Mărturia Bisericii astăzi

Anul 2012, anunţă "L'Osservatore Romano", oficiosul Vaticanului, este pentru Biserica Romano-Catolică important din perspectiva unui eveniment deosebit, şi anume aniversarea a 50 de ani de la începutul Conciliului Vatican II, care va avea loc pe data de 11 octombrie, când Papa Benedict al XVI-lea va inaugura Anul credinţei. Cu această ocazie, Adunarea generală a părinţilor sinodali va dezbate tema noii evanghelizări din mediul urban.

Pentru a pregăti acest eveniment (inaugurarea Anului credinţei), la sfârşitul lunii ianuarie, Papa Benedict al XVI-lea a primit în audienţă participanţii Adunării plenare a Congregaţiei pentru doctrina credinţei. În cursul întâlnirii, Episcopul Romei a adresat delegaţilor un cuvânt în care a vorbit despre importanţa credinţei creştine în zilele noastre, accentuând unitatea creştinilor în credinţă.

"După cum ştim, pe întinse zone ale globului, credinţa este expusă riscului de a se stinge asemenea unei flăcări care nu mai are combustie. Ne găsim în faţa unei profunde crize a credinţei, a unei pierderi de sens religios care constituie cea mai mare provocare pentru Biserica zilelor noastre.

Acum, reînnoirea credinţei trebuie să fie prioritatea implicării întregii Biserici. Doresc ca proclamarea Anului credinţei să poată contribui prin colaborarea tuturor membrilor poporului lui Dumnezeu, să-L facă pe Dumnezeu din nou prezent în această lume, să deschidă oamenilor calea spre credinţă, spre a se încredinţa acestui Dumnezeu care ne-a iubit până la sfârşit (cf. In. 13, 1), în Iisus Hristos răstignit şi Înviat."

O altă temă abordată în discursul Papei a fost cea a unităţii creştinilor, care a făcut obiectul unei adânci reflecţii în urma Săptămânii anuale de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor.

Prin credinţă omul întâlneşte adevărul

Elanul lucrării ecumenice trebuie să plece de la acest "ecumenism spiritual" care se găseşte în duhul rugăciunii ca "toţi să fie una" (In. 17, 21). Papa a remarcat că, deşi se constată roadele numeroaselor dialoguri ecumenice, e recunoscută existenţa riscului unui fals irenism şi a indiferentismului. Ele sunt cauzate de părerea tot mai răspândită astăzi că adevărul este inaccesibil omului şi ar fi mai necesară limitarea la nişte reguli care, puse în practică, ar ameliora starea lumii.

"Credinţa ar fi înlocuită de un moralism fără fundament profund. Centrul veritabilului ecumenism este, în schimb, credinţa, prin care omul întâlneşte adevărul care se descoperă în Cuvântul lui Dumnezeu. Fără credinţă, întreaga mişcare ecumenică ar fi redusă la un "contract social", la care se aderă în numele unui interes comun, o cale eficientă pentru a crea o lume mai bună." Logica Conciliului Vatican II insistă însă asupra căutării sincere a unităţii tuturor creştinilor printr-un dinamism însufleţit de Cuvântul lui Dumnezeu prin Adevărul dumnezeiesc care ne vorbeşte în acest Cuvânt.

Problema crucială a dialogurilor ecumenice, a subliniat Episcopul Romei, o reprezintă chestiunea structurii Revelaţiei - relaţia între Scriptură, Tradiţia vie din Biserică şi succesorii Sfinţilor Apostoli ca martori ai credinţei autentice. "Aici, problematica eclesiologiei este implicită; cum ajunge adevărul lui Dumnezeu până la noi…"

Ultimul punct avut în vedere de Papă l-a reprezentat problematica morală, care constituie o nouă provocare pentru ecumenism. "În dialogurile avute, noi nu putem ignora marile probleme morale legate de adevărul persoanei umane, de familie, de sexualitate, de bioetică, de libertate, de dreptate socială şi de pace. Este important ca asupra acestor teme să ne pronunţăm pe o singură voce, inspirându-ne din izvorul Scripturii şi din Tradiţia vie a Bisericii. Această tradiţie ne ajută să descifrăm limbajul lui Dumnezeu în creaţia Sa.

Apărând valorile fundamentale ale marii Tradiţii a Bisericii, noi apărăm omul, apărăm creaţia."

În final, Papa a îndemnat la o colaborare strânsă între Congregaţia pentru doctrina credinţei şi Consiliul pontifical pentru promovarea unităţii creştinilor, fiindcă "divizarea creştinilor se opune nu doar voinţei lui Hristos, ci ea este o sminteală pentru lume şi pune piedică predicării Evangheliei la toată făptura. Unitatea nu este doar rodul credinţei, ci reprezintă în acelaşi timp un mijloc şi un suport pentru vestirea mai convingătoare a credinţei celor care încă nu Îl cunosc pe Mântuitorul Hristos".

