Încălzirea globală, provocarea secolului XXI

▲ Statele lumii s-au angajat să negocieze măsuri dramatice de luptă împotriva încălzirii globale ▲ Statele Unite au acceptat cu greu un prim acord asupra reducerii emisiilor de CO2 ▲ ONU avertizează că, numai în 2007, s-au înregistrat pagube de 25 de miliarde $ din cauza anomaliilor meteorologice ▲

Alături de terorism şi criza resurselor energetice, problema încălzirii globale a devenit una dintre cele mai importante ale lumii moderne. Schimbările climaterice dramatice din ultimii 30 de ani, accelerarea degradării aerului, apei şi solului sau alterarea stratului de ozon forţează politicienii lumii la măsuri urgente.

Punerea de acord a tuturor ţărilor lumii asupra unui plan comun de luptă pentru sănătatea mediului presupune însă depăşirea multor interese particulare. Diminuarea emisiilor de carbon ale industriei presupune, cel puţin pe termen scurt, sacrificii financiare şi costuri sociale. În ciuda acestor lucruri, conferinţa internaţională de la Bali a reuşit să dea speranţa unui acord mondial asupra diminuării încălzirii globale.

Bali, ultima şansă

Aşteptată cu un imens interes de comunitatea internaţională, întâlnirea statelor lumii de la Bali (Indonezia) a fost pe punctul de a se transforma într-o catastrofă diplomatică. Eventualul eşec al acestei reuniuni pe teme de mediu ar fi dus la o situaţie în care nu ar mai fi existat nici un acord în privinţa ecologiei globale după expirarea în 2012 a Protocolului de la Kyoto. Totuşi, la începutul lunii decembrie, delegaţii la conferinţa ONU din Insula Bali pe tema schimbărilor climatice au ajuns la o înţelegere asupra a ceea ce numesc „o foaie de parcurs“. Acest document înseamnă că vor exista 2 ani de negocieri în care să se stabilească un acord care să înlocuiască Protocolul de la Kyoto, semnat în urmă cu 10 ani. În document se invocă necesitatea unor reduceri majore ale emisiilor de gaze în atmosferă - considerate o cauză a schimbărilor climatice -, dar nu sunt precizate nişte obiective concrete pe care ţările să le îndeplinească în mod obligatoriu.

Dezbaterile nu au fost lipsite de incidente. Responsabilul ONU pentru Mediu, Yvo de Boer, a cedat nervos în timp ce încerca să răspundă unor acuzaţii formulate de delegaţia chineză la adresa Convenţiei ONU privind schimbările climatice. Cu barba tremurândă, acesta s-a oprit câteva secunde, a închis ochii şi cu greu şi-a stăpânit lacrimile. A ieşit din sală, iar atunci când a revenit la discuţii a fost întâmpinat cu aplauze. Yvo de Boer se arătase îngrijorat de posibilitatea ca negocierile asupra proiectului de tratat climatic global să eşueze: „Suntem într-o situaţie în care e vorba de totul sau nimic. Dacă nu reuşim să ne facem treaba la timp pe viitor, totul se va spulbera ca un castel de cărţi de joc“.

SUA cedează în faţa lumii

Tensiunea a atins un punct culminant la Bali când negocierile păreau să se îndrepte către un eşec din cauza Statelor Unite. Washingtonul se opunea stabilirii unor obiective concrete pentru diminuarea poluării, fapt cerut insistent de Uniunea Europeană. Până în ultimul moment părea că Statele Unite vor respinge şi documentul care, în cele din urmă, a fost semnat în Bali.

Totuşi, după consultări cu Casa Albă, negociatorul şef american Paula Dobriansky s-a reîntors la conferinţă, anunţând că ţara sa s-a răzgândit. „Statele Unite sunt foarte hotărâte să se angajeze în acest efort global, dar vrem doar să ne asigurăm că vom acţiona cu toţii împreună. Aşa că, domnule preşedinte al ONU, daţi-mi voie să spun că vom merge mai departe şi, privitor la această chestiune, suntem astăzi în consens“, a declarat reprezentantul SUA, spre bucuria generală a delegaţilor.

Raport sumbru al ONU

Acordul de la Bali vine în urma unui raport redactat de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) care arată pericolele şi provocările din anii care vin. Concluzia esenţială a acestui document este că cel mai mult de suferit de pe urma încălzirii globale vor avea tot ţările cele mai sărace ale lumii, care sunt afectate deja major de consecinţele modificărilor climatice.

Omenirea mai are puţin timp la dispoziţie pentru a evita consecinţele potenţial catastrofale ale modificărilor climatice, se spune în ultimul raport privind dezvoltarea mondială. În acest scop, emisiile de CO2 trebuie reduse cu 80% până în 2050, pentru a încetini încălzirea globală.

În plus, schimbările climatice ar putea reduce la jumătate productivitatea agricolă a continentului african, în special din cauza secetei. O creştere a temperaturii globale cu peste două grade Celsius ar putea arunca în foamete alte 600 de milioane de persoane în Africa. Alte 200 de milioane şi-ar pierde locuinţele în inundaţii, potrivit documentului amintit. 400 de milioane de oameni ar putea fi afectaţii de maladii grave, precum malaria.

