„Mariajul pentru toţi“ - anularea bărbatului şi a femeii

Duminică, 13 ianuarie, în capitala Franţei a avut loc cea mai importantă manifestaţie pe care a cunoscut-o Parisul ultimilor 30 de ani. Sute de mii de oameni (organizatorii vorbesc de 800.000 de participanţi) au protestat faţă de proiectul de lege „Mariage et adoption pour tous“, care permite căsătoriile între persoane de acelaşi sex, precum şi adopţiile de copii din partea acestora. Nimeni nu a contestat succesul mobilizării celor veniţi în număr impresionant să-şi facă auzite convingerile faţă de legea care va intra în dezbatere parlamentară pe 29 ianuarie.

Demonstranţii au mărşăluit pe bulevardele pariziene scandând lozinci împotriva iniţiativei susţinute de preşedintele socialist al Franţei, François Hollande: „Filiaţie â un tată şi o mamă“, „Toţi născuţi dintr-un bărbat şi o femeie“, „Tată, mamă şi copii sunt firescul“, „Made in papa et maman“, „Locuri de muncă pentru toţi, nu mariaj pentru toţi“.

A fost citită cu această ocazie şi o scrisoare adresată preşedintelui: „Noi, cetăţeni prezenţi pe Câmpul lui Marte în această duminică de 13 ianuarie 2013, vă adresăm în mod solemn solicitarea de a asculta şi a înţelege ceea ce poporul francez vă cere de mai bine de patru luni de zile.

Dumneavoastră, Preşedinte al Republicii, nu puteţi ignora această mulţime considerabilă şi diversă de oameni care se ridică spontan şi paşnic împotriva proiectului de lege «căsătorie şi adopţie pentru toţi», instaurând o nouă legătură de paternitate apărută din două persoane de acelaşi sex.

Dumneavoastră, Preşedinte al Republicii, nu puteţi nega mobilizarea aleşilor naţiunii, aleşi locali şi primari, de dreapta, de stânga, toţi gardieni ai căsătoriei civile care garantează legătura de paternitate între un copil şi părinţii săi cum e cazul fiecărui om. Dumneavoastră, Preşedinte al Republicii, nu puteţi rămâne impasibil în faţa neliniştilor crescânde ale francezilor care descoperă adevărata natură a «mariajului pentru toţi».

«Mariajul pentru toţi» înseamnă negarea juridică a realităţii fundamentale a umanităţii noastre, constituită «bărbat şi femeie», singura uniune în mod natural, firesc, capabilă să nască fiinţa umană.

Dumneavoastră, Preşedinte al Republicii, veţi fi cel care va decreta că se pot naşte oameni fără bărbaţi sau femei?

«Căsătoria pentru toţi» este înscrierea în dreptul nostru a unei discriminări fundamentale între fiinţele umane, cei care se vor naşte dintr-un tată şi o mamă şi cei care se vor naşte din doi taţi sau din două mame. Dumneavoastră, Preşedinte al Republicii, veţi fi cel care va aboli egalitatea din naştere între copii? «Mariajul pentru toţi» reprezintă în viitor anularea bărbaţilor, reduşi la a nu fi decât genitori anonimi şi sclavia femeilor împinse să-şi închirieze pântecele lor.

Dumneavoastră, Preşedinte al Republicii, veţi fi cel care va fonda juridic abolirea parităţii tată-mamă în educaţia copiilor noştri?

Poporul vă cere Dumneavoastră, Preşedinte al Republicii, să suspendaţi neîntârziat legea mariajului şi a adopţiei pentru toţi care-i divizează profund pe francezi.“

Diferenţa de sex, condiţie fundamentală a căsătoriei

Ce spune în primul rând proiectul de lege atât de contestat?

În expunerea motivelor pentru aprobarea proiectului de lege depus de Christine Taubira, ministru de justiţie în guvernul francez, la preşedinţia Adunării Naţionale din 7 noiembrie găsim menţionat: „Instituţie multiseculară în care se reflectă tradiţii şi practici religioase, căsătoria este definită prin tradiţie ca un act juridic solemn prin care bărbatul şi femeia stabilesc o uniune ale cărei condiţii, efecte şi revocare sunt trasate de legea civilă.

Prerogativă exclusivă a Bisericii în timpul vechiului regim, secularizarea definitivă a căsătoriei a fost consacrată în articolul 7 al Constituţiei din 1791 în termenii că «legea nu consideră mariajul decât ca un contract civil». Decretul din 20-25 septembrie a fixat în continuare condiţiile realizării căsătoriei printre care celebrarea în faţa ofiţerului public comunal. Această concepţie civilă şi laică a căsătoriei va fi reluată de cei care au redactat codul civil.

Cu toate acestea, căsătoria nu a fost definită de codul civil. (…) În nici o parte din actele legate de mariaj nu a fost afirmat în mod expres că acesta presupune unirea dintre un bărbat şi o femeie. Această condiţie totuşi decurge din alte dispoziţii ale codului civil.

