O piesă de teatru-mărturisire

Construit după jurnalul cu același titlu al Aniței Nandriș Cudla, spectacolul „20 de ani în Siberia”, care poate fi vizionat mâine la Sala Atelier a Teatrului Național București, pune în lumină destinul unei țărănci din Bucovina deportată în Siberia împreună cu cei trei fii ai săi, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Acțiunea se menține prin jocul actriței Amalia Ciolan și exprimă tragedia românilor trăitori pe acel meleag.

Întâlnirea cu personajul Anița Nandriș Cudla este mereu aceeași sau diferită?

Fiecare spectacol „20 de ani în Siberia” este un nou început. Acesta presupune un parcurs de text, de mișcare, de intenții și obiective scenice bine stabilite ce sunt respectate cu rigurozitate, dar adevărul scenic se naște în momentul în care mă aflu pe scenă și derulez fiecare situație de viață pe care a parcurs-o Anița Nandriș Cudla. Responsabilitatea este foarte mare, pentru că am conștiința întâmplărilor trăite real de o parte a românilor din Basarabia și Bucovina, iar Anița Nandriș Cudla și fiii ei, Dumitru, Vasile și Toader, au trăit cruda pedeapsă a istoriei, fără să aibă nici o vină. Tragedia acestei familii reprezintă tragedia românilor trăitori pe acel meleag.

Ce aduce excepțional acest spectacol? Îl putem caracteriza drept spectacol creștin?

Nu pot să spun că spectacolul „20 de ani în Siberia” aduce ceva excepțional sau că este creștin, asta pot spune specialiștii, pot să spun că în acest spectacol se arată ce a ajutat-o pe această femeie extraordinară să treacă peste cei 20 de ani în Siberia și să se întoarcă în bună pace acasă. Toate valorile după care s-a ghidat în situația-limită de viață sunt profund creștine: credința și dragostea de Dumnezeu, dragostea și grija de familie, dragostea de țară. Acestea au făcut-o să fie un om echilibrat și puternic, un om curajos și cu demnitate și, cel mai important lucru, un om fără resentimente față de ceea ce i s-a întâmplat.

Cum te inspiră personalitatea Aniței în viața ta, este un personaj la care te poți raporta uneori?

De cum am citit cartea „20 de ani în Siberia”, mi s-a tulburat sufletul și mi s-a făcut rușine de problemele mele mici. Din mărturiile regăsite în carte și din altele pe care le-am parcurs pentru documentare, înțelegi că totul se limpezește în situația-limită de viață dacă ai credință, dragoste și nădejde.

Este un rol ales de tine sau propus de regizorul Sorin Misirianțu?

Îmi place să cred că spectacolul „20 de ani în Siberia” ne-a ales pe noi. Eu am citit cartea, care m-a impresionat atât de mult, încât mi-am dorit să lucrez la un spectacol pornind de la textul acesteia. Fiind dificil de dramatizat un asemenea text, am cerut sfatul bunului meu coleg și prieten Sorin Misirianțu. A fost pentru el nu numai impresionant textul cărții (familia tatălui sau a scăpat de deportare în Siberia pentru că au apucat să treacă în România), ci și provocator. Mi-a propus să lucrăm împreună la dramatizarea și regia spectacolului.

Ce reprezintă pentru tine rolul din acest spectacol?

Tot ce e scris în cartea „20 de ani în Siberia” reprezintă viața trăită de Anița Nandriș Cudla și îmi doresc și sper să fac o mărturisire, nu un rol.

În ce alte spectacole te mai putem vedea în stagiunea actuală?

La TNB „Înșir-te mărgărite” de Victor Eftimiu, regia Dan Puric, la Teatrul de Artă „Dumnezeu iubește” de Zlata Demina, regia Tomi Cristin, la Teatrul Dramaturgilor Români, în „Exercițiu de echilibru” de Carmen Dominte, regia Felix Crainicu, și la ARCUB-Gabroveni, în piesa „Pe urma pașilor Tăi, Iisuse” de Olga Greceanu, regia Eliza Bercu.