Fermele bio pot accesa fonduri europene nerambursabile

▲ Piaţa produselor ecologice a început să se dezvolte şi în România, prin iniţiativa unor fermieri al căror simţ al afacerii s-a dovedit a fi mai dezvoltat ▲ Acest lucru se întâmplă datorită cererii din ce în ce mai mari de produse ecologice pe piaţa europeană şi cea românească ▲ Deşi agricultura organică este la început în România, ţara noastră se numără printre primii 20 de exportatori de produse ecologice la nivel mondial ▲ În România, suprafaţa cultivată ecologic reprezenta, în 2007, mai puţin de 1% din suprafaţa totală agricolă ▲ Pentru dezvoltarea acestui sector, se pot obţine fonduri europene nerambursabile, prin Planul Naţional de Dezvoltare Rurală ▲

Agricultura ecologică (uzitaţi sunt şi termenii de „organică“ sau „biologică“) este un procedeu „modern“ de a cultiva plante, de a îngrăşa animale şi de a produce alimente, care se deosebeşte fundamental de agricultura convenţională. Rolul acestui sistem de agricultură este de a produce hrană mult mai curată, mai potrivită metabolismului organismului uman, dar în deplină corelaţie cu dezvoltarea şi conservarea mediului, în respect faţă de natură şi legile ei. Agricultura ecologică contribuie la creşterea activităţilor economice cu o importantă valoare adăugată şi are o contribuţie majoră la sporirea interesului pentru spaţiul rural.

În practica agriculturii ecologice nu se utilizează fertilizanţi şi pesticide de sinteză, stimulatori şi regulatori de creştere, hormoni, antibiotice şi sisteme intensive de creştere a animalelor. Se subînţelege astfel că şi organismele modificate genetic şi derivatele lor sunt interzise în agricultura ecologică. Trecerea de la agricultura convenţională la cea ecologică se face prin respectarea unei perioade de conversie, care, în producţia vegetală, are o durată de 2 ani, pentru culturile anuale, şi 3 ani, pentru culturile perene. Astfel, asupra solului pe care urmează să fie practicată agricultura ecologică nu se mai intervine, un anumit timp de ani, cu nici un fel substanţă amintită mai sus.

Sistemul de agricultură ecologică se bazează pe respectarea unor reguli şi principii de producţie stricte, în conformitate cu normele de implementare a legislaţiei comunitare.

Sigla „AE“, specificul unui produs ecologic

Pentru a diferenţia produsele ecologice de cele obţinute în urma practicării agriculturii convenţionale, s-a dispus etichetarea diferenţiată, prevederile europene privind etichetarea fiind foarte precise în acest caz. Astfel, pe eticheta aplicată produselor ecologice sunt obligatorii următoarele menţiuni specifice sistemului de agricultură ecologică: referirea la modul de producţie ecologic, sigla, numele şi codul organismului de inspecţie şi certificare care a efectuat inspecţia şi a eliberat certificatul de produs ecologic şi, începând cu anul trecut, sigla „ae“.

Sigla „ae“ garantează că produsul astfel etichetat provine din agricultura ecologică şi este certificat de un organism de control, permiţând consumatorului o identificare facilă a acestor produse pe piaţă. Dreptul de utilizare a siglei „ae“ pe produsele, etichetele şi ambalajele produselor agroalimentare ecologice îl au producătorii, procesatorii şi importatorii înregistraţi la MAPDR şi care deţin un contract cu un organism de inspecţie şi certificare aprobat de către MAPDR. În vederea obţinerii dreptului de utilizare a siglei „ae“ de certificare şi a siglei „ae“ de comunicare, solicitanţii vor completa cererile de solicitare.

La fiecare început de an, „ecologiştii“ trebuie să se înregistreze la minister

Înregistrarea producătorilor în agricultura ecologică este obligatorie în fiecare an şi se face prin completarea unor fişe de înregistrare în agricultura ecologică, disponibile la Direcţia de Agricultură şi Dezvoltare Rurală judeţeană în perimetrul căreia producătorul îşi desfăşoară activitatea. Informatiile privind completarea fişelor de înregistare sunt furnizate de responsabilii judeţeni pentru agricultura ecologică. Fişele de înregistrare, completate de producători şi vizate de directorul executiv al DADR, sunt transmise spre aprobare la MAPDR - Compartimentul de agricultură ecologică. Ulterior, fişele de înregistrare aprobate de MAPDR sunt returnate producătorului şi DADR-ului şi fiind documente eligibile pentru acordarea de sprijin în agricultura ecologică şi pentru solicitarea siglei „ae“.

