Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Actualitate socială „Imigranţii şi salariile lor ridicole sunt indispensabili fragilei economii a portocalelor“

„Imigranţii şi salariile lor ridicole sunt indispensabili fragilei economii a portocalelor“

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Actualitate socială
Un articol de: Bogdan Cronţ - 15 Ian, 2010

Într-un material publicat, marţi, de cotidianul italian „La Stampa“, sub titlul: „Noii sclavi, ultimul bastion împotriva mafiei“, jurnalistul Barbara Spinelli face o radiografie a revoltei imigranţilor de origine africană din localitatea italiană Rosarno. „Revolta sezonierilor africani din câmpia de la Gioia Tauro, regiunea Calabria, ridică încă o dată perdeaua asupra condiţiilor de viaţă şi de muncă ale imigranţilor din Italia. Obligaţi să părăsească oraşul, aceşti clandestini sunt acum - la Rosarno, ca şi în alte locuri - singurii care se ridică împotriva mafiilor active în mai multe regiuni“, este de părere editorialistul cotidianului italian

Viitorul în care suntem deja începe în câmpia de la Gioia Tauro: la Rosarno, în provincia Reggio Calabria, unde o veritabilă gherilă urbană a avut loc între 7 şi 10 ianuarie. Aici se acumulează problemele majore ale civilizaţiei noastre: populaţii întregi fug de sărăcie şi de război; temerile care poluează vieţile imigranţilor şi rezidenţilor; vânătorile de oameni împotriva celor „diferiţi“ şi o mafie globalizată -descrie tabloul care a generat acest conflict jurnalistul Barbara Spinelli. Se adaugă la acest lucru imposibilitatea de a opri migraţia, întrucât de mult timp nu mai sunt italieni, sau cetăţeni din ţările bogate care să accepte să facă, pentru acelaşi salariu, munca pe care vin să o facă africanii. Şi, în sfârşit, ipocrizia celor care cred că răspunsul ar putea fi găsit într-o identitate monoculturală care ar trebui restaurată. La Rosarno, negrii luptă împotriva patrulelor private organizate de locuitori, infiltraţi de Ndrangheta (mafia calabreză) şi înarmaţi cu puşti.

Imigranţii africani au rupt „omertŕ“

Pentru Ministerul de Interne, revoltele nu sunt asociate mafiei, ci migraţiei ilegale pe care vrea să o elimine, rezolvând astfel toate relele, subliniază Barbara Spinelli. Este o amăgire. Italia are, de ani de zile, o reputaţie sumbră, care îi sperie pe imigranţi. Culmea impudorii este atinsă atunci când miniştrii noştri citează revoltele imigranţilor în Spania sau Franţa, ca şi cum greşelile altora le-ar putea înnobila pe ale noastre. Ca şi cum nu ar exista, în Italia, acest necaz suplimentar care este mafia. Revoltele din ultimele zile sunt, de fapt, consecinţa şi revelatorul eşecului Statului. Revoltele de astăzi au în spate o lungă istorie. Imigranţii care, la Rosarno, au răspuns cu o furie distructivă sunt aceiaşi care, în decembrie 2008, se răzvrătiseră împotriva Ndranghetei. Patru dintre ei fuseseră răniţi, iar africanii au făcut atunci ceva ce italienii nu mai fac de ani de zile: au ieşit în stradă pentru a cere Statului mai multă justiţie, mai multă legalitate. Ei au contribuit cu mult curaj la anchetele judecătorilor, rupând „omertŕ“ (codul tăcerii) şi asumându-şi riscuri mari. Chiar lipsiţi de permis de şedere şi riscând expulzarea, ei şi-au denunţat agresorii pe faţă. Este, deci, adevărat, aşa cum scrie şi autorul cărţii „Gomorra“, Roberto Saviano, că africanii vor salva Rosarno şi, probabil, şi Italia, se arată în editorialul publicat în „La Stampa“.

