Flexibilitate şi securitate, soluţiile europene în problema şomajului

▲ Un raport al Comisiei Europene (CE), prezentat la finele săptămânii trecute, arată cu îngrijorare un număr mare al şomerilor în rândul tinerilor ▲ Acest aspect vine în contradicţie totuşi cu numărul locurilor de muncă creat pe parcursul anului trecut, de aproximativ 6,5 milioane, o parte dintre acestea neputând fi însă „accesate“ de tineri, din cauza pregătirii profesionale precare a acestora ▲ O altă cauză ar fi însă şi lipsa unei mobilităţi, CE oferind drept soluţie pentru piaţa muncii conceptul de flexicuritate ▲ Conceptul presupune o îmbinare între flexibilitate şi securitate la locul de muncă, respectiv o abordare mai flexibilă a procedurilor de angajare şi de concediere în codurile muncii naţionale, propunând schimbarea abordării rigide a practicilor de pe pieţele muncii, din statele membre ale UE ▲

Şomajul în rândul tinerilor rămâne o problemă gravă în numeroase ţări ale Uniunii Europene, unde riscul ca aceştia să se trezească şomeri este de două ori mai mare decât în ansamblul populaţiei active, rezultă dintr-un raport prezentat la finele săptămânii trecute de Comisia Europeană. Acest lucru se întâmplă şi pentru că numeroasele programe ce au început să fie derulate în materie de reformă a muncii abia în acest moment încep să dea roade.

Rata şomajului în rândul tinerilor europeni a atins, astfel, 17,4% în 2007, şi, deşi în ţări precum Polonia, Bulgaria, Olanda şi Spania rata şomajului s-a diminuat semnificativ în aceeaşi perioadă, în alte ţări şomajul a crescut, relevă raportul, care evaluează reformele ţărilor europene în domeniul muncii.

Raportul mai precizează că aproape un tânăr din şase, adică aproape 7 milioane de persoane, încă abandonează prematur sistemul educativ, şi practic nu a fost înregistrată nici o creştere a nivelurilor de frecventare a instituţiilor de învăţământ.

La nivelul întregii populaţii active a UE, indiferent de vârstă, în ultimii doi ani au fost create 6,5 milioane de locuri de muncă, urmând ca, până în 2009, să se mai creeze alte 5 milioane. „Reformele recente de pe piaţa muncii încep să dea roade“, a comentat comisarul european pentru muncă, Vladimir Spidla, remarcând că rata angajării în Uniunea Europeană, care se situează în prezent la 66%, s-a apropiat semnificativ de obiectivul global de 70% stabilit de Comisie.

Pentru întreaga Uniune Europeană, rata şomajului, corectată de fluctuaţiile de sezon, s-a stabilit la 6,8% în decembrie, potrivit Eurostat, în vreme ce, în zona euro, aceasta este de 7,2% în aceeaşi perioadă.

6,5 milioane de locuri de muncă create în 2007

Raportul mai remarcă faptul că mediul economic favorabil a lăsat urme pozitive pe pieţele europene ale muncii. „În 2006, a fost observată, pentru prima dată în aproape un deceniu, o creştere de mare intensitate a muncii. Anul trecut, au fost create aproape 4 milioane de noi locuri de muncă, iar şomajul a atins nivelul cel mai scăzut din ultimii ani“, se menţionează în raport, care, deşi subliniază că aceste evoluţii sunt în parte ciclice, menţionează că există motive întemeiate de a crede că strategia europeană de ocupare a forţei de muncă, precum şi strategia integrată de la Lisabona produc rezultate şi că reformele structurale încep să dea roade. „Recentul declin al şomajului structural reprezintă unul din semnele cele mai evidente“, menţionează raportul.

Documentul atrage atenţia că, în plus, capacitatea de reacţie a pieţelor europene ale muncii la provocările globalizării şi ale îmbătrânirii populaţiei este încă insuficientă. „Şomajul structural este, în continuare, prea ridicat şi sunt necesare eforturi suplimentare în contextul abordării pe baza principiilor de flexicuritate, pentru ameliorarea funcţionării pieţelor europene ale muncii şi pentru facilitarea tranziţiilor în vederea eliminării obstacolelor existente cu privire la încadrarea în muncă“, se scrie în raport.

