Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Actualitate socială O nouă poartă a cerului la Iaşi

O nouă poartă a cerului la Iaşi

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Actualitate socială
Data: 12 Mai 2013

Hristos a înviat!

Zidirea, dotarea şi sfinţirea unei noi biserici reprezintă o dovadă a credinţei vii şi jertfelnice mărturisită de o comunitate harnică şi darnică.
 
Construită într-un oraş bogat în istorie, cultură şi spiritualitate, cu multă jertfă şi râvnă duhovnicească, noua biserică ortodoxă din Iaşi care se sfinţeşte astăzi este împlinirea unui proiect ale cărui începuturi le cunoaştem din anii păstoririi noastre spirituale la Iaşi, în calitate de Mitropolit şi Locţiitor de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei (1990-2008).
 
Ca spaţiu sacru de rugăciune, biserica sfinţită este în acelaşi timp darul oamenilor adus lui Dumnezeu şi darul lui Dumnezeu pentru oameni, deoarece, prin târnosire, aceasta a devenit Casa Preasfintei Treimi, care adună cler şi credincioşi mireni în iubirea milostivă a Preasfintei Treimi. 
 
Prin urmare, o biserică în care se săvârşesc Sfintele Taine ale iubirii eterne a lui Dumnezeu pentru oameni este un semn de binecuvântare asupra comunităţii credincioşilor şi asupra oraşului în care a fost sfinţită această biserică
 
Biserica nouă pe care credincioşii o oferă Mântuitorului Iisus Hristos ca dar sau ofrandă a credinţei, hărniciei, înţelepciunii, priceperii şi dărniciei lor devine, prin sfinţire, „Poartă a cerului şi Casă a lui Dumnezeu“ (Facere 28, 17), aşa cum auzim în rugăciunile de sfinţire a noii biserici. 
 
Prin intrarea în biserica sfinţită, prin închinarea la sfintele icoane, prin participarea la sfintele slujbe şi prin împărtăşirea cu Sfintele Taine, cu multă credinţă şi evlavie, credinciosul se sfinţeşte şi se luminează, pentru a sfinţi apoi locul în care trăieşte şi munceşte. Numai în acest sens se poate spune pe deplin că „omul sfinţeşte locul“. 
 
Ca „poartă a cerului“  biserica în înţelesul de lăcaş de închinare exprimă vocaţia lumii de a participa la viaţa cerească şi bucuria eternă a Preasfintei Treimi. În acest sens, Sfintele Taine săvârşite în biserica sfinţită sunt arvună a vieţii şi bucuriei veşnice din Împărăţia lui Dumnezeu.
 
Această bogăţie de sensuri spirituale a sfinţirii unei biserici ortodoxe ne cheamă la un pelerinaj duhovnicesc de intrare în Împărăţia cerurilor simbolizată duhovniceşte de Sfântul Altar, despărţit de naos prin Catapeteasmă sau Iconostasul Mare, care este un „ecran“ iconic al venirii în slavă a lui Hristos la sfârşitul veacurilor, înconjurat de Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Îngeri (cf. Matei 25, 31). Sfinţirea bisericii ne cheamă, de asemenea, la sfinţirea vieţii noastre, ca înnoire a omului în Duhul Sfânt, după chipul lui Hristos sau ca sălăşluire a vieţii lui Hristos în viaţa noastră (cf. Galateni 2, 20). Din acest motiv, după sfinţirea noii biserici, toţi credincioşii ortodocşi prezenţi la acest eveniment primesc binecuvântarea să intre în Sfântul Altar, pentru a săruta aici semnele prezenţei iubirii milostive a lui Hristos: Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfânta Masă, rugându-se lui Dumnezeu să sfinţească viaţa lor aşa cum a fost sfinţită biserica nouă.
 
Într-o lume din ce în ce mai secularizată, semnificaţiile teologice şi duhovniceşti ale sfinţirii bisericii, precum şi întreaga bogăţie a spiritualităţii creştine ne cheamă azi să redescoperim mai atent adevărul că omul este chemat la sfinţire în relaţie cu Dumnezeu Cel Sfânt, după îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care zice: „Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul“ (Evrei 12, 14). Cu alte cuvinte, omul nu este făcut să sfârşească în mormânt, ci să trăiască veşnic în iubirea cerească a lui Dumnezeu Cel Sfânt şi Bun.
 
Dorim să exprimăm, alături de Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, aprecierea şi preţuirea noastră pentru toată lucrarea care s-a săvârşit aici cu multă dăruire şi iubire jertfelnică. 
 
Felicităm în primul rând pe părintele paroh Ioan Chirvasă şi îi conferim, ca semn al preţuirii şi binecuvântării noastre, Crucea Patriarhală pentru clerici, cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române. De asemenea, apreciem în mod deosebit contribuţia domnului Constantin Comănescu, căruia îi conferim Ordinul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, şi a domnului Corneliu Muha, căruia îi conferim Ordinul Sanctus Stephanus Magnus
 
Totodată, felicităm pe toţi enoriaşii acestei parohii, evlavioşi şi harnici, luminaţi de credinţă şi dragoste de Biserică, pe toţi donatorii şi sponsorii acestui sfânt lăcaş, precum şi pe toţi slujitorii Sfintelor Altare, autorităţile şi credincioşii prezenţi la acest eveniment sfânt şi solemn de spiritualitate creştină şi demnitate românească.
 
Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, să  ocrotească această biserică şi pe toţi închinătorii şi binefăcătorii ei, dăruindu-le pace şi bucurie, sănătate şi mântuire, spre slava Preasfintei Treimi şi bucuria Bisericii întregi.
 
Cu multă preţuire şi părintească binecuvântare,
 
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
 
 
Mesaj la sfinţirea bisericii cu hramurile Sfântul Prooroc Daniel şi Sfântul Mucenic Ioan Valahul, din Iaşi, 12 mai 2013.