Cât de mare este încercarea care stă în faţa omenirii ne arată statisticile raportului experţilor ONU, care cuprinde cifre înfricoşătoare. Guido Schmidt-Traub: „O statistică impresionantă pentru mine este că doar cei 19 milioane de locuitori ai New York-ului produc mai multe gaze cu efect de seră decât cele 766 de milioane de persoane din cele mai sărace ţări ale lumii. Aceste gaze, odată emise, rămân în atmosferă timp de 100 de ani. Efectul este deci tot mai mare. De exemplu, un cetăţean britanic emite în fiecare an 1.100 de tone de dioxid de carbon, faţă de doar 23 de tone pe cap de locuitor în India.“

Date care arată clar cine este responsabil pentru încălzirea climatică din prezent: statele industrializate.

Scepticii încălzirii globale

În ciuda eforturilor susţinute de a determina o schimbare ecologică la nivel planetar, aşa-numiţii „sceptici“ în privinţa climei reuşesc în continuare să deruteze opinia publică. Printre cei mai renumiţi sceptici se numără Richard S. Lindzen, profesor universitar la Massachusetts Institute of Technology (SUA), cu merite academice excepţionale. Teoria lui Lindzen este că premisele unei creşteri a temperaturii cu între 2 şi 4,5 grade Celsius sunt exagerate. În opinia sa, chiar dacă volumul emisiilor de dioxid de carbon se dublează, încălzirea va măsura doar 0,5 grade Celsius. Iar aceasta, continuă el, n-ar fi deloc o catastrofă, ba dimpotrivă: „De fiecare dată când planetă a suferit un proces de încălzire, s-au înregistrat mai puţine epidemii, mai puţine perioade de foamete, iar per ansamblu a sporit prosperitatea. Să luăm de pildă Evul Mediu în Europa. Ştiţi, cercetătorii în domeniul climei consideră perioadele mai calde din trecut, iar unele dintre ele au fost destul de calde, drept perioade climatice optime. Teama noastră de căldură este un fenomen recent. Care ne stăpâneşte până ieşim la pensie. Când toată lumea migrează în zonele calde“.

Mai mult, Lindzen consideră că dezbaterile despre încălzirea planetei sunt exploatate de către majoritatea politicienilor în scopuri private: „Mişcarea de protecţie a mediului vede în aceste dezbateri o cale de a strânge fonduri, cu care baza ei de finanţare nu va dispărea niciodată. Iar orgoliile politicienilor le dictează acestora că intenţia de salvare a planetei este una nobilă“.

Germania devine campioana ecologismului

Fără a lua în seamă cârcotelile unor anumiţi savanţi excentrici sau ezitările Statelor Unite, Guvernul de la Berlin s-a hotărât să dea un exemplu în privinţa ecologiei. Astfel, la mijlocul lunii decembrie, cabinetul german a aprobat un pachet de 14 legi vizând protecţia climei. Oficialii de la Berlin cred că mai buna izolare termică a caselor, standarde mai severe în privinţa renovării clădirilor şi promovarea hotărâtă a energiilor refolosibile ar putea degreva bugetele împovărate de preţul mare al petrolului, gazelor şi curentului electric. Acest lucru ar putea reduce totodată substanţial emisiile de gaze cu efect de seră. În aceeaşi direcţie se vizează şi promovarea producţiei de energie din resurse curate precum energia solară şi eoliană.

Dar toate aceste demersuri sunt insuficiente spre a permite realizarea ambiţiosului program ecologic al Guvernului german, care doreşte reducerea cu nu mai puţin de 40% a emisiilor de gaze cu efect de seră, până în anul 2020. Chiar şi ministerul german al Mediului a estimat că, în ciuda optimsimului, acest pachet de legi va realiza doar o reducere de 36% şi că rămân de găsit modalităţi de a se acoperi şi restul de 4 procente. O soluţie ar fi impunerea de noi reglementări în domeniul auto, fapt care ar constitui o provocare uriaşă pentru industria de profil.

În căutarea maşinii fără noxe

Lupta împotriva schimbărilor climaterice nu se duce numai la Conferinţa Internaţională de la Bali, ci şi în fabricile de maşini din Germania, de exemplu. Astfel, Mercedes vrea să preia rolul de lider şi pune accentul pe construcţia de motoare pe bază de celule de combustibil. Cercetările inginerilor nemţi durează de 10 ani, iar acum se doreşte începerea producţiei de serie. Cu seria modelului A, Mercedes are cea mai mare flotă de autoturisme pe bază de celule de combustibil din lume, iar planul este să se treacă şi la clasa superioară, programată a ieşi pe piaţă în anul 2010.

Totuşi, organizaţiile ecologiste acuză concernele auto că ignoră dificultăţile producţiei de hidrogen, subliniind că el nu se poate obţine decât prin electroliză, proces care necesită curent electric. Ecologiştii îşi argumentează poziţia prin faptul că tot consumul de energie pentru a produce hidrogen face operaţiunea neprofitabilă.

Alţi producători auto şi-au îndreptat însă deja atenţia spre variante diferite de combustibili prietenoşi cu mediul. Astfel, în Brazilia, Renault şi Volkswagen oferă deja modele cu motoare hibrid care folosesc etanol fabricat din porumb. Există însă şi aici pericolul ca suprafeţe întregi de teren arabil sau chiar păduri să fie folosite exclusiv pentru obţinerea de etanol, provocând noi probleme sociale şi de mediu. Căutarea soluţiilor optime de ecologizare a societăţii moderne rămâne deci o problemă deschisă, una dintre cele mai mari provocări mondiale ale deceniilor care vin.