilor enunţate în declaraţiile referitoare la garanţie sau în publicitatea aferentă.

Paguba: Paguba este prejudiciul creat consumatorilor prin utilizarea unui produs periculos sau a unui produs cu defecte, precum şi cel creat de servicii necorespunzătoare furnizate de prestator. Prejudiciul poate fi material, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, precum şi pierderea vieţii.

Termenul de garanţie: Limita de timp, care curge de la data dobândirii produsului sau serviciului, până la care producătorul sau prestatorul îşi asumă responsabilitatea remedierii sau înlocuirii produsului ori serviciului achiziţionat, pe cheltuiala sa, dacă deficienţele nu sunt imputabile consumatorilor.

Termenul de valabilitate: Limita de timp, stabilită de producător, până la care un produs perisabil sau un produs care, în scurt timp, poate prezenta un pericol imediat pentru sănătatea consumatorilor îşi păstrează caracteristicile specifice, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi păstrare. Pentru produsele alimentare, acesta reprezintă data limită de consum.

Viciu ascuns: Deficienţa calitativă a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost cunoscută şi nici nu putea fi cunoscută de către consumator prin mijloacele obişnuite de verificare.