O echipă de etnografi „vânează“ meşteri populari în satele Moldovei

▲ Un grup de cercetători etnografi de la Bucureşti străbate satele Moldovei în căutarea meşterilor populari autentici care mai cunosc meşteşugurile tradiţionale ▲ Prin praful din Vaslui, Iaşi, Botoşani, Suceava sau Neamţ, cercetătorii speră să găsească nestematele tradiţiei populare moldoveneşti, conservate în sărăcia care domină traiul de la ţară ▲ „Am văzut meşteri populari care trăiesc în sărăcie lucie. Un astfel de meşter face coşuri din nuiele şi papură. El ar putea să câştige foarte mulţi bani dacă ar fi îndrumat către o piaţă de desfacere importantă precum cea a Bucureştiului“, spun cercetătorii ▲

Căutarea de meşteri şi meşteşuguri tradiţionale în satele din Moldova a început zilele trecute, în judeţele Vaslui şi Iaşi, urmând ca în zilele următoare să continue în judeţele Botoşani, Neamţ şi Suceava. Meşterii descoperiţi vor fi ajutaţi să îşi promoveze produsele la târguri organizate de muzeele prestigioase din ţară, vor fi invitaţi în tabere de creaţie şi vor fi făcuţi cunoscuţi peste hotare.

Aşa cum a precizat Florin Filip, coordonatorul ştiinţific, „obiectivul proiectului «Meşteri Anonimi» este acela de a identifica meşteşugari necunoscuţi încă şi de a-i promova alături de meşteşugarii recunoscuţi, ca factori importanţi ai dezvoltării socio-economice şi ca elemente definitorii ale mărcilor identitare ale comunităţilor, zonelor, regiunii şi al ţării“. Proiectul „Meşteri Anonimi“ continuă demersul iniţiat în 2005 de către Fundaţia pentru Meşteşuguri, prin care au fost organizate cursuri, iar un număr de 814 meşteri au primit ghiduri de instruire pentru micile întreprinderi meşteşugăreşti.

Cei mai săraci oameni din ţară ar putea să se îmbogăţească

Cercetătorii şi-au propus să realizeze o cercetare de teren pentru a obţine o bază de date cât mai cuprinzătoare a meşterilor populari.

Cercetarea vizează meşteşugari, meşteri populari, creatori şi artizani necunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi din Regiunea de Nord-Est, pe care proiectul îi va promova, astfel încât aceştia să îşi poată asigura traiul prin exercitarea meşteşugului tradiţional.

„Ne dorim să descoperim cât mai mulţi meşteri populari, meşteşugari, creatori populari, artizani pe care să îi promovăm. De asemenea, urmărim şi o creştere a interesului faţă de meşteşugurile tradiţionale în comunităţile unde se află meşteşugari, dar şi în celelalte comunităţi din arealul vizat, astfel că, alături de cercetarea de teren, vom face cercetare şi în arhive şi biblioteci, urmând ca apoi să realizăm o bază de date, site web, CD-uri şi DVD-uri pentru promovare, atât în România, cât şi în străinătate“.

După cum a mai arătat Florin Filip, „meşterii populari, creatorii populari, meşteşugarii şi artizanii din Regiunea de Nord-Est a României din judeţele Iaşi, Neamţ, Bacău, Vaslui, Botoşani şi Suceava, sunt într-un număr destul de mare. În opinia noastră, în România, doar la prima vedere, numărul meşteşugarilor poate fi considerat mic, deoarece, potrivit statisticilor publicate de Institutul Naţional de Statistică, numărul celor care practică o meserie ce poate fi asimilată domeniului meşteşugurilor este relativ mic faţă de celelalte ocupaţii“. Florin Filip a mai spus că în general, muzeele naţionale sau judeţene, în speţă secţiile de etnografie ale acestora, muzeele etnografice, centrele judeţene ale creaţiei populare tradiţionale, organizaţii non-guvernamentale interesate de domeniul meşteşugurilor, au efectuat cercetări privind meşterii din acest areal, sprijinind de multe ori participarea acestora la târguri şi expoziţii locale, naţionale şi internaţionale.