Fără Adevărul Evangheliei, orice cultură sărăceşte

La jumătatea lunii ianuarie din acest an, Papa Benedict al XVI-lea a avut o întâlnire cu o parte din episcopii catolici americani cu privire la mesajul Bisericii Catolice în faţa secularismului contemporan.

În cuvântul său, pornind de la experienţa istorică a libertăţii religioase din această ţară şi mai cu seamă a relaţiei dintre religie şi cultura americană, Episcopul Romei a subliniat importanţa mărturiei publice a credinţei creştine şi responsabilitatea personală faţă de lucrurile care privesc problemele morale fundamentale ale timpului nostru, respectul faţă de viaţă ca dar al lui Dumnezeu, apărarea demnităţii umane şi promovarea drepturilor autentice ale omului, mereu în atenţia comunităţii catolice din SUA.

"În inima fiecărei culturi, fie că acesta este sau nu sesizat, există un consens între realitate şi binele moral, un consens asupra condiţiilor progresului uman. În America, acest consens se bazează pe o viziune globală care include nu doar credinţa, ci şi un angajament cu privire la anumite principii etice din natură.

Astăzi, acest consens s-a redus semnificativ ca urmare a noilor curente culturale, care nu numai că se opun direct învăţăturilor morale centrale din tradiţia iudeo-creştină, ci sunt din ce în ce mai ostile creştinismului ca atare.

Biserica Romano-Catolică din SUA este chemată să propovăduiască o Evanghelie care nu propune doar nişte adevăruri morale imuabile, ci le prezintă incontestabil drept cheia fericirii umane şi a progresului social. În măsura în care anumite tendinţe culturale actuale conţin elemente care vor să îngrădească predicarea acestor adevăruri, fie restrângându-le în graniţele unei raţionalităţi pur ştiinţifice sau suprimându-le în numele puterii politice sau a legii majorităţii, ele reprezintă un pericol nu doar pentru credinţa creştină, ci deopotrivă pentru umanitate, pentru adevărul profund al persoanei umane şi al vocaţiei noastre fundamentale, relaţia cu Dumnezeu."

"Când o cultură încearcă să suprime dimensiunea misterului ultim şi să închidă porţile adevărului transcendent, a reliefat Papa în discursul său, ea inevitabil sărăceşte şi devine victima interpretărilor reducţioniste şi totalitare asupra persoanei umane şi societăţii."

Răspunsul Bisericii în faţa secularismului radical

În buna tradiţie a respectului pentru un raport corect între credinţă şi raţiune, Biserica, a afirmat Pontiful roman, poate juca un rol crucial în opoziţia faţă de curentele culturale care, pe baza unui individualism exacerbat, încearcă să promoveze o libertate separată de adevărul moral.

"Apărarea pe care o ia Biserica raţionamentului moral bazat pe dreptul natural este întemeiată pe convingerea sa că acest drept nu este o ameninţare a libertăţii noastre, ci un mod care ne permite să ne înţelegem pe noi înşine, să înţelegem adevărul persoanei noastre şi astfel să construim o lume mai dreaptă şi mai umană".

Mărturia Bisericii este prin natura sa publică; ea caută să convingă propunând argumente raţionale în spaţiul public. Separaţia dintre Biserică şi Stat nu poate fi interpretată în sensul că Biserica ar trebui să rămână mută cu privire la anumite chestiuni şi că Statul ar putea alege să nu acorde importanţă sau să nu fie legat de vocea credincioşilor angajaţi în stabilirea valorilor care vor influenţa viitorul naţiunii lor.

În lumina acestor consideraţii, este imperativ ca întreaga comunitate catolică din SUA să fie conştientă de gravele pericole împotriva mărturiei publice a valorilor morale, pericole reprezentate de secularismul radical care-şi găseşte o expresie crescândă în domeniile politic şi cultural.

Reducerea libertăţii religioase la o simplă libertate a cultului fără garanţia unui respect pentru libertatea conştiinţei face necesară prezenţa unui laicat catolic determinat, cu un simţ critic ascuţit faţă de cultura dominantă, având curajul de a combate secularismul reducţionist care ar vrea să delegitimeze participarea Bisericii la dezbaterea publică pe chestiunile importante pentru societatea americană.

"Pregătirea responsabililor laici şi mesajul convingător al învăţăturii creştine despre om şi societate rămân sarcini prioritare ale Bisericii catolice în SUA; ca elemente esenţiale ale noii evanghelizări, aceste preocupări trebuie să marcheze viziunea şi obiectivele programelor catehetice la toate nivelurile", a subliniat Episcopul Romei în faţa prelaţilor americani. (Traducere de Augustin Păunoiu din L'Osservatore romano, Anul LXIII, nr. 5, 2 februarie 2012.)