Fermierii ar putea primi de la UE o subvenţie de 300 de euro/hectar

▲ Agricultorii români, dar şi cei din alte opt ţări care au aderat la Uniunea Europeană în 2004 şi 2007 ar putea primi subvenţii mărite mai devreme decât se stabilise inţial, respectiv anul 2015 ▲ Potrivit calendarului, ajutorul financiar pentru fermieri trebuie să crească gradual, de la 60 de euro, cât este în prezent, la 300 de euro, atât cât primesc fermierii din vechile state membre ale UE ▲ Motivând condiţiile concurenţiale şi nivelul competiţiei din ce în ce mai crescute, atât în blocul de est, cât şi în cel vestic, cele nouă ţări aşteaptă un răspuns la cererea înaintată Comisiei Europene cu privire la mărirea subvenţiei ▲

România a cerut Comisiei Europene (CE) să crească, mai devreme de 2015, nivelul subvenţiilor europene pe suprafaţă până la valoarea stabilită pentru ţările vechi din UE. Alături de alte ţări recent integrate în Uniunea Europeană, precum Polonia, Ungaria sau Cehia, România a cerut CE să facă în aşa fel încât nivelul plăţilor directe la hectar, de care beneficiază în prezent, să ajungă la o valoare asemănătoare cu cea din Germania sau Franţa, mai repede decât anul 2015, stabilit iniţial. „Comisia Europeană a impus ca nivelul subvenţiilor în agricultură a acestor plăţi directe la hectar să crească progresiv de la data aderării, în următorii ani, începându-se de la un nivel de 25% din nivelul mediu al subvenţiilor pe care îl primesc agricultorii din vechile state membre. Noi considerăm că, în momentul de faţă, nivelul competiţiei şi condiţiile concurenţiale atât pe pieţele locale din Europa de Est, cât şi cele din Europa de Vest sunt cam aceleaşi şi că nu se mai justifică din acest punct de vedere o subvenţie mai redusă pentru agricultorii din Europa de Est“, a declarat ministrul român al Agriculturii, Dacian Cioloş.

Ministrul a precizat că, pentru anul 2008, România primeşte de la Uniunea Europeană în jur de 60 de euro pentru hectar, în timp ce Germania, spre exemplu, beneficiază de o subvenţie asemănătoare de 300 de euro.

Cu toate acestea, România a avut până acum dificultăţi în a stabili clar suprafeţele ce trebuie subvenţionate, acesta fiind principalul motiv pentru care, spun autorităţile, nici subvenţiile alocate pentru anul trecut nu s-au plătit mai repede. În prezent, subvenţiile pentru anul trecut au fost plătite pentru un milion de fermieri, din cei 1,2 milioane care au acest drept. O altă problemă privind plăţile directe la hectar era că, până acum o lună, cererile depuse pentru subvenţiile alocate pe anul acesta nu acopereau nici jumătate din cele aproape nouă milioane de hectare pentru care se pot primi bani de la Uniunea Europeană. În aceste condiţii, România ar risca să piardă o parte din banii europeni. „Între timp, cererile depuse au depăşit chiar suprafaţa subvenţionabilă“, a mai spus Dacian Cioloş, ceea ce impune reverificarea documentaţiilor.

Subvenţia europeană pe suprafaţă a fost stabilită pentru 2007 la 50,6 euro/hectar, iar cea din bugetul naţional la 46 de euro. Sumele pot intra în contul fermierilor numai dacă aceştia au depus cererea de sprijin în termen, dacă nu au fost selectaţi la controlul pe teren sau prin teledetecţie şi dacă nu sunt erori la controlul administrativ în sistem.

APIA a început derularea plăţilor aferente anului 2007 în luna aprilie şi le va finaliza până la sfârşitul lunii iunie.

Fondurile alocate prin FEGA pentru plăţile pe suprafaţă pentru 2007 se ridică la 440 de milioane de euro, la care se adaugă cofinanţarea naţională de 122 de milioane de euro. Anual, fondurile alocate prin FEGA vor creşte gradual, până în 2013, numai pentru 2008 fiind alocate 569 de milioane de euro.