Cercetătorul etnograf a mai arătat că „după mijlocul anilor â90 au început să se facă cercetări asupra meşterilor care mai există în regiune de către muzee, centre de creaţie populară şi organizaţii non-guvernamentale apărute de curând, printre care şi organizaţia noastră, Fundaţia pentru Meşteşuguri. Aceste cercetări le-au continuat pe cele mai vechi, făcute de specialişti etnografi binecunoscuţi pentru regiune. Însă, din păcate, cu toate eforturile de cercetare efectuate, în prezent nu dispunem de o imagine clară asupra tuturor meşteşugarilor, meşterilor populari, creatorilor populari sau artizanilor din arealul propus pentru proiect“.

Dacă specialiştii în etnografie încearcă să salveze o parte din tradiţii, ei consideră însă că sprijinul autorităţilor nu este susţinut. „Considerăm că meşteşugurile reprezintă cu succes patrimoniul cultural naţional, constituindu-se astfel într-una dintre mărcile identitare ale culturii naţionale. Din cercetările de teren efectuate de către organizaţia noastră şi de partenerii pe care îi avem pentru acest proiect, s-a constatat că în localităţile care se situează departe de căi de comunicaţii moderne - drum asfaltat sau în localităţile ce nu se află pe artere intens circulate nu se cunoaşte de existenţa unor păstrători ai meşteşugurilor artistice tradiţionale sau a altor meşteşuguri - utilitare, casnice, şi altele“, a arătat Florin Filip.

Cercetătorii etnografi, impresionaţi de sărăcia, dar şi de ospitalitatea moldovenilor

Paula Popoiu, directorul Muzeului Satului, consideră că acest parteneriat din cadrul proiectului trebuie să ajute „o regiune care trebuie să se înscrie foarte rapid într-un program de dezvoltare. Am rămas foarte impresionaţi de sărăcia care am văzut-o în judeţul Vaslui şi Iaşi pe care le-am vizitat, dincolo de frumuseţile naturale. Eu am cercetat foarte mult zona Deltei Dunării şi credeam că o sărăcie mai mare ca acolo nu există, că nu am să mai văd aşa ceva în altă parte“, a spus directoarea Muzeului Satului.

Corina Mihăescu, cercetător la Centrul Naţional al Creaţiei Populare şi colaborator al Muzeului Satului, s-a arătat, la rândul ei, impresionată de traiul greu al oamenilor de la ţară: „N-am întâlnit români fericiţi, aşa cum se spunea mai demult. Canicula a scos la iveală tot praful de pe uliţele satelor precum şi nefericirea oamenilor. Sper ca o parte dintre aceşti oameni pe care i-am văzut să îşi dobândească, cu ajutorul nostru, statutul de meşteri şi nu anonimi. Înainte, învăţam la şcoală despre creaţia populară, de folclorul cu autori anonimi şi care «circulă din gură în gură», după o expresie care se folosea. Noi dorim să îi găsim pe oamenii care fac această «creaţie anonimă», care, parafrazând, circulă din casă în casă şi din localitate în localitate, dorim să îi ajutăm să dobândească un statut, să fie recunoscuţi“. Corina Mihăescu a remarcat faptul că în judeţul Vaslui şi Iaşi „am găsit lucruri foarte furmoase, unele scoase din lada de zestre, de la naftalină, dar şi lucruri făcute de meşteri, lucruri legate de sensibilitatea umană. Am rămas impresionaţi de sufletele oamenilor pe care i-am întâlnit“.

Echipa de cercetători s-a declarat copleşită de ospitalitatea cu care au fost primiţi. „E de ajuns să spui Moldova că spui oameni primitori. Este deja un pleonasm să spui că moldovenii sunt ospitalieri, am rămas foarte impresionaţi de căldura sufletească cu care am fost primiţi“.

