Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Actualitate socială Drepturile românilor, cetăţeni europeni

Drepturile românilor, cetăţeni europeni

Data: 08 Martie 2009

▲ Tratatele în baza cărora funcţionează instituţiile europene subliniază, în cadrul unor articole bine definite, drepturile pe care le au cetăţenii Uniunii, alianţă formată, de altfel, pe anumite principii fundamentale: egalitate, unitate şi nediscriminare ▲ Românii, în calitate de cetăţeni europeni, au anumite drepturi, printre cele mai cunoscute, potrivit Eurobarometrului 2008, fiind acela al liberei circulaţii ▲ Fiecare cetăţean al Uniunii Europene are dreptul de a circula liber pe teritoriul Uniunii Europene şi, în plus, are dreptul de a se stabili liber pe teritoriul statelor membre, de a munci şi de a studia ▲ De asemenea, are drepturi juridice, printre care se numără libertatea de a reclama autorităţile la forurile europene, respectiv Parlamentul European, Comisia şi Consiliul European ▲

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, românii au devenit şi cetăţeni europeni, limba română numărându-se printre cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene. Cetăţenia europeană reprezintă relaţia oficială între un individ şi UE, relaţie ce defineşte apartenenţa acestuia la Uniune. Ca cetăţeni, indivizii au anumite drepturi, comune indiferent de naţie, astfel încât să fie îndeplinite două dintre ideile pe care s-a fondat uniunea, respectiv unitate şi solidaritate europeană. De asemenea, discriminarea pe motive de naţionalitate nu este permisă în UE, se arată în legislaţia Uniunii.

Cetăţenia europeană se adaugă cetăţeniei naţionale şi nu o înlocuieşte pe aceasta şi se dobândeşte automat de toţi cetăţenii statelor membre ale UE. Aceasta oferă indivizilor anumite drepturi şi privilegii în spaţiul comunitar.

Cetăţenii şi rezidenţii UE beneficiază de o modalitate simplă de a contacta instituţiile europene cu o cerere sau o plângere: trimiterea unei petiţii la Parlamentul European. O petiţie trebuie să se refere la un subiect din sfera de activitate a Comunităţii Europene şi să privească direct pe autorul ei.

Potrivit legislaţiei, orice locuitor al unui stat membru poate să trimită o plângere la Mediatorul european în caz de „administrare defectuoasă“ din partea instituţiilor şi organismelor comunitare. Spre deosebire de petiţiile trimise Parlamentului European, cetăţeanul nu trebuie să fie neapărat afectat personal de problema ce face subiectul plângerii către Mediator.

De asemenea, petiţia poate fi scrisă în oricare din cele 23 de limbi oficiale ale UE şi să i se răspundă în acea limbă.

Românii se pot plânge Parlamentului European

Unul dintre drepturile fundamentale ale cetăţenilor europeni este acela de a-şi putea exercita oricând dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European în legătură cu un subiect care face parte din domeniile de activitate ale Uniunii Europene şi care îl priveşte în mod direct. De asemenea, orice societate, organizaţie sau asociaţie cu sediul în Uniunea Europeană îşi poate exercita dreptul de a adresa petiţii, acesta fiind garantat prin Tratat.

Petiţia poate fi redactată sub formă de plângere sau de cerere şi poate avea ca obiect chestiuni de interes public sau privat. Poate consta într-o cerere individuală, o plângere, o sesizare referitoare la aplicarea dreptului comunitar sau un apel adresat Parlamentului pentru a lua poziţie într-o anumită chestiune. Astfel de petiţii îi oferă Parlamentului European posibilitatea de a atrage atenţia asupra oricărei încălcări a drepturilor unui cetăţean european de către un stat membru, de către autorităţile locale sau orice altă instituţie.

