Fenomenul migraţiei va rămâne semnificativ încă 2-3 ani

▲ Ministrul muncii, Paul Păcuraru, este de părere că România se va confrunta şi în perioada următoare cu fenomenul migraţiei, abia peste 2-3 ani urmând ca acesta să îşi reducă din amplitudine ▲ Păcuraru consideră că pentru depăşirea acestor probleme este nevoie de crearea unui climat favorabil investiţiilor, bazat pe stabilitate macroeconomică, de o cooperare cu partenerii sociali, de un cadru legal de reglementare, dar şi de o dezvoltare a IMM-urilor ▲

România se confruntă în prezent cu o situaţie de criză pe piaţa forţei de muncă în urma migraţiei acesteia, iar pentru următorii 2-3 ani estimările indică faptul că acest fenomen îşi va păstra amplitudinea, a declarat, luni, ministrul Muncii, Paul Păcuraru, la lansarea oficială a „Studiului Economic asupra Mării Negre şi Asiei Centrale“ (BSECAO 2008).

Păcuraru a spus că studiile efectuate au reliefat faptul că circa o treime din gospodăriile din România au experimentat migraţia pentru muncă, iar estimările neoficiale indică peste două milioane de români angajaţi în străinătate. De asemenea, conform statisticilor europene, în 2007, românii de vârstă activă aflaţi pe teritoriul celorlalte state membre ale Uniunii Europene reprezentau 0,3% din totalul populaţiei active din UE, doar în Italia şi în Spania aceste procente fiind mai semnificative, respectiv 0,8% pentru Italia şi 1,8% pentru Spania.

Ministrul Muncii a subliniat, însă, faptul că mobilitatea lucrătorilor aduce beneficii atât pentru ţara de origine a muncitorilor, cât şi pentru ţările de destinaţie, dar şi pentru migranţi. Unul dintre beneficiile migraţiei, conform lui Păcuraru, a fost scăderea ratei şomajului în România sub media europeană, respectiv la 4,2% în aprilie 2008. De asemenea, transferurile valutare ale emigranţilor au crescut de la an la an, un raport al Băncii Mondiale indicând o valoare a remitenţelor, la nivelul lui 2007, de aproape 6,8 miliarde de dolari. Cu toate acestea, în România au început să se resimtă dezavantajele migraţiei forţei de muncă, cel mai afectat fiind sectorul economic, unde din ce în ce mai mulţi angajatori se află în dificultate în a-şi asigura forţa de muncă strict necesară desfăşurării activităţii. Totodată, Paul Păcuraru a arătat că regiunea Mării Negre se defineşte printr-un potenţial economic şi social extrem de ridicat, dar şi printr-o mare diversitate culturală. El a apreciat că, odată cu aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, Marea Neagră a devenit „o mare internă a UE, dobândind astfel o nouă dimensiune de importanţă strategică pentru Uniune, ceea ce duce la o multiplicare a obiectivelor şi provocărilor comune, dar oferă şi noi oportunităţi de consolidare a cooperării dintre UE şi ţările din regiune, în vederea creării unui veritabil spaţiu de securitate, stabilitate, democraţie şi prosperitate“.

Stabilitatea macroeconomică poate reduce fenomenul migraţiei

Ministrul Muncii a arătat faptul că interesul european şi euroatlantic pentru spaţiul Mării Negre este în creştere şi se concretizează în investiţii de resurse, amintind o serie de documente ce confirmă interesul din ce în ce mai mare pentru zona Mării Negre: Comunicarea Comisiei privind sinergia Mării Negre, Raportul privind revizuirea politicii europene de vecinătate, prezentat Consiliului European în iunie 2007, iniţierea programului Crossborder Cooperations în the Black Sea Region al UE, strategia SUA pentru această regiune, înfiinţarea Black Sea Trust for Cooperation al organizaţiei German Marshall Found. „Există o oportunitate cu atât mai mult cu cât Marea Neagră şi Asia Centrală derulează numeroase proiecte economice, cum ar fi cel care urmăreşte deschiderea noilor trasee de aprovizionare cu gaz şi ţiţei pentru UE. Aceste proiecte, pe lângă oportunităţi economice, vor sprijini creşterea ocupării forţei de muncă în regiune şi, evident, împreună cu ocuparea vom avea şi o creştere a bunăstării“, a spus el.

Potrivit lui Păcuraru, ţările din regiune se confruntă cu provocări similare, cum ar fi şomajul relativ ridicat, în special în rândul tineretului, o economie informală pe scară largă, precum şi aspecte legate de promovarea muncii decente, cum ar fi dialogul social, protecţia socială şi egalitatea de şanse, dar şi combaterea sărăciei şi excluziunii sociale. În opinia sa, pentru depăşirea acestor probleme, este nevoie de crearea unui climat favorabil investiţiilor, bazat pe stabilitate macroeconomică, de o cooperare cu partenerii sociali, de un cadru legal de reglementare, dar şi de o dezvoltare a IMM-urilor.