Alături de ospitalitate şi frumuseţea zonei şi a locuitorilor, aşa cum remarca Paula Popoiu, director la Muzeul Satului, „meşteşugurile se pierd, dar noi am venit de dragul de a-i ajuta pe aceşti oameni. Totuşi, cred că pe aici, ar trebui să vină şi alţi colegi de ai noştri care ar trebui să vadă cum trăiesc aceşti oameni. Meşteşugurile ar putea să îi ajute, iar noi am încercat să le explicăm meşterilor să nu folosească alte elemente decât cele locale“.

Zona Iepureni-Huşi, a lutului şi a prafului

Vasile Munteanu, directorul Direcţiei Judeţene Iaşi de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Judeţean, etnolog şi fost şef de secţie la Muzeul Etnografic al Moldovei, a vorbit despre zona Iepureni-Huşi pe care o cunoaşte bine: „M-am gândit că membrii echipei vor ajunge la Iaşi deprimaţi când am auzit că trec prin această zonă. În această parte, a Huşiului, Muzeul Etnografic al Moldovei a avut mai multe campanii câţiva ani la rând, aici este o zonă a lutului şi a prafului. Mulţi cercetători au mers în zone mai cunoscute precum Bucovina, Neamţ, Ţara Vrancei, dar mult mai puţini au fost în această zonă defavorizată“.

Vasile Munteanu a menţionat că deşi arhitectura lutului este importantă din punctul de vedere al cercetării etnografice, Inspectoratul privind siguranţa în construcţii „a scos lutul în afara legii“. Totuşi, aşa cum susţine Paula Popoiu, la nivel mondial, lutul a fost redescoperit, „tehnica tradiţională pe care o foloseau românii a fost acum redescoperită şi de americani, sunt multe state care doresc să folosească materiale ecologice. Arhitectura lutului nu ar trebui să fie prohibită. În Dobrogea s-a făcut o cercetare foarte serioasă pe această temă de către francezi. Noi mai avem încă în viaţă acest tip de construcţii pe care alţii încearcă să le redescopere“.

„Avem nevoie de o lege prin care să îi deosebim pe meşteri de impostori“

Cercetătorii au mai vorbit despre alte lucruri pe care occidentalii încearcă să le reinventeze şi care sunt la mare modă precum revenirea la produse tradiţionale, ecologice, cum sunt hainele sau textilele din materiale naturale, vopsite în culori naturale, exact ceea ce fac ţesătoarele de la Văleni, judeţul Vaslui, sat vizitat în cadrul campaniei de descoperire a meşterilor anonimi.

„Puţine ţări mai au astfel de meşteri, aşa cum mai erau poate acum 100 de ani. Noi facem eforturi să îi facem cunoscuţi, dar din păcate legislaţia în domeniu este la pământ. Meşterii nu au un statut clar. La Muzeul Satului sunt mai multe târguri la care meşterii vin şi îşi vând o parte din produse, dar mai sunt unii care stau în faţa muzeului, spun că sunt meşteri populari şi vând tot felul de kitch-uri sau cumpără pe nimic de la meşteri produse pe care apoi le revând. Avem nevoie de o lege prin care să îi deosebim pe meşteri de impostori. De multe ori mă uit ce-i la poarta mănăstirilor! Ce-i la poarta Branului! Sunt tot felul de oameni care nu ar avea ce să caute acolo“.

Alături de un statut clar care să reglementeze activitatea meşterilor populari, cercetătorii etnografi cred că un lucru foarte bun ar fi şi educarea copiilor în respectul tradiţiei. Mai mult, elevii ar putea să facă la şcoală, la orele opţionale, lucru manual. „Dacă ar face astfel de cursuri de meşteşuguri, copiii şi-ar dezvolta imaginaţia, dar şi îndemânarea“.

Paula Popoiu a spus că la Muzeul Satului au loc şi tabere de meşteşuguri unde copiii vin cu mare interes să înveţe de la meşterii populari consacraţi, iar în ultimul timp interesul s-a extins şi asupra adulţilor care vor să înveţe şi solicită să se înscrie la astfel de cursuri.

