Ouăle încondeiate spun o poveste fără sfârşit

Ne aflăm cu toţii la doar un pas de noaptea sfântă a Învierii, pe care întreaga creştinătate o aşteaptă în curăţenie, în pace, cu credinţă, respectând tradiţiile pascale străvechi. Iar la români nu se poate vorbi de Paşti fără a pregăti ouă roşii sau încondeiate, aceste tulburătoare simboluri ce încifrează puterea vieţii şi Învierii asupra morţii.

Nu există casă de român în care în Joia Mare să nu se fi înroşit ouă pentru Paşti, aşa cum, în Moldova, nu cred că există casă de bucovinean în care să nu existe un ou încondeiat. Şi dacă vorbim de vatra ouălor încondeiate, vă invit, odată cu noi, într-o localitate considerată locul de naştere al oului închistrit: Moldoviţa. O aşezare străveche, locuită deopotrivă de huţuli şi români, mărginită de Obcini şi având roată împrejur sate vecine în care obiceiul închistritului face parte din firea oamenilor locului. Nu-i de mirare că aici, în inima munţilor Bucovinei, s-au plăsmuit cele mai frumoase şi mai sensibile motive ce au fost apoi aşezate pe ou, în culorile vii, puternice, pe care natura, atât de generoasă, le-a oferit ca dintr-o acuarelă. În toate aceste sate numărul încondeietoarelor nici nu poate fi stabilit cu precizie, pentru că aproape în fiecare casă se găseşte un mic atelier în care gospodina sau chiar copiii migălesc pe coaja delicată. Iar dacă mai demult, în urmă cu câteva decenii, aceste minunăţii se închistreau numai în Joia Mare, conform obiceiului împământenit al creştinilor ortodocşi, în zilele noastre se încondeiază tot anul, pentru că faima oului închistrit de Bucovina a trecut nu numai graniţele acestei regiuni, ci şi pe cele ale ţării.

Veronica Axenia Irimescu este educatoare în Moldoviţa şi de 15 ani închistreşte ouă cu o patimă ce nu-i mai dă pace. S-a născut în Vatra Moldoviţei, la cinci kilometri distanţă de Moldoviţa, o altă aşezare renumită pentru arta închistritului. A "furat" meşteşugul de la o vecină bătrână şi de-atunci n-a mai lăsat chişiţa din mână. "Mi s-a părut un lucru deosebit şi chiar o migală, un mod plăcut de a-ţi petrece timpul. Majoritatea modelelor le-am preluat de pe costumele populare. Încercând să le fac pe acestea, mi-am imaginat noi şi noi modele. Îmi place mult culoarea verde şi am scris multe astfel de ouă în tehnica batik", povesteşte Veronica Irimescu, în timp ce ne arată ultimele modele plăsmuite.

Tânăra educatoare închistreşte în două tehnici: tehnica batik - metoda închistritului în ceară a vechilor huţuli şi tehnica ceară în relief, prin care oul este decorat cu ceară colorată, fără a mai fi introdus în băi succesive de culoare. Printre motivele vechi pe care le aşterne pe ou se numără: cerbul, peştele, crucea, cărarea vieţii şi a morţii, cărările rătăcite, ochiul lui Dumnezeu, uneltele agricole, simbolurile florale, coarnele de berbec, cârligul ciobanului, modelele de pe costumele naţionale. Ouăle pe care le închistreşte transmit ceva din căldura şi dragostea pe care le transferă ea însăşi prin acest meşteşug: culorile sunt armonios alese, ansamblurile sunt simple, dar elegante, liniile sunt trasate cu atenţie, astfel că, privită în final, compoziţia aşezată pe ou este de o sensibilitate şi de o frumuseţe de netăgăduit.

Veronica Irimescu mai trebuie apreciată pentru ceva. Educatoare fiind, a încercat să transmită şi prichindeilor săi dragostea pentru tradiţie, pentru meşteşugul acesta ce defineşte atât de cuprinzător zona Bucovinei. Şi nu numai lor, ci şi celor de la clasele mai mari. "Am încercat să-i îndrum, să le prezint motivele populare străvechi, care încep de la semnul Crucii, fiind creştini. În săptămâna "Şcoala altfel" am fost la Grupul Şcolar "Vasile Cocea" din localitate şi am prezentat tuturor copiilor tehnica de lucru. Au fost prezenţi 360 de elevi care au participat la Olimpiada de ştiinţe socio-umane la Gura Humorului, care au învăţat, astfel, să încondeieze ouă", explică educatoarea.

Pesenki şi halunki

În satele de huţuli ale Bucovinei, Paştile nu pot veni fără ouă roşii - halunki, cum le numesc localnicii, şi fără pesenki - ouă închistrite, în graiul huţănesc. De aceea, în fiecare casă femeile fac halunki, adică vopsesc ouă într-o singură culoare. Aceste ouă vor fi servite de Paşti sau se vor da copiilor care vin cu "halunka". În satele din Moldoviţa există obiceiul ca în prima zi de Paşti, după ce familia va fi stat la masă, copiii să meargă "cu halunka". Aceştia trec pe la fiecare casă şi adună ouăle roşii într-o cutie din lemn, anume pregătită.

Asta e marea bucurie a copiilor, dar şi simbolul venirii Paştelui. Copiii merg de la casă la casă, în grupuri de câte doi-trei şi spun: "Hristos a înviat! Dai un ou?".

Ouăle închistrite, pesenki, se fac doar de încondeietoarele deja consacrate în zonă şi sunt folosite pentru a decora coşul cu care gospodinele merg la sfinţit în noaptea de Înviere sau pentru a decora masa de Paşti.

Cum se fac ouăle închistrite

Până să ajungă să fie răsfăţat de sute de priviri admirative, oul închistrit trece prin mai multe etape. Mai întâi, oul simplu, de găină, de raţă, de gâscă sau, mai nou, de struţ, este golit şi spălat foarte bine în interior şi exterior cu apă şi bicarbonat. Între timp, ceara trebuie înfierbântată foarte bine, astfel încât să fie fluidă. Prima dată se trasează modelul dorit pe alb, apoi se face "baia de culoare". Se trasează un nou model, oul este reintrodus într-o altă baie de culoare şi tot aşa, într-o succesiune de culori, de la culori deschise spre culori închise (galben, roşu, negru). La final se aşază lângă o sursă de căldură pentru a se topi surplusul de ceară, iar ceea ce rămâne aşezat pe coajă încântă ochiul prin frumuseţe şi armonie.