Orice cetăţean al UE, orice rezident al unui stat membru al UE, orice membru al unei asociaţii, societăţi, organizaţii (persoană fizică sau juridică) cu sediul într-un stat membru al Uniunii Europene are dreptul de a trimite petiţii Parlamentului European.

Potrivit normelor, dacă petiţia formulată ţine de unul dintre domeniile de activitate ale Uniunii Europene, aceasta este, de regulă, declarată admisibilă de către Comisia pentru petiţii, care va decide apoi ce tip de măsuri trebuie luate, în conformitate cu Regulamentul de procedură. De asemenea, oricare ar fi răspunsul, petiţionarul va fi informat cu privire la decizia luată.

Ce fel de abuzuri pot fi reclamate

Cetăţenii europeni pot semnala nereguli legate de aspecte privind mediul, protecţia consumatorului, libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor şi serviciilor şi piaţa internă, precum şi aspecte legate de ocuparea forţei de muncă şi politica socială. De asemenea, se poate reclama nerecunoaşterea calificărilor profesionale sau a altor aspecte legate de punerea în aplicare a dreptului comunitar.

Plângerile se pot adresa sub forma unor petiţii transmise prin poşta convenţională sau prin poşta electronică, redactate în oricare dintre limbile oficiale ale UE.

În petiţie trebuie menţionat numele, naţionalitatea şi domiciliul stabil al petiţionarului (în cazul unei petiţii colective, aceasta trebuie să cuprindă numele, naţionalitatea şi domiciliul stabil al persoanei care o adresează sau, cel puţin, al primului semnatar) şi să fie semnată. Petiţia dumneavoastră poate avea anexe constând, în special, în copii ale documentelor justificative de care dispuneţi.

Petiţia trebuie expediată la: Parlement Europeen, Le President du Parlement Europeen, Rue Wiertz, B - 1047, Bruxelles.

Drepturi fundamentale ale europenilor

Dreptul la libera circulaţie în celelalte state membre ale Uniunii: Fiecare cetăţean european are dreptul de a călători şi de a se stabili liber pe teritoriul oricărui stat membru pe o perioadă de maximum trei luni, doar prezentând paşaportul sau cartea de identitate naţională, nefiind nevoie de nici o altă formalitate. Măsuri temporare ce se aplică imediat după aderarea unui stat cer persoanelor care doresc să rămână într-un alt stat membru pentru o perioadă care depăşeşte trei luni, pentru a munci, de exemplu, să prezinte un permis de reşedinţă.

Dreptul la vot şi dreptul de a candida la alegerile pentru Parlamentul European şi la alegerile locale în statul de rezidenţă: Cetăţenii europeni au dreptul să voteze şi să candideze în alegerile locale în statul de rezidenţă. Cetăţenii Uniunii au şi dreptul de a participa la alegerile pentru Parlamentul European în statul de rezidenţă. Fiecare stat membru hotărăşte asupra formulei în care au loc alegerile, dar toate respectă aceleaşi principii democratice de bază: vârsta de votare de minimum 18 ani, egalitatea între sexe, votul secret, mandat de cinci ani reînnoibil etc.). Ultimele alegeri europene au avut loc în 2004, iar următoarele vor avea loc în iunie 2009.

Dreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat terţ de protecţie consulară din partea autorităţilor diplomatice ale unui alt stat membru, în cazul în care statul din care provine nu are reprezentanţă diplomatică sau consulară în statul terţ respectiv: Dacă propriul lor guvern nu are o misiune într-o ţară terţă pe care o vizitează, cetăţenii europeni beneficiază de protecţie din partea consulatului sau ambasadei oricărui alt stat membru al UE. Această protecţie constă în ajutor în cazuri de deces, boală sau accident, arest sau detenţie, ajutorarea victimelor delictelor grave etc. Ambasada trebuie să trateze cetăţeanul european ca şi cum ar fi cetăţean al statului pe care îl reprezintă; aceasta acţionează ca un canal de comunicare între cetăţean şi statul său.