De fapt, până la o dată recentă, evidenţa era de aşa manieră, încât nici redactorii codului, nici succesorii lor nu au încercat nevoia de a menţiona expres această condiţie. Diferenţa de sex nu era mai puţin o condiţie fundamentală a căsătoriei în dreptul francez, astfel încât nerespectarea acesteia constituia o cauză de nulitate absolută a mariajului (articolul 184 din codul civil).

Ideea de permisiune a căsătoriilor între persoane de acelaşi sex a progresat constant de la votarea unei legi din 15 noiembrie 1999, în legătură cu pactul civil de solidaritate. (…) Este adevărat că dacă acest pact a permis răspunsul la o aspiraţie reală a societăţii şi că regimul său a fost consolidat şi apropiat de cel al mariajului, diferenţele subzistă şi acest instrument juridic nu răspunde nici la cererea cuplurilor de persoane de acelaşi sex care doresc să se căsătorească, nici cererii lor de acces la adopţia de copii.

O nouă etapă trebuie aşadar traversată.

Aceasta face obiectul prezentului proiect de lege care permite dreptul la casătorie persoanelor de acelaşi sex şi, pe cale de consecinţă, accesul la paternitate al acestora prin intermediul mecanismului adopţiei. Acestea sunt, cu titlu principal, dispoziţiile codului civil referitoare la mariaj şi la adopţie care sunt modificate ca şi cele privind familia care necesită adaptări. În final, dispoziţiile de coordonare sunt necesare în principal în codul civil şi, de asemenea, în celelalte coduri…“

„Tată“ şi „mamă“, cuvinte valabile pentru timpuri revolute

După aceste prevederi, proiectul de lege are câteva capitole unde sunt prezentate sute de articole şi alineate din codul civil care vor suferi modificări de genul: les mots: „père et mère“ sont remplacés par le mot: „parents“ (cuvintele „tată şi mamă“ sunt înlocuite de cuvântul „părinţi“) sau „les mots: «soit par le père, soit par la mère» sont remplacés par les mots: «par le parent qui exerce lâautorité parentale» („fie de tată, fie de mamă“ sunt înlocuite de cuvintele „de părintele care exercită autoritatea parentală“) ori „lorsque seul le père ou la mère“ sont remplacés par les mots: „lorsquâun parent“ (când „doar tatăl sau mama“ sunt înlocuite de cuvintele „când un părinte“).

Cu toate acestea, Le Monde, ediţia din 14 ianuarie, a titrat: „«Père et mère», code civil, référendum… les contre-vérités sur le mariage homosexuel“ («Tată şi mamă», cod civil, referendum… neadevăruri despre mariajul homosexual“), unde trei jurnalişti susţin că pe pancartele purtate de manifestanţi, ca şi în unele din cuvântările reprezentanţilor UMP, multe sloganuri şi argumente ar fi discutabile, chiar false. Articolul din Le Monde încearcă să explice, de fapt, că cei adunaţi la Paris sunt într-o gravă eroare.

Materialul amintit mai devreme afirmă sus şi tare: cuvintele „tată“ şi „mamă“ nu vor dispărea din codul civil, lucru care e în contradicţie flagrantă cu ceea ce putem citi în proiectul de lege respectiv.

Chiar şi juriştii, relata cotidianul La Croix, au fost consternaţi de posibilitatea suprimării celor doi termeni (tată şi mamă), evocând posibila confuzie între cuvântul „parents“ luat în sensul de „tată şi mamă“ şi cel mai larg, de „strămoş“ şi eventualele consecinţe juridice. S-a spus că termenii „tată şi mamă“ trebuie interpretaţi în funcţie de tipul de familie, fiind asimilat cuvântului „părinţi“ când e vorba de o familie homoparentală.

Căsătoria între homosexuali nu poate fi subiect de politică socială!?

Manifestanţii, printre care şi deputatul UMP (LâUnion pour un Mouvement Populaire) Henri Guaino, au declarat celor de la Le Monde: „Eu sunt în stradă pentru ca poporului să i se dea cuvântul. Ca ales al Naţiunii, nu am primit mandatul de a vota legi de o asemenea importanţă; revine poporului să o facă în mod direct“. Se face desigur referire la proclamarea unui referendum pe această temă, variantă de care se tem parlamentarii puterii din Franţa. Nici François Hollande nu doreşte organizarea referendumului, de vreme ce el socoteşte că alegerea sa ca preşedinte a tranşat definitiv chestiunea în cauză. Atunci a fost găsită soluţia. Proiectul de lege privind mariajul homosexual nu poate fi obiectul unui referendum, susţine Didier Maus, unul din specialiştii în drept constituţional francez. De ce? Maus spune că articolul 11 al Constituţiei din 1958, revizuit în 2008, prevede că preşedintele Republicii poate lua iniţiativa supunerii la referendum a oricărui proiect de lege cu privire în special „la reformele ce vizează politica economică, socială sau agricolă şi de mediu“. Or, în interpretarea tradiţională, „proiectul de lege privind căsătoria între homosexuali şi adopţia de copii din partea lor nu poate fi considerat subiect de politică socială, el fiind mai degrabă o reformă societală a codului civil“, crede Didier Maus.