Independenţa energetică a UE, la mâna Turkmenistanului

▲ Eşecul negocierilor dintre Turcia şi Turkmenistan pune în pericol soarta gazoductului Nabucco, precum şi independenţa energetică a UE faţă de Rusia ▲ Potrivit presei turce, discuţiile cu turkmenii au eşuat, Turkmenistanul fiind unul dintre principalii producători de gaze care ar fi trebuit să alimenteze Nabucco ▲ Conducta ce va porni din Turcia spre Austria ar asigura un sfert din necesarul de gaze din Europa ▲

Viitorul proiectului Nabucco, promovat de Uniunea Europeană pentru reducerea dependenţei energetice faţă de Rusia, este în pericol, întrucât discuţiile între liderii turci şi turkmeni, pentru asigurarea livrărilor de gaze către Turcia au eşuat, potrivit unei publicaţii turceşti citate de RIA Novosti.

Cotidianul Cumhuriyet a relatat că liderii turci nu au reuşit să ajungă la un acord cu preşedintele Turkmenistanului, Gurbanguli Berdimuhamedov, pentru furnizarea de gaze turkmene către Turcia, pentru alimentarea conductei Nabucco. În lipsa sprijinului Turkmenistanului, producător important de gaze naturale din Asia Centrală, proiectul Nabucoo este nerealist, a comentat publicaţia. Rusia, Turkmenistanul şi Kazahstanul au încheiat un acord, în decembrie 2007, pentru ca livrările de gaze din zona caspică să aibă loc prin intermediul Rusiei.

În plus, autorităţile de la Moscova au încheiat în acest an acorduri cu Bulgaria şi Serbia privind participarea acestor state la proiectul de construcţie a gazoductului South Stream, care va transporta gaze din Asia Centrală către Europa. Gazoductul Nabucco, care urmează să traverseze Turcia şi regiunea balcanică spre Austria, va avea o lungime totală de circa 3.300 de kilometri şi reprezintă un element central al planurilor UE de reducere a dependenţei Europei faţă de importurile de gaze din Rusia.

Construcţia gazoductului va începe de la Ankara

Turcia şi Uniunea Europeană (UE) au ajuns la un acord ca punctul de pornire al conductei Nabucco să fie la Ahiboz, în apropierea capitalei Ankara, a anunţat un înalt oficial turc, citat de Reuters. Uniunea Europeană va oferi sprijin financiar pentru construirea instalaţiilor de pompare a gazelor naturale de la Ahiboz. „Susţinerea Uniunii Europene, inclusiv sprijinul financiar, va ajuta la realizarea infrastructurii care va transforma Ahiboz într-un nod energetic“, a spus acelaşi oficial turc. Gazoductul Nabucco, în valoarea de 4,6 miliarde de euro, va transporta anual 21 de miliarde de metri cubi de gaze naturale din regiunea caspică către ţările europene, reducând astfel dependenţa Europei Occidentale faţă de resursele de gaze ruseşti. Construcţia conductei urmează să înceapă în 2010, iar primul transport de gaze va avea loc în 2013.

Proiect finanţat de UE

Având în vedere importanţa strategică a acestui proiect, oficialii europeni sunt decişi să participe cu fonduri consistente pentru realizarea Nabucco. Analiştii UE recomandă într-un raport lansat recent că Uniunea ar trebui să acorde fonduri pentru a scăpa cât mai rapid de dependenţa de Rusia. Conform raportului, intitulat „Gestionarea diversităţii într-o Europă în creştere: o perspectivă românească asupra procesului de reformă a Bugetului Uniunii Europene“, Nabucco „ar trebui implementat şi ar trebui să primească fonduri de la UE“. Totodată, analiştii consideră că, dată fiind dependenţa energetică a UE faţă de resursele externe de energie, scopul trebuie să fie creşterea securităţii energetice, iar bugetul UE ar putea fi unul dintre instrumentele majore care ar putea fi utilizate în această direcţie. În ultima vreme, Nabucco s-a confruntat cu o serie de abandonuri care pun în pericol existenţa acestui proiect. De altfel, acest proiect este susţinut până şi de SUA, deoarece prin Nabucco ar urma să fie asigurat un sfert din necesarul de gaze naturale din Europa.