▲ Puiu Pavel, din Comarna, va fi promovat de echipa de etnografi

Marcel Lutic, directorul Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova, a pus la dispoziţie baza de date privind meşterii populari din zona Moldovei precum şi date necesare privind centrele unde se mai practică meşteşuguri tradiţionale. „Echipa a fost la Văleni, judeţul Vaslui, unde sunt mai multe ţesătoare, apoi au fost la Huşi, la Duda - Epureni, avem acolo câţiva meşteri în domeniul prelucrării lemnului, apoi au venit spre Iaşi, au trecut pe la Răducăneni, prin preajmă, s-au oprit la Moşna, unde, iar, avem meşteri în domeniul prelucrării lemului, dogărit, şi apoi au ajuns la meşterul care i-a impresionat destul de mult, Puiu Pavel, de la Comarna, care reprezintă domeniul acesta mai deosebit, al împletiturilor în papură şi nuiele, el chiar este un meşter anonim care urmează să fie mai bine promovat de către noi. De la Iaşi plecăm către judeţul Botoşani, unde ne vom opri în comuna Ungureni, satul Mihai Viteazul, unde mai sunt încă meşteriţe active în domeniul ţesutului, dar şi al încondeiatului ouălor, acolo cred că vom descoperi cu siguranţă şi alţi meşteri, care nu sunt în baza de date a muzeelor sau a Asociaţiei Meşterilor Populari. Vom mai merge în preajma Botoşaniului, la Vorona, Tudora, iar de acolo vom mege către zona Sucevei, unde vom încerca să descoperim meşteri mai puţin cunoscuţi, pe care să îi introducem în circuitul acesta al taberelor de creaţie, al târgurilor, festivalurilor. După ce se va încheia cercetarea, un prim pas ar fi ca meşterii să fie invitaţi să participe la târguri unde ei pot deveni cunoscuţi şi îşi pot vinde produsele. Apoi, al doilea pas ar fi ca ei să înceapă să prindă peşte singuri, adică să îşi deschidă ateliere, să şi le doteze şi să îşi vândă produsele tradiţionale de acasă sau prin paginile electronice. Poate că pare îndepărtată această perspectivă dar nu este de ignorat, pentru că deja se practică acest tip de comerţ electronic cu produse tradiţionale. Ne mai gândim la posibilitatea de combina meşteşugurile cu turismul, posibilitatea de a deschide pensiuni acolo unde sunt ateliere meşteşugăreşti. Ele pot să apară acum drept iluzii, dar ar putea fi puse în practică mai ales în judeţul Suceava sau chiar în Botoşani. Dar pentru a face asta, trebuie să ştim măcar abecedarul, care este acum cunoaşterea acestor meşteri, identificarea lor şi înscrierea în baza de date a unei instituţii de specialitate, a muzeelor şi apoi colaborarea între noi şi ei, dar şi între ei“.

Chiar dacă ieşenii, moldovenii, au şi ei specialişti etnografi, pentru această cercetare au fost implicaţi specialişti la nivel naţional, de la Academia Română, Muzeul Satului sau Ministerul Culturii şi Cultelor. „E adevărat că acest proiect trebuia să fie iniţial al Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova, dar din considerente de ordin organizatoric, fiindcă Administraţia Fondului Cultural are sediul la Bucureşti, noi am fost în imposibilitatea de timp pentru a depune proiectul şi atunci, noi am apelat la prietenii noştri de la Fundaţia pentru Meşteşuguri, iar noi sperăm ca din această colaborare meşterii să aibă de câştigat“, a spus Marcel Lutic.

