O nouă monedă în Europa?

Există o alternativă la planurile "A"/"apăraţi euro cu orice preţ"/şi "B"/incapacitatea de plată a Greciei "nu trebuie să fie dezordonată". Este un plan "C", potrivit căruia Austria, Finlanda, Germania şi Olanda trebuie să părăsească zona euro şi să creeze o nouă monedă, lăsând euro acolo unde este, opinează Hans-Olaf Henkel, fostul şef al federaţiei germane a industriei (BDI), în prezent alăturat altor 50 de lideri de afaceri într-o provocare juridică la Curtea Constituţională a Germaniei împotriva pachetului de salvare pentru Grecia, şi semnatar al unui articol publicat luni de "Financial Times".

După ce a fost un susţinător timpuriu al euro, Henkel crede că aceasta a fost cea mai mare greşeală a sa. Şi-a schimbat atitudinea din trei motive. În primul rând, politicienii au încălcat toate promisiunile din Tratatul de la Maastricht. Nu numai că Grecia a fost admisă în zona euro din motive politice, dar şi regula fundamentală, "niciun stat membru nu trebuie să depăşească deficitul bugetar anual de 3% din PIB", a fost încălcată de peste o sută de ori. Penalizările obligatorii nu au fost niciodată aplicate, iar clauza de "no bail-out" (prin care statele membre nu pot fi obligate să corecteze erorile unui partener, n.red) nu a fost eliminată după primul pachet de salvare pentru Grecia.

În al doilea rând, un euro "talie unică" s-a dovedit o monedă "talia nimănui". Având acces la rate ale dobânzilor la niveluri mult mai scăzute decât cele germane, politicienii greci au reuşit să acumuleze datorii uriaşe. Banca Spaniei a urmărit umflarea bulei imobiliare fără a fi capabilă să crească ratele dobânzilor. Lipsite de posibilitatea de a devaloriza, ţările din "sud" şi-au pierdut competitivitatea.

În al treilea rând, în loc să unească Europa, euro creşte fricţiunea. Studenţii din Atena, şomerii de la Lisabona şi protestatarii de la Madrid nu numai că se plâng de măsurile naţionale de austeritate, dar protestează şi împotriva Angelei Merkel. Mai mult, euro adânceşte ruptura dintre ţările cu euro şi cele fără euro. Desigur, României i-ar plăcea să se alăture, scrie Henkel, dar oare crede cineva că Marea Britanie sau Suedia vor găsi atractiv să adere la o "uniune a transferului"?

Planul "C"

În loc să abordeze cauzele reale, politicienii prescriu analgezice. Pacientul euro suferă de trei boli distincte: ca urmare a crizei financiare, multe bănci sunt încă instabile; efectele negative pe care le are un euro supraevaluat asupra competitivităţii "sudului", dar şi Belgiei şi Franţei; nivelul imens al datoriilor unor ţări din zona euro. Există o alternativă la toate acestea, un plan "C": Austria, Finlanda, Germania şi Olanda să părăsească zona euro şi să creeze o nouă monedă, lăsând euro acolo unde este. Planificat şi executat cu atenţie, demersul va face exact lucrul de care e nevoie: un euro cu valoare mai mică va îmbunătăţi competitivitatea ţărilor rămase şi va stimula creşterea lor. În schimb, exporturile din "nord" vor fi afectate, dar inflaţia va fi mai scăzută. Unele ţări ne-membre în zona euro se vor alătura probabil acestei uniuni monetare. În funcţie de performanţă, o aderare flexibilă între cele două uniuni ar trebui sa fie posibilă.