Google, în centrul controverselor de copyright online

Spaţiul virtual ocupă un loc din ce în ce mai important în toate tipurile de activităţi din lumea reală: afacerile se negociază şi se parafează pe internet, conţinuturile culturale, dar şi opiniile se postează online, răfuielile politice se nasc pe site-uri sau bloguri, muzica se ascultă pe net, cărţile se descarcă pe calculator. În disputele de copyright online a intrat şi gigantul american Google, prin serviciile sale Google News şi Youtube, şi, mai nou, Google Book search. Conflictele sunt întreţinute de sumele uriaşe care pot fi obţinute prin postarea publicităţii online.

Comisia Europeană estimează că, în 2010, venitul din conţinutul online (muzică, filme, radio, televiziune, ziare, jocuri) va atinge cifra de 8 miliarde de euro în statele comunitare, de la mai puţin de 2 miliarde de euro în 2005.

Creşterea explozivă a venitului se datorează, potrivit Euractiv.ro, numărului crescând de produse culturale accesibile, disponibile pe pagini web, cum ar fi iTunes (pentru muzică), Netflix (pentru filme) şi amazon (pentru cărţi). Însă, autorii dosarului de pe site-ul amintit subliniază faptul că cea mai mare parte a materialului descărcat provine din paginile peer-to-peer, pe care utilizatorii partajează conţinuturi, uneori de provenienţă ilegală, şi se întreabă unde se termină „dreptul“ de acces liber la cunoaştere şi unde începe copyrightul autorilor. Se dă, aşadar, o luptă strânsă între aşa-numitele industrii culturale şi utilizatori, în paralel cu războiul între furnizorii de conţinuturi şi distribuitorii online al materialelor lor; iar „Google se găseşte în centrul furtunii“.

Gigantul motor de căutare american se află sub tirul publiciştilor în ceea ce priveşte noua funcţie de ştiri Google News şi din partea celor ce difuzează pe noul portal video YouTube, pe care l-a achiziţionat în 2006. Principala problemă este aceeaşi: modalitatea de protejare sau sporirea câştigurilor din conţinuturile utilizate sau reproduse de serviciile Google.

Mai mult, gigantul american mai are de înfruntat şi alte noi provocări potenţiale în ceea ce priveşte digitalizarea cărţilor. Iar dacă în Statele Unite s-a ajuns la un acord important cu asociaţiile autorilor şi publiciştilor, în Europa nu există încă o asemenea înţelegere şi este încă neclar ce se va petrece cu aşa-numitele lucrări „orfane“ care încă au copyright, dar ai căror proprietari nu sunt cunoscuţi.

Combaterea pirateriei online după modelul francez

Deşi a anunţat diverse acţiuni de combatere a piratieriei online, Comisia Europeană aşteaptă preluarea noului mandat al comisarilor europeni pentru a trece cu adevărat la acţiune, subiectul fiind catalogat „prea controversat“, după cum menţionează un oficial implicat în acest dosar.

Totuşi, Franţa a avut o poziţie tranşantă în acest sens, aşa-numitul „acord de la Elysee“, care se bazează pe un raport scris în numele autorităţilor franceze de către Denis Olivennes, şi, care, sprijină ideea unei abordări gradate în trei paşi a combaterii pirateriei, ultimul pas fiind suspendarea sau anularea conexiunii utilizatorilor care descarcă ilegal material cu copyright.

Conform propunerilor franceze, ar trebui înfiinţată o nouă autoritate pentru aplicarea sancţiunilor asupra celor care nu se conformează, furnizorii de servicii internet ar implementa măsuri de filtrare şi ar aplica sancţiunile în numele noii autorităţi.

Controlul internetului reprezintă o măsură controversată, întrucât, scrie „Euractiv“, implică unele probleme sensibile, cum ar fi cenzura; aceeaşi măsura ar fi complexă din punct de vedere tehnic şi cu posibilităţi mari de a produce greşeli. De asemenea, furnizorii de internet ar putea întrerupe o conexiune greşită sau ar pedepsi o întreagă clădire pentru presupusele greşeli ale unui singur utilizator. În plus, nu este uşor de hotărât cine ar trebui să implementeze asemenea sancţiuni.

Cine s-ar putea transforma în viitorii poliţişti ai internetului?

Furnizorii de servicii internet militează mult pentru ca o asemenea responsabilitate să nu le revină lor. „Nu dorim să devenim poliţiştii internetului“, au subliniat în diverse ocazii aceştia. În această luptă, ei s-ar putea baza numai pe sprijinul grupurilor de consumatori, care sunt mult mai motivaţi împotriva filtrării internetului şi a paginilor web peer-to-peer.