Sprijin consistent pentru fermieri

Deoarece agricultura ecologică are o contribuţie majoră la dezvoltarea durabilă, prin sporirea biodiversităţii, protecţia mediului şi creşterea fertilităţii solului, producătorii din acest sector sunt sprijiniţi prin programele de agro-mediu ale Comisiei Europene. Producătorii din agricultura ecologică beneficiază de prime compensatorii pe unitatea de suprafaţă şi pe culturi, în vederea acoperirii pierderilor de venit pe durata perioadei de conversie şi pentru producţia certificată, prin Planul Naţional de Dezvoltare Rurală - Axa 2 - submăsura agro-mediu, din Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR) nerambursabil, în conformitate cu regulamenul Comisiei Europene: soia, floarea-soarelui, legume de câmp şi cartofi timpurii, legume în solarii şi sere reci, plantaţii de pomi şi arbuşti fructiferi, viţa-de-vie, plante textile, plante medicinale şi aromatice. Tot prin PNDR se pot obţine fonduri nerambursabile pe măsura 121, creşterea competitivităţii sectoarelor agro-alimentar şi forestier, îmbunătăţirea mediului şi a spaţiului rural, îmbogăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale, demararea şi funcţionarea iniţiativelor de dezvoltare locală. De asemenea, se acordă sprijin comunitar, în vederea promovării produselor ecologice, prin programe de cofinanţare, cu o finanţare de 50% din partea Comisiei Europene, 20% din partea organizaţiilor profesionale şi 30% de la bugetul de stat. Valoarea sprijinului este dublă faţă de sprijinul acordat producătorilor din agricultura convenţională şi datorită faptului că producţiile sunt mai mici în raport cu costurile de producţie mai ridicate.

Un alt sprijin va fi acordat producătorilor agricoli care deţin animale certificate ecologic, pe cap de animal (vaci de lapte, porci, ovine/ caprine şi familii de albine).

Produsele ecologice, mai scumpe cu 25-30%

Piaţa produselor ecologice în Uniunea Europeană cuprinde practic toate producţiile agricole primare şi procesate (pâine, vin, carne, lapte, ulei, peşte etc).

Potrivit unui studiu, produsele ecologice sunt, în general, cu 25-30% mai scumpe decât produsele convenţionale, dar în funcţie de cerere şi ofertă pot ajunge la 40% din preţul unui produs convenţional.

În ceea ce priveşte ţările din Europa de Est, acestea vor avea nevoie de 10-15 ani după integrarea în UE pentru a-şi putea dezvolta şi structura piaţa internă. Un exemplu edificator în acest sens este Spania care, la 17 ani de la integrare, începe o structurare a pieţei interne. În acest răstimp, Spania exportă aproape în totalitate produsele ecologice pe pieţele nordice europene.

Suprafeţele mari din Europa de Est, care nu au primit inputuri chimice ridicate în ultimii ani, din lipsă de mijloace financiare, ar putea devini din „Cenuşăreasă“ o „Albă ca Zăpada“, relevă studiul, în contextul pieţei ecologice europene deficitare. Astfel, aceste ţări ar putea „alerga“ pe unul dintre puţinele culoare în care nu există concurenţi europeni veritabili, din punct de vedere tehnic şi economic. În acest mod, s-ar putea folosi la maximum o situaţie dificilă din aceste ţări, prin valorificarea unui potenţial agricol nepoluat, în aproape singurul domeniu în care Uniunea Europeană nu este concurenţială cu ţările estice.

De la agricultura convenţională la cea ecologică

Trecerea de la agricultura convenţională la cea ecologică se face printr-o perioadă de conversie, în care fermierii îşi adaptează managementul fermei la regulile de producţie ecologică.

Durata perioadei de conversie în producţia vegetală, animalieră şi apicultură variază în funcţie de culturi: 2 ani pentru culturile de câmp anuale, 3 ani pentru culturile perene şi plantaţii, 2 ani pentru pajişti şi culturi furajere, 12 luni pentru vite pentru carne, 6 luni pentru rumegătoare mici şi porci, 6 luni pentru animale de lapte, 10 săptămâni pentru păsări pentru producţia de carne, cumpărate la vârsta de 3 zile, 6 săptămâni pentru păsări pentru producţia de ouă, 1 an pentru albine, dacă familia a fost cumpărată din stupine convenţionale.

Una dintre regulile de producţie în agricultura ecologică este aceea că fermierii care cultivă pământul după metodele ecologice trebuie să folosească numai îngrăşămintele permise în agricultura ecologică.

▲ În România, suprafaţa cultivată ecologic nu depăşeşte un procent din întreaga suprafaţă agricolă

„Lumea agriculturii organice, statistici şi trenduri“, ediţia 2007, a dat publicităţii un raport potrivit căruia Australia se situează, cu 11,8 milioane de hectare, pe primul loc în ceea ce priveşte întinderea suprafaţelor cultivate ecologic. Urmează Europa, cu 6,9 milioane de ha, America Latină, cu 5,8 milioane. La nivelul UE, agricultura ecologică reprezintă 3,7% din totalul suprafeţei agricole, cu toate că, între 1993 şi 1998, s-a înregistrat o creştere de 25%.

Italia este ţara europeană cu cele mai extinse suprafeţe cultivate ecologic, cu peste 1 milion de hectare, 20% din total UE. Urmează Germania, Spania, Marea Britanie şi Franţa. Raportul mai arată că Italia are cel mai mare număr de ferme ecologice, 31% din total UE, fiind urmată de Austria, Spania şi Germania. În România, suprafaţa cultivată ecologic reprezinta, în 2007, mai puţin de 1% din suprafaţa totală agricolă, însă procentul este în continuă creştere. Deşi agricultura organică este la început în România, ţara noastră se numără printre primii 20 exportatori de produse ecologice la nivel mondial.

Se exportă nuci, fructe de pădure, ciuperci şi cereale. Exportul de produse ecologice a crescut de la 600 de tone în 2000, la 7.200 tone în 2006. Tot în ţara noastră, consumul de produse ecologice se află sub consumul europenilor.