Drumul Crucii de la Mănăstirea Cerbu

Mănăstirea „Sfânta Cruce“, situată între localităţile Ciucurova şi Atmagea din judeţul Tulcea, este un spaţiu unde mulţi credincioşi şi-au găsit răspunsuri la neliniştitoarele întrebări ale existenţei şi soluţii la problemele angoasante cotidiene. Cei slabi în credinţă pleacă mai puternici, iar crucea greutăţilor, încercărilor şi ispitelor acestora devine mai uşoară.

Retrasă între munţii Dobrogei, străjuită de păduri de tei, Mănăstirea Cerbu este pentru credincioşi un loc unde îşi liniştesc gândurile, unde bucuria le reapare pe chip, inima tresaltă la vederea peisajului, iar sufletul se adapă şi se hrăneşte din cuvântul lui Dumnezeu. Mare parte din aceşti credincioşi au fost la început simpli trecători, dar cu timpul au devenit pelerini, fiindcă, în mod proniator, mănăstirea este aşezată în apropierea întrepătrunderii a două mari căi rutiere: Bucureşti-Tulcea şi Brăila-Constanţa. Pentru aceasta pelerinii se aseamănă cerbului care se întoarce la izvoare, precum ei se întorc în acest loc pentru a se întări duhovniceşte în purtarea crucii lor şi lepădarea de cele lumeşti până la lepădarea de sine, precum Mântuitorul Iisus Hristos Însuşi a purtat-o pe drumul către Înviere. Acest fapt esenţial urmării lui Hristos şi sporirii vieţii duhovniceşti îl conştientizează mai ales la aşezământul monahal, ansamblu care cuprinde o parte cu o simbolistică frumoasă, reiterarea drumului Crucii Mântuitorului Iisus Hristos către dealul Golgotei. „Aici se află nouă troiţe care, împreună cu capela de sus, formează ansamblul de 14 scări, potrivit celor 14 opriri ale Mântuitorului pe drumul Crucii. Întregul ansamblu este în proces de consolidare, mai ales la capelă, întrucât a fost o perioadă în care lucrările au stagnat, iar construcţia a avut de suferit. Ne străduim ca în această vară să continuăm lucrările şi la capelă, şi la scări. Este o distanţă de aproximativ 100 metri de la prima troiţă până la capelă, iar drumul este punctat de cele nouă troiţe în care se află icoane care reprezintă momentele pătimirilor Domnului Iisus Hristos pe drumul spre Golgota. Spre deosebire de reprezentările din Biserica Romano-Catolică, unde vedem un Iisus plin de sânge, în stil impresionist, aici întâlnim un Iisus contemplativ cu privire la sensul Jertfei de pe Cruce, pe care oamenii nu l-au înţeles. În Biserica Ortodoxă icoana are rolurile ei, de aceea cel care urcă acest drum al Crucii, iar apoi coboară, mărturiseşte că este un alt om“, spune părintele stareţ al Mănăstirii Cerbu, ieromonahul Ignatie Luca.

„Să ne apropiem cu iubire tocmai acolo unde semenii sunt mai vitregiţi“

Mângâiere şi dragoste simt nu numai pelerinii, ci şi copiii de la Centrul de plasament din Sâmbăta Nouă, judeţul Tulcea, situat la o distanţă de 27 km de mănăstire, copii care vin cu drag la evenimentele religioase ale Mănăstirii Cerbu, precum s-a întâmplat duminică, 20 ianuarie, când Preasfinţitul Episcop Visarion a slujit în aşezământul monahal. „Între Episcopia Tulcii, prin Mănăstirea Cerbu, şi Centrul de plasament de la Sâmbăta Nouă a fost încheiat un parteneriat prin care chemăm aceşti copii de la centrul din Sâmbăta Nouă pentru a participa la orice eveniment pe care-l organizează mănăstirea noastră sau când Preasfinţitul Episcop Visarion vine în mijlocul nostru. Noi am fost de mai multe ori acolo şi am încercat să sensibilizez mai mulţi oameni pentru a le dărui cele necesare, dar, mai presus de cele materiale, cele sufleteşti, fiindcă ei au nevoie de dragoste. Vedeam şi duminică că atenţia care li se dă, chemându-i, mângâindu-i, este plăcută lor, dar şi lui Dumnezeu, fiindcă El ne cere să ne apropiem cu iubire tocmai acolo unde semenii sunt mai vitregiţi. Ei sunt copii din familii cazuri sociale, monoparentale, fără posibilităţi financiare“, a subliniat părintele Ignatie Luca.

Vieţuitori în mănăstirea tulceană Cerbu sunt doar trei, deşi o lungă perioadă părintele Ignatie Luca şi-a fost singur stareţ. „De opt ani sunt la această mănăstire, bucovinean la origine, de la Mănăstirea Râşca din Suceava, unde puterea credinţei este mai mare. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al chiriarhului nostru am reuşit în câţiva ani să prindem şi noi putere atât în slujire, cât şi în activitatea gospodărească. Sunt inginer de profesie şi am observat multe nereguli la lucrările de consolidare realizate înainte şi astfel este mult de muncă. Pe cât este de mare această lucrare, pe atât de problematică este şi situaţia financiară, dar nădăjduim: fiindcă, atâta timp cât ne mai rugăm, şi credincioşii vor mai veni la biserică“, a mai arătat părintele Ignatie Luca, stareţul Mănăstirii Cerbu.

Mănăstirea Cerbu are hramul „Sfânta Cruce“ şi se află aproximativ în mijlocul unei arii care cuprinde localităţile Tulcea - 47 km, Babadag - 30 km, Constanţa - 102 km, Hârşova - 52 km, Brăila - 60 km, Măcin - 53 km.

Monument funerar pentru victimele lagărului de la Ciucurova

Un eveniment pe care Mănăstirea Cerbu îl organizează este parastasul de pomenire a prizonierilor lagărului de concentrare de la Ciucurova. „În pădurea din apropierea mănăstirii se află din timpul celui de-al Doilea Război Mondial mai multe gropi comune pentru victimele lagărului sovietic de concentrare de la Ciucurova, adică prizonieri români, nemţi şi italieni. Întrucât nici construirea acestei mănăstiri nu a fost întâmplătoare, ne-am străduit să ridicăm un monument funerar, iar pomenirea lor o săvârşim în fiecare an, în prima sâmbătă a lunii octombrie, eveniment la care participă şi Preasfinţitul Episcop Visarion“, a precizat stareţul Mănăstirii Cerbu.