Potrivit Executivului european, segmentarea pieţei muncii rămâne o problemă majoră în numeroase ţări membre, politicile adoptate demonstrând în continuare tendinţa de a se concentra pe relaxarea reglementării pieţei muncii în favoarea noilor veniţi şi favorizarea unei mai mari diversităţi contractuale decât reformarea integrării legislaţiei muncii existente.

Executivul european atrage atenţia că reformele sistemelor de securitate socială sunt, în general, limitate la reformele sistemului de pensii. „Politicile active ale pieţei muncii, deşi din ce în ce mai personalizate, au făcut obiectul unei scăderi de buget din 2000, atât ca procent din PIB, cât şi din punct de vedere al cheltuielilor pe lucrător. În sfârşit, participarea la procesul de învăţare, care continuă în cadrul UE, de abia a progresat între 2005 şi 2006, scăzând chiar în jumătate din ţările membre, în timp ce formarea adulţilor rămâne repartizată inegal“, avertizează Comisia în raportul său, care califică aceste rezultate drept „dezamăgitoare şi îngrijorătoare pentru viitor“.

Flexibilitate şi securitate în câmpul muncii

Comisia Europeană recomandă o creştere substanţială a investiţiilor în capital uman şi o mai bună orientare spre nevoile pieţelor muncii pentru reducerea diferenţei în productivitatea muncii faţă de principalii concurenţi ai Europei pe scena mondială. „Europa trebuie să continue reformele pieţelor muncii în vederea unei ameliorări calitative şi cantitative a locurilor de muncă. O atenţie deosebită trebuie acordată persoanelor inactive şi locurilor de muncă precare. Într-o lume puternic marcată de competitivitate, o Europă îmbătrânită necesită o mână de lucru mai productivă“, avertizează Comisia.

În raportul său, Comisia a explicat că măsurile de flexicuritate se împart în două categorii. Pe de o parte, măsurile urmăresc să întărească flexibilitatea pentru a face pieţele muncii mai dinamice şi pentru a face faţă schimbărilor, datorită instrumentelor de flexibilitate atât interne cât şi externe. De exemplu, există ţări, printre care şi România, care doresc promovarea locurilor de muncă cu fracţiune de normă. Slovacia, Polonia, Luxemburg, Lituania şi România au introdus munca la distanţă, ca o nouă formă de muncă care oferă o mai mare flexibilitate. În opinia Comisiei, modificările legislaţiei de protecţie a muncii pentru lucrătorii care beneficiază de contracte pe perioadă nedeterminată sunt destul de rare, deşi ţări precum România încearcă să simplifice această legislaţie, cu toate că rezultatele politice sunt câteodată nesigure.

De asemenea, remarcă Executivul european, mai multe ţări au lansat iniţiative în favoarea unei securităţi sporite. Potrivit Comisiei, reexaminările codurilor muncii sunt destul de frecvente, inclusiv în România, dar caracterul lor pare a se modifica progresiv, existând tendinţa de a se pune mai puţin accent pe o flexibilitate sporită prin introducerea unor noi tipuri de contract, în favoarea unei abordări mai echilibrate incluzând mai multă securitate pentru lucrătorii cu contracte temporare.

Conceptul de flexicuritate propune o abordare mai flexibilă a procedurilor de angajare şi de concediere în codurile muncii naţionale. Flexicuritatea propune schimbarea abordării rigide a practicilor de pe pieţele muncii din statele membre ale UE, pe model danez. Astfel, chiar dacă ar fi mai uşor de concediat lucrători, aplicarea teoriei flexicurităţii ar face mai uşoară şi angajarea de personal, şi ar diversifica tipurile de contracte de muncă. În paralel ar fi oferite beneficii mai mari în ceea ce priveşte pregătirea continuă şi securitatea socială. Flexicuritate (flexicurity) este un cuvânt format prin alăturarea termenilor flexibilitate şi securitate. Conceptul, folosit cu referire la piaţa muncii, rezumă o tendinţă a politicilor actuale în acest domeniu, anume flexibilizarea pieţei muncii, concomitent cu sporirea securităţii.