Importanţa Nabucco

Gazele naturale constituie o sursă promiţătoare şi contemporană de energie primară, cu efecte pozitive asupra mediului, atrăgând un interes deosebit. Cererea prezentă de energie a diverselor economii este principala iniţiativă pentru noi investiţii în sectorul gazier şi se concentrează în prezent asupra transportului de gaze naturale către pieţele de desfacere cu cerere a acestei comodităţi. Având o structură puternic industrializată şi tendinţe de creştere, necesarul de energie în ţările europene este în continuă creştere, iar în absenţa unei surse suplimentare de energie primară aceste economii se vor confrunta cu o creştere continuă a cererii de gaze în viitorul apropiat. În plus, pentru a asigura furnizarea de energie este necesară diversificarea surselor de aprovizionare, ceea ce constituie un aspect delicat al politicilor energetice în Europa.

În acest sens s-a iniţiat proiectul Nabucco, cu participarea a cinci companii de profil, respectiv: BOTAS din Turcia, Bulgargaz din Bulgaria, Transgaz din România, MOL din Ungaria şi OMV Erdgas din Austria, cu scopul de a conecta şi valorifica rezervele promiţătoare de gaze naturale din Zona Mării Caspice şi Orientul Mijlociu, cu pieţele europene.

Istoricul gazoductului

Cele cinci companii au semnat în data de 11 octombrie 2002, la Viena, un Acord de cooperare privind înfiinţarea unui „consorţiu“ în vederea efectuării unui studiu de fezabilitate privind crearea unei rute complet noi de transport a gazelor naturale din zonele de producţie mai sus menţionate, prin construirea unei conducte pe teritoriul celor cinci ţări şi care să aibă ca punct de plecare graniţele Turciei cu Georgia şi Iran, iar ca punct final nodul Baumgarten din Austria (nod important în care sunt colectate gazele ruseşti care sunt tranzitate către vestul Europei). De asemenea, se va lua în calcul legarea la conducta de transport şi a altor surse de gaze disponibile din zonă, (Siria, Irak, Egipt).

Importanţa acestui proiect a fost recunoscută şi de către organismele comunitare prin includerea de către Comisia Europeană a acestuia în programul TEN (Trans European Networks) pe lista de proiecte prioritare. Această includere presupune şi finanţarea de către Comisia Europeană a 50% din valoarea de realizare a studiului, restul de fonduri necesare fiind asigurat din fondurile proprii ale celor cinci companii.

Pieţe ale conductei Nabucco

În jurul Europei există suficiente surse care să acopere creşterea preconizată a cererii de gaze în Europa pentru următoarele decenii, dar în prezent nu există suficiente posibilităţi de transport a acestor volume de gaze naturale către pieţele gaziere europene.

De asemenea, datorită faptului că pentru anumite regiuni din partea centrala a Europei de Vest şi Balcani, distanţa de la Marea Caspică este mai scurtă decât faţă de alte surse (în principal Rusia), se consideră că în acest sens Nabucco este un proiect competitiv. Analiza de piaţă a dovedit aceste presupuneri. Aceste rezultate indică un volum posibil de transportat, începând cu livrări de 8 miliarde de mc în 2011, şi cu o creştere treptată până la volume de 25-31 miliarde mc în anul 2020.

▲ Ce este Nabucco

Proiectul Nabucco are drept scop diversificarea surselor de aprovizionare cu energie ale Uniunii Europene, care este dependentă de Rusia, prin construirea unui gazoduct care va porni de la Marea Caspică şi va ocoli Rusia. Conducta va avea o lungime de 3.300 de kilometri, iar lucrările de construcţie ar trebui să înceapă în 2012. Costul estimat al lucrărilor depăşeşte 4,5 miliarde de euro. În funcţie de situaţie, gazele naturale vor proveni din Iran, Irak, Azerbaijan şi Kazakhstan. Companiile interesate de construirea gazoductului sunt Botas (Turcia), OMV (Austria), MOL (Ungaria), Bulgargaz (Bulgaria) şi Transgaz (România).

▲ România trebuie să scumpească gazele interne

România s-a angajat faţă de CE să majoreze anual preţul gazelor din producţia internă, astfel încât acesta să ajungă la nivelul cotaţiei de import, din considerente concurenţiale, a afirmat preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), poziţie diferită de cea a MEF, care susţine că alinierea preţurilor nu a fost un subiect de negociere cu UE. În discuţiile cu Comisia Europeană, România s-a angajat, în 2001, să crească preţul gazelor interne cu 25 de dolari pe 1.000 de metri cubi pe an, până la nivelul celor din import, proces care ar fi trebuit să se încheie în 2007, an pentru care se estima un preţ de 140 de dolari/1.000 de metri cubi. Angajamentul faţă de CE a fost luat pentru ca producătorii români să nu vândă gaze la preţuri mai mici decât cele europene.