Legislație care sancționează „înstrăinarea părintească”

România are, de săptămâna trecută, o lege care defineşte noţiunea de „înstrăinare părintească” și care protejează minorii de această formă de abuz psihologic prin care unul dintre părinţi sau alte persoane apropiate acționează astfel încât copilul ajunge să aibă reţinere sau ostilitate faţă de celălalt părinte.

Proiectul aprobat de Camera Deputaților, ca for decizional, modifică Legea nr. 272/2004 privind protecţia drepturilor copilului și vine în contextul creșterii numărului de dispute judiciare dintre părinți privind exercitarea autorităţii părinteşti.

Actul normativ stabilește, de asemenea, modalităţile în care poate fi constatată înstrăinarea părintească și efectele juridice ale acestei constatări, prevede instituirea de măsuri care să ducă la păstrarea relaţiilor dintre copil şi părintele cu care nu locuiește constant.

Potrivit legii, părintele înstrăinat este părintele faţă de care copilul manifestă reţinere, nejustificată sau disproporţionată. În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa va stabili un program în funcţie de mai mulți factori precum vârsta copilului, nevoile sale de îngrijire şi educare, legăturile sale afective etc. În cazul în care unul dintre părinţi nu respectă programul stabilit de instanţă sau convenit cu celălalt părinte, serviciul de asistenţă socială va dispune monitorizarea relaţiilor copilului pentru maximum șase luni și va solicita instanţei de tutelă suplinirea acordului părintelui care se opune sau modificarea măsurilor privind copilul. Proiectul introduce totodată penalităţi de 10%-15% din venitul net lunar impuse persoanei care refuză respectarea dispoziţiilor privitoare la stabilirea locuinţei copilului sau a programului de relaționare. (C. Z.)