Motivele furiei

Acum puţin mai mult de un an, africanii din Castel Volturno s-au revoltat, după ce un grup de membri ai Camorra, mafia napolitană, uciseseră şase dintre ei cu sânge rece. Ce s-a întâmplat apoi este un dezastru previzibil şi, pentru a-l înţelege, este suficient să priveşti condiţiile de trai ale acestor africani, denunţate de către organizaţiile umanitare. Reportajele realizate de organizaţia Medici Fără Frontiere vorbesc despre o criză umanitară în câmpia de la Gioia Tauro. Este greu să descrii altfel aceşti africani care trăiesc în clădiri industriale abandonate, în jurul unor focuri şi, mai ales, în jurul unor munţi de gunoaie, în adăposturi de carton sau în corturi, lipsiţi de instalaţii sanitare. Peisaje care amintesc Gaza, sau mahalalele din Pakistan. Este o minciună de a pretinde că această obscenitate este rezultatul unei toleranţe excesive faţă de imigranţii ilegali. Noi suntem cei care au chemat aceşti africani să vină să culeagă portocale, ştiind că nimeni altcineva nu ar face-o la acelaşi preţ şi pentru atâtea ore pe zi (25 de euro pentru o zi de 16-18 de ore, dintre care 5 merg în buzunarele coordonatorilor mafioţi şi şoferilor de autobuz). După ce am tolerat toate acestea, şi am turnat în regiune milioane de euro care au căzut în buzunarele mafioţilor sau politicienilor corupţi, nu ar mai trebui să ne pretindem indignaţi. Turbulenţele din ultimele zile nu sunt surprinzătoare: dacă aceşti africani nu sunt consideraţi ca fiind oameni, este imposibil ca, la fel ca în „Fructele Mâniei“, de John Steinbeck, să nu izbucnească o revoltă, mai devreme sau mai târziu, atrage atenţia editorialistul italian.

„Problema pe care trebuie să o rezolvăm nu este cea a identităţii italiene, ci a identităţii umane“

Odată cu amplificarea catastrofelor climatice, exodurile vor deveni enorme, este de părere Barbara Spinelli. Crizele mari trebuie să fie înfruntate cu ambiţii mari, fondatoare de noi solidarităţi. A gândi integrare pe scară largă înseamnă astăzi a pregăti viitorul. Unii spun că, renunţând din ce în ce mai mult la rădăcinile noastre şi trăind înconjuraţi de oameni care nu sunt ca noi şi ne condamnă la metisaj, ne pierdem identitatea. Şi asta este o minciună. În realitate, ne-am schimbat deja: nu pentru că metisajul este deja o realitate, ci pentru că identitatea noastră nu mai este cea curioasă, primitoare, care era atunci când noi emigram masiv şi eram confruntaţi cu violenţa. Identitatea pe care am pierdut-o nu o vom regăsi decât dacă nu o trădăm inventându-ne o identitate falsă; numai dacă descoperim că problema pe care trebuie să o rezolvăm nu este cea a identităţii italiene, ci a identităţii umane, este concluzia editorialului publicat de jurnalista italiană Barbara Spinelli în cotidianul „La Stampa“.

În urma africanilor, apar românii şi bulgarii

Muncitorii temporari africani nici nu au părăsit bine regiunea, că o altă comunitate de muncitori emigranţi a prins rădăcini: cea a românilor şi a bulgarilor care nu au nevoie de permise de sejur şi pentru care angajatorii italieni nu riscă o amendă pentru munca la negru, sau protejarea imigraţiei clandestine, notează cotidianul „La Stampa“. „Se încadrează mai bine şi a început deja schimbul“, mărturiseşte ziarului un patron agricol din regiune. „În ciuda războiului declanşat de către Ndrangheta, imigranţii şi salariile lor ridicole sunt indispensabile fragilei economii a portocalelor. O economie ale cărei profituri scad în fiecare an în asemenea stadiu, încât mulţi agricultori preferă să nu mai organizeze culesul şi se mulţumesc cu subvenţiile acordate de Uniunea Europeană (de la 800 la 1.200 de euro pe hectar) şi cu economisirea salariului pe care l-ar fi plătit imigranţilor africani“, scrie „La Stampa“.