Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Actualitate socială Noile forme de muncă prind teren şi în România

Noile forme de muncă prind teren şi în România

Un articol de: Cristina Zamfirescu - 19 Iun, 2019

Un studiu realizat de Institutul pentru Politici Publice pe parcursul a mai bine de un an relevă că noile forme de muncă, cunoscute sub denumirea de „gig economy”, capătă amploare şi în România, iar IPP recomandă statului să ofere un cadru legal suplu pentru astfel de contribuabili. Aceste noi forme de muncă sunt fie munca la distanţă bazată pe TIC (tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor), fie munca pe bază de proiect, fie munca în colaborare şi au ca numitor comun o mai mare flexibilitate şi faptul că ies din cadrul rigid al unui contract individual de muncă.

„Cred că în timpul vieţii noastre formele tradiţionale de muncă - reprezentate de contractul individual de muncă - vor fi estompate, vor ajunge să reprezinte sub 50%, devenind minoritare. Oricum este pe cale de dispariţie această mentalitate pe care o aveau părinţii noştri - că termini liceul sau facultatea, te angajezi la un loc de muncă, eventual mai avansezi puţin în cadrul acelei companii sau întreprinderi şi ieşi la pensie din acel loc de muncă. Astăzi discutăm în medie, cel puţin la nivel european, de schimbarea locului de muncă la fiecare cinci ani. (...) Aceasta arată o mobilitate foarte mare, dar şi faptul că unele dintre aceste mobilităţi nu mai vin în cadrul unor contracte individuale de muncă”, a explicat pentru Agerpres directorul IPP, Adrian Moraru.

Spre exemplificare, el a precizat că fenomenul de „gig economy” este cel mai vizibil în cazul Uber. Există însă şi alte situaţii: bucătari sau coafeze care, după ce au lucrat timp de cinci-şase ani într-un loc de muncă de tip clasic şi şi-au creat o clientelă, renunţă la angajator şi lucrează pe cont propriu. Noile forme de muncă se mai practică şi în zona de comunicare, relaţii publice, precum şi a programatorilor care se angajează să efectueze proiecte punctuale, obţinute prin intermediul unor platforme online.

„Gig economy” se referă la noile forme de muncă flexibile care au apărut în ultimul timp datorită tehnologiei, precum: partajarea locului de muncă, telemuncă, munca mobilă bazată pe TIC (tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor), muncă ocazională, muncă în colaborare.

„În timpul vieţii noastre, aceste joburi, însumate - chiar dacă ele sunt foarte diverse şi dezagregate - vor deveni majoritare, vor prevala în faţa muncii cu contract individual de muncă. Este un curs al economiei care este de neoprit”, a concluzionat Moraru.

Reprezentanţii IPP au ana­lizat fenomenul „gig economy“ în România, dar şi în Bulgaria, Croaţia, Republica Cehă, Macedonia şi Polonia, în cadrul unei conferinţe internaţionale cu tema „Adaptarea relaţiilor industriale la noile forme de muncă”, care a avut loc săptămâna trecută.

În cadrul aceluiaşi proiect, IPP a realizat o cercetare (sondaj de opinie şi focus-grupuri) cu sprijinul Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), care relevă că viitorul pieţei muncii va fi marcat de automatizare şi de penetrare a inteligenţei artificiale. Alte concluzii ale cercetării arată că 1 din 10 angajaţi (12%) din România are astăzi mai mult de un job plătit; 1 din 5 angajaţi lucrează cel puţin câteva zile pe săptămână şi de la propriul domiciliu, iar 7% lucrează în spaţii publice (gară, aeroport, cafenea ş.a.m.d.). Mai mult, 1 din 10 nu lucrează niciodată la sediul angajatorului; 1 din 4 angajaţi a lucrat în cel puţin una dintre noile forme de muncă practicate deja în ţară, formele cele mai frecvente fiind telemunca sau munca mobilă bazată pe TIC (Tehnologii Informaţionale şi Comunicaţii), respectiv munca ocazională; 2 din 5 respondenţi sunt de părere că legea actuală a muncii este restrictivă, în sensul că descurajează, mai ales din punct de vedere fiscal, practicarea de noi forme de lucru.

„Dacă statul ar fi dispus să relaxeze, respectiv să eficientizeze condiţiile de înregistrare a contractelor între două persoane fizice, de exemplu, respectiv dacă nivelul contribuţiilor în urma acestor contracte nu ar fi atât de mare, în economia românească ar apărea o nouă categorie de contribuabili”, se spune în studiu.