Investitorii, cu ochii pe agricultura românească

▲ În contextul prăbuşirii unor sectoare precum construcţiile, cauzată de criza economică, agricultura românească redevine atractivă pentru investitori, scrie ziarul britanic „Financial Times“ ▲ Mai mult, băncile sunt interesate de agricultură din ce în ce mai mult, creându-şi departamente speciale destinate afacerilor din mediul rural ▲

Toată lumea vorbeşte despre agricultură, notează, într-unul din articolele consacrate României în ediţia de luni, 28 septembrie, cotidianul britanic „Financial Times“ (FT), remarcând că bancherii, politicienii şi oamenii de afaceri laudă virtuţile acestui sector în care România deţine un avantaj natural.

Mircea Geoană, liderul şi candidatul Partidului Social Democrat la alegerile prezidenţiale din luna noiembrie, susţine că, deşi ţara are un potenţial enorm pentru agricultură, 70% din produsele agricole sunt importate.

„Terenul nostru agricol ar putea hrăni 80 de milioane de persoane“, intervine şi consilierul lui Geoană, reiterând mândria recentă pe care românii o resimt faţă de acest sector.

Guvernul român, o coaliţie între Partidul Social Democrat şi Partidul Democrat Liberal, a preluat conducerea acestor voci, ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, anunţând recent că România va încerca să obţină postul de comisar european pentru Agricultură în noua Comisie Europeană, care urmează să fie numită în această toamnă, scrie ziarul britanic.

Potrivit „FT“, o parte din entuziasm rezultă dintr-o vânătoare după venituri din ce în ce mai disperată într-un mediu economic mai dificil. Vara trecută, România a asistat la sfârşitul unui boom al preţurilor la proprietăţi care a durat opt ani, început odată cu anul 2000, şi continuând cu momentul în care România a aderat la UE. În momentul culminant al acestui boom, preţurile la terenuri şi la proprietăţi în Bucureşti au atins niveluri nu departe de cele întâlnite în capitalele Europei Occidentale.

În acest context, sectorul agricol şubred al României, cu doar 35.000 de ferme suficient de mari pentru fi conduse ca afaceri în domeniu şi a atrage subsidii de la UE, şi alte 4 milioane de gospodării aproape de nivelul de subzistenţă, părea, în timpul boom-ului economic, extrem de neatractiv pentru investitori, creditori şi angajatori, subliniază „FT“.

În acest an însă, odată cu programul de austeritate prevăzut în acordul de întrajutorare cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), cu piaţa imobiliară îngheţată şi cu mulţi angajatori întâmpinând probleme, investitorii şi creditorii au devenit interesaţi de acest sector, în trecut neglijat.

Departamente speciale în interiorul băncilor, pentru creditele din agricultură

Băncile sunt interesate de agricultură din ce în ce mai mult. Spre exemplu, Unicredit Ţiriac, o subsidiară românească a unei bănci italiene, a evoluat de la a împrumuta puţini bani producătorilor români, anul trecut, la crearea unui departament destinat afacerilor din agricultură, în acest an.

În pofida ratelor dobânzii mari la împrumuturi, fermele sunt profitabile, însă capitalul nu este suficient pentru a asigura un viitor sigur pentru agricultura românească. Potrivit lui Gabriel Popescu, economist specializat în agricultură la Academia de Ştiinţe Economice, investiţiile de capital sunt relevante doar pentru producătorii conectaţi la piaţă. Capitalizarea este relevantă doar pentru cele 35.000 de ferme suficient de mari pentru a fi considerate afaceri în acest domeniu. Pentru politicile publice, provocarea nu este de a face gospodăriile mai eficiente, ci de a deschide sistemul şi a le face participante pe piaţă, explică el.

De asemenea, avertizează Popescu, indiferent care ar fi entuziasmul politic pentru acest sector, Guvernul trebuie să îl trateze cu atenţie, în condiţiile în care România a avut trei reforme agricole în ultimii 20 de ani - în 1991, atunci când au fost create fermele în regim de cooperativă, în 2000, atunci când au fost privatizate fermele de stat, şi în 2007, atunci când România a aderat la UE.

Între timp, investitorii mari din agricultură, cum ar fi grupul Smithfield, se obstinează în ceea ce priveşte România, în condiţiile în care această ţară „era cunoscută, odată, drept grânarul Euro-pei“. Smithfield, cu vânzări anuale de 145 de milioane de dolari, a investit 600 de milioane de dolari din momentul în care intrat pe piaţa din România în 2004 şi a anunţat recent o investiţie de încă 35 de milioane de dolari în fermele de porci.