Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Actualitate socială O familie din Suseni ține viu meșteșugul curelăriei în Mureș

O familie din Suseni ține viu meșteșugul curelăriei în Mureș

Galerie foto (1) Actualitate socială
Data: 29 Iul, 2020

Pe fondul scăderii dramatice a numărului de cai din judeţul Mureş, meserii căutate cândva, precum cea de potcovar sau de curelar, sunt pe cale de dispariţie. Printre cei care țin vii astfel de meșteșuguri sunt Csaba Racz și tatăl său, din Suseni, singurii care mai fac hamuri pentru caii de povară, pe o distanţă apreciabilă, de la Reghin până la Topliţa.

Pentru unii poate părea o meserie ­depăşită, dar pentru membrii familiei Racz, copii, părinţi şi bunici, curelăria reprezintă o pasiune și principala sursă de venit. Au constant comenzi, în special din zona de munte a judeţului, unde caii sunt folosiţi în exploataţiile forestiere greu accesibile utilajelor.

Csaba Racz are puţin peste 40 de ani şi practică meseria, „furată“ de la tatăl său.

„Lucrez din 1999, de peste 20 de ani fac asta. Am început cu piei de bivol, am început mai uşor, cu un căpăţan, apoi uşor, uşor am făcut şi alte lucruri. Nu e o meserie pe care să o înveţi de pe o zi pe alta, trebuie timp până te obişnuieşti. De la tata am ­învăţat şi m-am ţinut de ea, fiindcă au mai fost şi alţii prin zona Reghin care s-au lăsat de meserie. Din păcate, nu prea mai sunt animale, nu prea mai sunt târguri şi atunci nu prea mai merge“, a povestit Csaba Racz pentru Agerpres. Omul spune că această meserie şi altele conexe specifice zootehniei nu mai sunt susţinute de către autorităţi, fiindcă pieţele de animale sunt închise acum, de mai multe luni, în condiţiile în care ­tocmai târgurile erau locurile de întâlnire ale micilor fermieri, de unde meseriaşii aflau despre nevoile lor.

Csaba Racz povesteşte cum a ajuns să practice o meserie care nu l-a pasionat deloc la început.

„Când m-am apucat, în 1999-2000, am zis că nu o să fac eu prea mult meseria asta. Am zis că vin şofer la tata, să merg cu marfa în târgurile de meşteşugari, dar nu era piaţă în fiecare zi.

efiind piaţă, nu aveam ce să fac şi l-am rugat să îmi arate şi mie şi, încet, încet, am învăţat. (…) Acum din asta trăim. Lucrăm aici toată ziua, avem ce face, eu, tata şi soţia. (...) Mai facem căpestre pentru cai, pe care le coase soţia. Noi lucrăm pentru cai de forţă, caii care lucrează la pădure, nu pentru cei de agrement. Un ham ţine şi 30-40 de ani, trebuie doar să fie îngrijit corect. Aici avem telecomanda, adică hăţurile, în medie un ham complet cu hăţ şi căpăţan costă 1.500 de lei, dar depinde de cât de mare e calul şi cât material intră“, a spus curelarul.
Tatăl lui Csaba, Andras Racz, în vârstă de 63 de ani, povestește că a lucrat singur circa 35 de ani şi că fiul său la început nici nu a vrut să intre în atelier.

Racz senior adaugă că iubeşte această meserie şi că este extrem de încântat atunci când oamenii vin şi îi laudă munca şi că a primit laude chiar şi după mai multe decenii.

(Cristina Zamfirescu)