Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Actualitate socială Drepturile consumatorilor la plata cu cardul

Drepturile consumatorilor la plata cu cardul

Un articol de: Oana Nistor - 27 Noiembrie 2007

▲ Potrivit legislaţiei comunitare, consumatorul are aceleaşi drepturi şi în urma achitării preţului utilizând un card de credit ▲ Chitanţa primită reprezintă principalul act doveditor în cazul unei reclamaţii ▲ Potrivit specialiştilor ANPC, este indicată plata produselor cu cardul, în special dacă produsul sau serviciul achiziţionat valorează mai mult de 200 de euro, dar nu mai mult de 20.000 de euro ▲

Uniunea Europeană recunoaşte cinci drepturi de bază ale consumatorului, acceptate la nivel internaţional, respectiv dreptul la protecţia sănătăţii şi siguranţei, dreptul la protejarea intereselor economice, dreptul la plata de penalităţi, dreptul la informaţie şi educaţie, dreptul la reprezentare.

Potrivit capitolului privind protecţia consumatorului negociat de România cu UE în privinţa semnării tratatului de aderare, aplicarea celor cinci drepturi sunt canalizate pe două direcţii:

1. Informarea, care reprezintă şi un principiu al protecţiei consumatorului, este foarte importantă, în acest context amintim necesitatea unei transparenţe informative privind produsul achiziţionat, dezvoltarea serviciilor de informare a consumatorului, precum şi extinderea testării comparative a produselor.

2. În ceea ce priveşte achiziţia, orice consumator trebuie să fie în măsură să evalueze caracteristicile de bază (calitatea, cantitatea, preţul şi felul) ale bunurilor şi serviciilor ce i se oferă, pentru a putea face o alegere avizată dintre produsele şi serviciile aflate în competiţie, să folosească bunurile şi serviciile în siguranţă şi în mod satisfăcător şi să solicite reparaţii pentru orice vătămare fizică sau paguba cauzată de produsul sau serviciile achiziţionate.

Preţul corect

Comercianţii trebuie să indice corect preţurile şi tarifele bunurilor şi serviciilor pe care le oferă consumatorilor.

Cum trebuie să fie indicat preţul?

- Preţul trebuie să fie în lei într-o maniera clară, uşor de citit şi de identificat.

- Preţul trebuie să fie indicat prin etichete cu preţul pe sau lângă produse sau prin folosirea de liste de preţuri sau cataloage.

- Indicarea preţurilor trebuie realizată astfel încât consumatorii să le poate vizualiza uşor la locul vânzării fără să trebuiască să întrebe.

- Preţurile expuse în vitrină trebuie să se vadă uşor fără să trebuiască să intri în spaţiul unde sunt comercializate produsele respective.

- Comerciantul are obligaţia de a indica atât preţul de vânzare, cât şi preţul unitar în anumite circumstanţe.

Preţul de vânzare este preţul final pentru o unitate sau o categorie definită de produse, ce include TVA şi alte taxe suplimentare.

Preţul unitar este preţul final, ce include TVA şi alte taxe suplimentare, valabil pentru un kilogram, litru, metru, metru pătrat, metru cubic, bucată sau altă unitate de măsură, şi este folosit pentru comercializarea produselor.

Preţul unitar trebuie afişat pentru alimentele preambalate pentru care regulamentele în vigoare stipulează să fie indicate pe ele o cantitate nominală pentru a fi comercializate în cantităţile definite. Produsele pentru care preţul unitar trebuie indicat sunt cele din gama cosmetică şi pastă de dinţi, produse pentru îngrijirea şi spălarea părului, vopsele, lacuri şi email, solvenţi, clei, adezive şi vopsele, dar şi sticlă de fereastră şi produse similare. Sub aceeaşi incidenţă intră şi produsele de construit: ciment, tencuială, mortar şi nisip, materialele textile şi plăcile de izolare.

Alte produse pentru care preţul unitar trebuie adus la cunoştinţa consumatorului:

- Produse de grădinărit.