Ambiguitatea reglementărilor prezente a provocat o sumedenie de interpretări în contextul legislativ naţional al statelor membre. În Franţa, casa de licitaţii online eBay a fost forţată în 2008 să plătească daune semnificative creatorului de modă Louis Vuitton pentru vânzarea de bunuri de lux falsificate. Însă acest lucru nu se întâmplă şi în alte state comunitare.

Între timp, descărcarea ilegală se răspândeşte spre noi forme de conţinuturi, industria muzicală şi cea cinematografică fiind lovite până acum cel mai mult de piraterie, însă şi companiile de televiziune simt greutatea produsă de transmiterea gratuită a evenimentelor sportive cu copyright de către din ce în ce mai multe pagini web.

Google News şi Youtube, în centrul controverselor asupra copyrightului

Consumatorii nu sunt singurii acuzaţi de violarea de copyright în mediul online, giganţii web se trezesc uneori în prim-planul utilizării de modele de afaceri care, se pare, pun în pericol recompensarea echitabilă a producătorilor de conţinuturi. În ceea ce priveşte copyrightul online, Google este, în special, vizat. În ochii publiciştilor, cel mai controversat serviciu oferit de Google este compilatorul de ştiri Google News. Mulţi îl adoră întrucât acesta atrage cititorii prin reproducerea unor extrase scurte ale conţinuturilor lor. Ei recunosc că „dacă nu eşti pe Google News, nu exişti ca media“.

Cu toate acestea, marile agenţii de ştiri ca France Presse (AFP) şi Associated Press (AP) au dat în judecată Google pentru reproducerea ilegală a materialelor lor. După negocieri îndelungate, gigantul motor de căutare a reuşit să ajungă la o înţelegere cu aceste agenţii. Publiciştii belgieni de la Copiepresse, care reprezintă principalele ziare naţionale francofone, au mers mai departe, cerând Google să nu reproducă ştirile sale şi obligând gigantul american la plata unei amenzi. Cazuri similare sunt în curs împotriva serviciilor de ştiri oferite de alte două mari motoare de căutare: Yahoo! şi MsN (Microsoft).

Lupta s-a acutizat însă după momentul în care Google a început să utilizeze publicitate pe compilatorul său american de ştiri şi va aduce în contul său venituri directe, iar înţelegerile oficiale sau neoficiale încheiate cu principalele companii media s-au bazat până acum pe presupunerea implicită că Google nu va avea profit de pe urma conţinuturilor pe care le ia gratis de pe paginile lor web.

Disputele juridice în ceea ce priveşte Google News au fost egalate de altele similare în Statele Unite şi Europa, în ultima perioadă, în jurul Google Book search, proiectul revoluţionar de digitalizare a cărţilor care nu se mai editează.

Google a devenit, din octombrie 2008, mare vânzător de cărţi, lăsând cu mult în urmă alţi concurenţi în ceea ce priveşte numărul de cărţi ofertate.

În Uniunea Europeană nu există însă nici o înţelegere în această direcţie, Comisia Europeană încercând să găsească o soluţie în acest sens.

În disputele de copyright online se remarcă şi descărcarea de videoclipuri şi, iarăşi, în centrul atenţiei se află Google, cu serviciul său YouTube, cea mai populară pagină web de partajare videoclipuri din lume, arată Euractiv.ro. În acest caz, studiourile se plâng de competiţie neloială, serviciul gigantului american fiind dat în judecată de foarte multe studiouri şi televiziuni care îşi estimează pierderile la sute de milioane de euro. În acest sens, o soluţie posibilă ar putea fi „Video ID“, un dispozitiv tehnologic prin care YouTube poate urmări videoclipurile care au fost descărcate ilegal sau privite pe canalele sale. Deţinătorii drepturilor pot apoi decide dacă le păstrează pe YouTube, le pot retrage sau pot face bani din utilizarea lor.

Ce este copyrightul?

În lumea digitală se aplică aceleaşi legi ale proprietăţii intelectuale şi drepturilor de autor ca şi pentru toate celelalte creaţii originale.

Operele literare şi artistice sunt protejate de „Convenţia de la Berna pentru protecţia Operelor Literare şi Artistice“, care datează din 1886, fiind revizuită în 1971. După Convenţia de la Berna nu mai este necesară indicarea faptului că o operă este protejată de drepturile de autor atât timp cât „proprietatea intelectuală a unei opere literare, artistice sau ştiinţifice corespunde autorului pentru simplul fapt că el a creat-o“ şi „sunt considerate obiecte ale proprietăţii intelectuale toate creaţiile originale literare, artistice şi ştiinţifice exprimate prin orice mediu şi pe orice suport, tangibile sau intangibile, cunoscute acum sau care se vor inventa în viitor“.

Potrivit legislaţiei, nu pot fi folosite conţinuturile, imaginile, logo-urile unui produs de orice fel, fără acordul prealabil al autorului sau fără menţionarea sursei.