▲ Un meşter vasluian face porţi din lemn cu modele din cărţi

Paula Popoiu, director la Muzeul Satului: „Am fost în satele din judeţul Vaslui şi din judeţul Iaşi unde am şi filmat şi vom continua cercetările spre Botoşani şi apoi în Moldova de nord înspre Bucovina, vom merge probabil şi spre Marginea, în centre consacrate, pentru a vedea ce se mai întâmplă cu meşteşugul, cum a evoluat obiectul. Printre meşteşugurile pe care le-am redescoperit, se află ţesutul. Sunt foarte multe ţesătoare în zona Vaslui, la Văleni. Unele ţin tradiţia şi mai folosesc încă materialele tradiţionale, materia primă care este din produse naturale, în timp ce altele folosesc materiale sintetice, dar m-a impresionat o bătrână care mi-a spus că «am făcut şi cu materiale din astea sintetice, dar am văzut eu că ies mai frumoase dacă fac cu lână adevărată», deci singură a descoperit acest lucru. Apoi am mai găsit o serie de meşteri care prelucrează lemnul. Într-un sat am întâlnit un meşter care face porţi, dar spre surprinderea mea am văzut că porţile sunt împodobite cu motive maramureşene. L-am întrebat de unde le-a luat şi mi-a răspuns că din cărţi, evident. Mai fac linguri de lemn, linguri foarte frumos împodobite, şi, în mod excepţional, ne-a impresionat un meşter care împleteşte din răchită nuiele, coşuri. Aceste coşuri, din câte ştiu eu, sunt acum foarte căutate, în Bucureşti, cel puţin, unde orice îmbogăţit îşi pune şi un coş cu flori în grădină şi cred că dacă ar fi mai bine orientat un astfel de meşter ar putea să facă ceva afaceri cu al său meşteşug. Cam astea ar fi cele trei meşteşuguri pe care le-am decoperit.“

De asemenea, directoarea Muzeului Satului crede că, pentru a reuşi să se facă cunoscuţi, „meşterii trebuie să fie ajutaţi, pentru că aceşti oameni trăiesc, până la urmă, din aceste meşteşuguri, de exemplu, cel care făcea împletituri din asta trăia. Trebuie ajutaţi pentru că prin asta se ridică şi nivelul economic al zonei, ori dacă vrem să nu mai arătăm ca în Evul Mediu şi să intrăm odată în Europa şi, practic, atunci trebuie să ne implicăm şi noi, specialiştii, pe de o parte, dar nu numai noi, că nu putem singuri“.

Cât despre una dintre ideile lansate pentru susţinerea tradiţiilor şi a meşteşugurilor tradiţionale prin ridicarea unor pensiuni pentru turişti, care să asiste la fabricarea produselor tradiţionale, Paula Popoiu s-a arătat sceptică: „Deocamdată este prematur, părerea mea, să vorbim despre pensiuni în această zonă în vreme ce turismul nu are nici un fel de strategie de dezvoltare şi în vreme ce numărul de turişti nu a început să crească, ci din contră, să descrească... Dacă facem nişte pensiuni, riscăm să avem nişte pensiuni goale, şi cu ce bani vor face aceşti oameni pensiuni, pentru că acestea înseamnă clădiri utilate pentru că nu mai vine nimeni să stea în casa de lut acoperită cu paie, astea sunt iluzii, fără doar şi poate“.

▲ Proiect pentru „Meşteri Anonimi“

Acţiunea de descoperire a meşterilor populari face parte dintr-un proiect intitulat „Meşteri Anonimi. Audit asupra domeniului meşteşugurilor în Regiunea de Nord-Est“, care este finanţat în principal de Administraţia Fondului Cultural Naţional, instituţie autonomă a Ministerului Culturii şi Cultelor, şi este derulat de către Fundaţia pentru Meşteşuguri, împreună cu 12 parteneri printre care se numără Institutul de Etnografie şi Folclor al Academiei Române, Muzeul Naţional al Satului şi Complexul Muzeal Naţional „Moldova“ Iaşi, Complexul Muzeal Judeţean Bacău, Complexul Muzeal Bucovina – Suceava, Muzeul Judeţean Botoşani, organizaţii neguvernamentale.

Printre cei care au pornit în căutarea meşterilor populari se află coordonatorul ştiinţific al proiectului, Florin Filip, cercetător la Fundaţia pentru Meşteşuguri, coordonatorul proiectului, Marcel Lutic, preşedintele Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova, etnografii Laura Negulescu şi Monica Bercovici de la Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu“ Bucureşti, etnografii Florentina Bran şi Cătălin Stoian de la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“ Bucureşti şi nu în ultimul rând Paula Popoiu, director al Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“, alături de Corina Mihăescu, cercetător etnograf, reprezentant al Centrului Naţional al Creaţiei Populare.