Lecție de prim ajutor pe Arena Națională

Puțin peste 10.000 de persoane s‑au strâns pe Arena Națională, în data de 28 mai, pentru a participa la ceea ce s‑a dorit a fi cel mai mare curs de resuscitare din lume. Nu a fost doborât recordul mondial, însă a fost o veritabilă lecție de salvare de vieți, care ar putea premerge o eventuală intrare în Cartea Recordurilor, la eveniment viitor asemănător.

Forfota a început să cuprindă Arena Naţională de la orele amiezii, grupuri de tineri, părinţi cu copii, vârstnici păşeau cu încredere spre stadion. După ce primeau la intrare biletul de acces, se asociau în grupuri de câte douăzeci de persoane şi erau luaţi în primire de un instructor autorizat. Vremea frumoasă şi caldă era tocmai potrivită pentru un astfel de eveniment în aer liber şi pe măsură ce Arena era luată cu asalt, zâmbetele copiilor şi discuţiile adulţilor se puteau întrezări pe stadion. Însoţiţi de prieteni şi copii, participanţii la curs au ocupat locurile libere, lângă care îi aşteptau deja manechinele, pe care urmau să exerseze acordarea primului ajutor. Începerea evenimentului a fost amânată cu aproape două ore, timp în care participanţii au servit un ceai, au făcut poze, au socializat şi au aşteptat, unii foarte nerăbdători, începerea cursului. Lecţia a început când managerul Serviciului de Ambulanţă Bucureşti‑Ilfov, dr. Alis Grasu, a prezentat printr‑un filmuleţ manevrele de resuscitare. După vizionare a venit rândul participanţilor să înveţe lecţia de prim ajutor. Sub îndrumarea atentă a instructorilor, cei mici au insistat să înveţe primii tehnicile care salvează viaţa. „Domnule, mă auziţi. Spune ferm şi tare: Domnule, mă auziţi? Vă simţiţi bine, ce vi s‑a întâmplat? Dacă mă auziţi, deschideţi ochii. Dacă nu îmi răspunde, considerăm că persoana respectivă este inconştientă şi trecem la evaluarea respiraţiei care trebuie să dureze maximum zece secunde. Verificăm, nu respiră, mâna pe torace, degetele şi braţele întinse, corpul tău deasupra victimei, faci treizeci de compresii! Unu, doi, trei, patru, cinci...douăzeci şi nouă, treizeci, hai că parcă‑şi revine! Acuma pune mâna pe buze, două degete sub bărbie, deschide‑i gura şi suflă cu putere!”, îi explica un medic unui copil din cadrul Serviciului de Ambulanţă. Pe un alt rând, un alt angajat al serviciilor de Ambulanţă instruia un tânăr: „Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă zece. Apeşi puternic în centrul pieptului, pe cavitatea toracică. Mă ridic şi repet. Ai văzut că în timpul acesta toracele se ridică şi coboară. După fiecare insuflaţie mă ridic ca să îi dau voie să revină la normal, să elimine aerul. Şi iarăşi mă aşez şi fac compresii, unu doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă, zece. Fac treizeci de compresii cu adâncime de cinci‑şase centimetri, alternând cu două ventilaţii. Cât timp fac lucrul ăsta? Până când îşi revine, până soseşte ambulanţa, pe care o aşteptăm, sau până am obosit. După două minute o să vă rog să mă înlocuiţi. Nu este obligatoriu să îi faceţi ventilaţie, este suficient să îi faceţi doar compresii continue, cu pauze nu mai mari de cinci secunde, până când vine ambulanţa”, explica cu răbdare instructorul. Deşi a mai făcut cursurile cu doi ani în urmă, tânărul a preferat să mai înveţe o dată pentru a fi sigur că se descurcă în situaţii critice. „Nu se ştie când va fi nevoie de lecţia asta, nu se ştie ce se poate întâmpla. Şi atunci, ar putea să‑şi dovedească utilitatea, cu condiţia să fie învăţată temeinic lecţia. Am mai făcut cursurile şi tocmai de asta am vrut să mai vin o dată şi am zis că nu îmi strică şi a doua oară: să fiu mai sigur pe mine”, îmi povesteşte Matei. Lângă el îşi aşteaptă rândul o doamnă trecută de prima tinereţe şi convinsă că toată viaţa învăţăm ceva nou. „Toţi ne credem savanţi şi ne văităm că muncim prea mult. În orice clipă a vieţii putem să învăţăm ceva nou. Soţul meu a salvat, în decursul timpului, două vieţi pe stradă, fără să ştie nici măcar câteva noţiuni de prim ajutor, instinctual”, povesteşte cu mândrie doamna Sorina. Trecând la un alt grup de oameni, dau de o mamă cu doi copii care încearcă să mă convingă de necesitatea introducerii în şcoli a cursului de prim ajutor. „O societate unde oamenii ştiu cum să reacţioneze în momentele de viaţă şi de moarte este o societate educată, sănătoasă, responsabilă. Dacă nu veneam aici astăzi, de unde învăţau copiii noştri? Ar trebui introduse în şcoli cursurile de prim ajutor, obligatoriu în fiecare an”, adaugă Alina. La orele 18:30, sirenele ambulanțelor anunța finalul cursului, curs organizat de Asociaţia Societatea de Salvare Bucureşti şi Serviciul de Ambulanţă Bucureşti‑Ilfov, în contextul împlinirii a 110 ani de la înfiinţare.