Mierea de albine ecologică românească, la mare căutare în UE

▲ Suprafaţa cultivată cu produse ecologice în România creşte în fiecare an, la fel ca şi cererea în acest sector ▲ Preşedintele Federaţiei Naţionale de Agricultură Ecologică, Ion Toncea, a subliniat că românii fac agricultură ecologică în primul rând pentru export ▲ În topul produselor ecologice exportate în ţările UE se află mierea de albine, „pentru care vin comenzi de neimaginat, de ordinul a 60 de tone pe săptămână“ ▲

Potenţialul României în sectorul agriculturii ecologice este de maximum două milioane de hectare. Preşedintele Federaţiei Naţionale de Agricultură Ecologică, Ion Toncea, a subliniat faptul că românii produc această marfă ecologică pentru a o valorifica şi nu pentru consumul propriu, avantajele comerţului cu produse „eco“ sau „bio“ fiind preţul lor, mult mai mare faţă de cele obţinute prin intermediul agriculturii convenţionale.

Ion Toncea a precizat că, în 2008, suprafaţa cultivată cu culturi ecologice a ajuns la circa 230.000-240.000 de hectare, deci nici un sfert de milion. „Ar trebui să mărim de şase ori suprafaţa pentru a atinge acest potenţial, corelat cu cererea de produse ecologice de pe piaţa internă şi externă“, a subliniat Toncea.

Potrivit acestuia, în 2009 cererea pentru produse ecologice este de patru ori mai mare, fiind la mare căutare atât materiile prime, cât şi produse finite, precum ouă, uleiurile de floarea soarelui şi de rapiţă, preparatele din lapte (în special brânzeturi) şi mierea de albine. „Mierea de albine înregistrează cea mai mare cerere. Vin comenzi de neimaginat, de ordinul a trei TIR-uri pe săptămână, care înseamnă aproape 60 de tone pe săptămână. O asemenea cerere este imposibil de onorat, mai ales că mierea ecologică se obţine cu eforturi foarte mari“, a explicat Ion Toncea.

Acesta a subliniat că România oferă produse ecologice de foarte bună calitate, până în prezent neexistând reclamaţii, poate doar câteva aspecte semnalate de comercianţi, la intern, cu privire la faptul că nu există suficiente produse (din punct de vedere cantitativ) care să satisfacă cererea de pe piaţa românească, că este necesară o diversificare a gamei de produse ecologice oferite, iar acest tip de produse este prea scump. „Se solicită o gamă foarte largă de legume şi fructe proaspete. În ceea ce priveşte preţurile mai mari, ele sunt determinate de faptul că realizarea unui produs ecologic presupune costuri mai mari şi necesită un volum mai mare de măsuri pentru protecţie“, a precizat preşedintele FNAE.

Solul trebuie pregătit şi „deparazitat“ de îngrăşămintele chimice

El a explicat că terenurile trebuie pregătite, la fel şi spaţiile acoperite, pentru eliminarea buruienilor, a dăunătorilor şi agenţilor patogeni. Pentru protecţia plantelor se folosesc substanţe speciale obţinute din extracte de plante, iar îngrăşămintele folosite sunt sută la sută naturale. La costurile necesare obţinerii unui produs ecologic se adaugă cele generate de certificarea acestuia.

Reprezentantul agricultorilor ecologici a subliniat că în România există soluri încă bogate în elemente nutritive, dând drept exemplu terenurile care conţin cernoziom, în suprafaţă de trei milioane de hectare.

Conform acestuia, anual, ritmul de creştere a suprafeţei în sistem ecologic până în 2007 a fost de 25.000 de hectare. „Nu este o suprafaţă extraordinar de mare, dar, dacă vom compara cu anul 2000, când a fost recunoscută oficial agricultura ecologică în România - când cultivam 15.000 de hectare -, eu zic că o creştere de 25.000 de hectare anual înseamnă ceva“, a apreciat el.

De asemenea, anual, numărul de animale crescute în acest sistem s-a majorat cu circa 1.500 de capete.

Exporturile de produse eco, 8% din totalul produselor agricole

În anul 2007, marfa ecologică produsă în România a fost de 120 de milioane de euro, jumătate din aceasta mergând la export. Exportul de produse agricole şi alimentare ecologice din România, în anul 2007, a reprezentat 8% din exportul total de produse agricole şi alimentare al României, din punct de vedere valoric. Exporturile au vizat în special spaţiul comunitar, dar şi Ucraina sau Rusia, potrivit lui Ion Toncea.