- Combusitibile şi uleiuri, lubrifianţi lichizi şi solizi, antigel.

- Lemn, cărbune, cocs şi combustibil.

- Fir de lână, natural şi sintetic.

- Mercerie vândută la metru.

- Mâncare pentru animale şi pui.

- Coli de aluminiu, polietilenă sau hârtie pentru împachetarea alimentelor (la metru sau la cutie).

- Tutun pentru pipă sau ţigări.

Preţul unitar trebuie afişat şi în cazul bunurilor achiziţionate la vrac, iar pentru serviciile de publicitate/anunţuri, comenzile prin poştă, taxele, trebuie prezentat atât preţul de vânzare, cât şi preţul unitar.

Potrivit legislaţiei în vigoare, aceste reguli nu se aplică vânzărilor prin licitaţie, vânzărilor de obiecte de artă sau antichităţilor sau produselor livrate împreună cu furnizarea unui serviciu.

Plătim cu cardul sau cash?

Pe lângă supermarketuri, într-o proporţie din ce în ce mai mare, magazinele alimentare de cartier au început să pună la dispoziţia clienţilor cititoare de carduri, astfel încât pentru unii clienţi o simplă vizită la magazin să nu se transforme într-un „efort“ de numărat banii în numerar. Potrivit specialiştilor ANPC este indicată plata produselor cu cardul, în special dacă produsul sau serviciul achiziţionat valorează mai mult de 200 de euro, dar nu mai mult de 20.000 de euro. „Efectul utilizării unui card de credit este că emitentul cardului poate fi responsabil, împreună cu furnizorul“, dacă descoperiţi probleme la bunurile sau serviciile achiziţionate cu un card de credit. Consumatorul poate, prin urmare, să prezinte problema companiei ce a emis cardul de credit.

Contractele pentru creditul de consum sunt reglementate prin lege şi acordarea creditului se poate face exclusiv de o persoană autorizată. Contractul de credit este un act juridic pe baza căruia creditorul acordă sau intră într-un angajament de acordare de credit şi consumatorul acceptă creditul, ca împrumut sau amânare a plăţii sau alte formalităţi asemănătoare.

Atenţie la detalii

Dacă un consumator achiziţionează produse sau obţine servicii de la altă persoană decât cea care acordă creditul şi dacă respectivul consumator nu este mulţumit de calitatea produselor sau serviciilor oferite, atunci acesta trebuie să înştiinţeze furnizorul şi creditorul în termen de 15 zile de la data livrării bunurilor sau furnizării de servicii. Răspunderea creditorului şi a comerciantului/ furnizorului de servicii nu este o responsabilitate de grup, ci una individuală, toţi fiind responsabili pentru daunele provocate consumatorului.

- Verificaţi înainte să cumpăraţi.

- Comparaţi întotdeauna preţurile din magazine diferite.

- Uitaţi-vă dacă livrarea sau service-ul după vânzare sunt incluse în preţ.

- Nu vă lăsaţi păcăliţi de oferte cu preţ bun doar dacă faceţi achiziţia repede.

- Verificaţi întotdeauna ce este scris cu litere mici.

- Dacă utilizaţi un card de credit nu daţi numărul de PIN nimănui şi nu permiteţi nimănui să vadă ce cod introduceţi în momentul când tastaţi PIN-ul la un bancomat.

- Verificaţi restul dumneavoastră înainte de a părăsi magazinul.

- Dacă trebuie să plătiţi un depozit, încercaţi să fie cât mai mic posibil şi verificaţi dacă este rambursabil.

- Comercianţii trebuie să ofere clienţilor chitanţa pentru achiziţionarea de bunuri sau servicii.

- Chitanţa trebuie să ofere detalii privind data şi locul vânzării.

- Păstraţi chitanţa într-un loc sigur deoarece aceasta va fi de folos dacă produsele vor prezenta defecte sau dacă serviciul este incorect.