Epistolarii se plâng şi de creşterea preţurilor

Răzvrătiţii, în frunte cu Letonia, au declarat că această discrepanţă trebuie să dispară în timp ce UE şi lumea se confruntă cu creşterea preţurilor la alimente. Mai multe ajutoare ar permite ţărilor să investească în producţia alimentară şi să îmbunătăţească aprovizionarea pieţelor interne. „Ţinând cont că cererile consumatorilor în aprovizionarea asigurată de agricultură sunt, practic, aceleaşi în toate statele membre, noi aderăm la o abordare către alinierea nivelului unui sprijin direct de-a lungul UE“, au declarat aceste ţări într-o scrisoare către preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, şi către Preşedinţia în exerciţiu, Slovenia.

„Pentru a atinge sarcinile comune şi cerinţele viitoare ale UE, noi trebuie să trimitem semnale clare că fiecare, în UE, are clauze şi condiţii egale“, scriu aceste ţări.

Scrisoarea a fost semnată de liderii Bulgariei, Republicii Cehe, Estoniei, Lituaniei, Ungariei, României şi Slovaciei. Cu toate acestea, se pare că Tratatul de la Lisabona şi criza instituţională în care a intrat Uniunea, precum şi alte aspecte legate de creşterea preţurilor alimentelor, au făcut ca scrisoarea celor nouă state să rămână, cel puţin pe moment, fără ecou, în concluziile Preşedinţiei Consiliului European nefiind amintită această iniţiativă. Cel mai probabil, scrisoarea va primi un răspuns în urma analizei temeinice a Comisiei Europene.

Acelaşi ajutor, indiferent de tipul producţiei

Reforma politicii agricole comune (PAC) din 2003 a introdus un nou sistem de plăţi directe, numit plată unică, în care nu mai există nici o legătură între ajutoare şi producţie (decuplare).

Obiectivul principal al plăţii unice, potrivit CE, este de a garanta agricultorilor o mai mare stabilitate a veniturilor. Aceştia pot hotărî ceea ce doresc să producă, ştiind că li se garantează aceeaşi valoare a ajutorului, indiferent de ceea ce produc, şi astfel îşi pot adapta oferta în funcţie de cerere.

Pentru a fi eligibil pentru plata unică, agricultorul are nevoie de drepturi la plată, care se calculează pe baza plăţilor primite pe perioada de referinţă (model istoric) sau pe baza numărului de hectare eligibile deţinute de agricultor în primul an de aplicare a sistemului de plăţi unice (model regional).

Statele membre pot decide să reducă valoarea drepturilor la plată pentru a efectua în continuare plăţi directe legate de producţie, pentru marile culturi şi pentru hamei, sau plăţi directe legate de numărul de animale, pentru carnea de oaie şi de capră sau pentru carnea de vită.

Pe lângă plata unică, agricultorii pot beneficia şi de alte sisteme de sprijin, asociate suprafeţei cultivate sau producţiei, în funcţie de opţiunea statului membru de a aplica sistemele respective sau nu. Au fost stabilite sau menţinute sisteme de sprijin speciale pentru grâu dur, plante proteice, orez, fructe cu coajă, culturi energetice, cartofi pentru amidon, produse lactate, seminţe, bumbac, tutun, plantaţii de măslini, leguminoase pentru boabe, plăţi separate pentru zahăr (numai pentru noile state membre care aplică sistemul de plăţi unice pe suprafaţă).

Agricultorul beneficiază de plăţi directe cu condiţia de a respecta anumite norme în materie de sănătate publică, de sănătate a animalelor şi a plantelor, de mediu şi de bunăstare a animalelor şi de a menţine terenurile în bune condiţii agricole şi de mediu. În cazul în care agricultorul nu respectă aceste condiţii, plăţile directe la care poate avea drept sunt diminuate sau eliminate în totalitate pentru anul în cursul căruia s-a constatat nerespectarea condiţiilor.