Pe scurt

▲ Moartea lui Franco s-ar fi datorat unei erori medicale: Chirurgul Juan Abarca, martor al ultimelor zile din viaţa dictatorului Francisco Franco, asigură în autobiografia sa, „Cinci litri de sânge“, că generalul nu ar fi murit dacă ar fi fost operat corespunzător şi susţine că Franco a fost victima unei erori medicale, informează agenţia de presă EFE şi Periodista Digital. În capitolul intitulat „Adevărul meu despre moartea lui Franco“, Abarca, consilier delegat al Grupului Spitalier din Madrid (HM), face o dezvăluire necunoscută în alte biografii ale dictatorului. Medicul, care şi-a prezentat luni cartea, însoţit de ziaristul Luis Maria Anson, informează că Manuel Hidalgo Huerta, care l-a operat pe Franco, ce suferise o gastrită hemoragică, a decis să scoată doar o parte din stomac, circa 30%, când - date fiind cunoştinţele şi tratamentele existente - corect ar fi fost să procedeze la o extirpare. Abarca spune că, dacă această eroare medicală nu s-ar fi produs, Franco ar fi avut 97% şanse să supravieţuiască bolii. „Învăţămintele acestui caz nici n-ar putea fi mai evidente“, a comentat expertul spaniol, care a adăugat că, „dacă ar fi fost vorba de un bolnav oarecare, şi nu de Franco, şansele sale de supravieţuire ar fi fost foarte ridicate“. Chirurgul, care a asistat la operaţia la care a fost supus Franco în spitalul madrilen „La Paz“ după ce iniţial îl supusese chiar el pe general unei intervenţii de urgenţă la palatul „El Pardo“, a declarat că a stat de vorbă cu Franco înainte de operaţia propriu-zisă şi să starea lui de sănătate „era perfectă“.

▲ Film controversat despre ororile sovietice: Sicrie cu soldaţi sovietici ucişi în Afganistan, vodkă curgând în valuri, un poliţist care torturează deţinuţi. Televiziunile ruse au refuzat să difuzeze „Gruz 200“ (Încărcătura 200), un film rusesc despre ororile URSS, într-o ţară încă nostalgică după acea epocă. Aleksei Balabanov, cunoscut realizator şi scenarist al cinematografiei ruseşti, care a mai turnat peliculele „Brat“ şi „Brat-2“ („frate“, în limba rusă), filme de acţiune cu accente naţionaliste, adorate de publicul rus, dar puţin cunoscute în străinătate, i-a surprins pe critici cu un nou film extrem de violent. Interzis tinerilor sub 21 de ani, filmul urmează să fie lansat pe ecrane mâine, 14 iunie. „Canalele de televiziune cărora le-am propus filmul nostru l-au refuzat“, a declarat producătorul Serghei Selianov. Acţiunea se petrece în anul 1984, „cel mai rău an al epocii de stagnare şi, de facto, ultimul an de putere sovietică“ înainte de venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov, care a lansat perestroika, relevă realizatorul. Directorul general al canalului privat NTV, Vladimir Kulistikov, a confirmat că filmul nu va fi difuzat de canalul său, deoarece „nu se adresează maselor“. „Nu am avut curajul să difuzăm un asemenea film la televizor. Ne-a fost teamă că nu răspundem gusturilor telespectatorilor noştri“, a adăugat el. Alte două posturi cu audienţă naţională, Pervâi Kanal şi Rossia, la solicitarea AFP, au refuzat orice comentariu. „Nu este vorba de cenzură, ci de o ambianţă care domneşte în societate. URSS a încetat să fie un obiect al criticilor“, estimează Selianov. Prima prezentare a filmului, care se aştepta să reunească întreaga clasă politică rusă, a avut loc la 5 iunie la Moscova, într-o sală practic goală. Au asistat doar câţiva jurnalişti şi deputaţi. Oamenii politici nu vor să se pronunţe asupra unui film atât de controversat, a mărturisit un responsabil al partidului liberal, sub acoperirea anonimatului, citat de AFP. Vreţi să spuneţi că aceasta a fost Uniunea Sovietică? Este uşor să-i combaţi pe cei care nu mai sunt, s-a indignat un deputat comunist. Alţii au calificat filmul drept „genial“, găsind în el un sens mult mai larg decât o simplă critică a trecutului.